Sunt multe feluri in care poti rani indirect orgoliul masculin al sotului tau: fie arati ca nu ai incredere in el, fie sugerezi ca nu castiga destul, fie admiri sau dai drept exemplu alti barbati (fie ei si tatal sau fratele tau), fie ii dai sfaturi (pe care nu ti le-a cerut) in treburile lui de barbat, fie ii critici slabiciunile, fie vorbesti aspru cand lui nu i-au iesit lucrurille cum trebuia, fie te arati sceptica fata de chestiuni de care el pare entuziasmat, fie discuti despre serviciul lui ca si cum ai cunoaste domeniul la fel de bine ca el, fie subliniezi cat de mult te sprijinesc material parintii tai de cand te-ai casatorit, fie ii spui sa cheme un meserias sa repare ceea ce el incearca sa fac singur in gospodarie, fie nu te arati atenta cand iti povesteste ceva de care e mandru, fie ii reamintesti de nivelul tau superior in educatie, fie nu-l lauzi cand ii reuseste ceva, fie ii reamintesti ca nu mai arata asa bine ca atunci cand l-ai cunoscut etc.
Daca el insusi se "smereste" in fata ta, nu cadea in capcana de a-l aproba, fiindca el spera in secret ca tu sa-l contrazici si sa-i confirmi ca-l apreciezi cu adevarat.
Toate aceste greseli il injosesc pe sotul tau, ii zdruncina increderea in sine, il fac sa se simta nedemn de tine. Aceasta durere il face uneori sa devina nervos, incapabil sa arate afectiune sau tandrete. De asemenea nu va mai avea aceeasi incredere in tine (la fel se intampla cand el observa ca sotia e prea guraliva, asa ca trebuie sa fii discreta cand el iti marturiseste ceva).
M-am prins cam greu ca atunci cand ne rataceam cu masina in excursiile noastre nu trebuia sa sugerez sa intrebam pe cineva care e directia in care ar trebui sa mergem :))
Daca el insusi se "smereste" in fata ta, nu cadea in capcana de a-l aproba, fiindca el spera in secret ca tu sa-l contrazici si sa-i confirmi ca-l apreciezi cu adevarat.
Toate aceste greseli il injosesc pe sotul tau, ii zdruncina increderea in sine, il fac sa se simta nedemn de tine. Aceasta durere il face uneori sa devina nervos, incapabil sa arate afectiune sau tandrete. De asemenea nu va mai avea aceeasi incredere in tine (la fel se intampla cand el observa ca sotia e prea guraliva, asa ca trebuie sa fii discreta cand el iti marturiseste ceva).
M-am prins cam greu ca atunci cand ne rataceam cu masina in excursiile noastre nu trebuia sa sugerez sa intrebam pe cineva care e directia in care ar trebui sa mergem :))
nu, trebuia sa il lasi sa se tot duca, poate petreceati noaptea prin paduri.
ReplyDeleteAi simtul umorului...
DeleteCartile astea protestante la mare moda acum prin blogurile ortodoxe sunt ceva de numa::))
ReplyDeleteAsa un stil de a induce idei complet straine traditiei ortodoxe prin intoarceri de condei in urmatoarea fraza sau prin motivarea cu argumente intr-adevar ortodoxe dar aratate din ce punct de vedere este nevoie pe moment...
Si uite asa pierde lumea timp citind carti mult recomandate, aplicand ideile mult sustinute si "metodele" conjugale laudate, planuri de ordonare a vietii, a casei, a masinii, a copilului, a gradinii, a mustelor si a albinelor:) etc si apoi ne plangem ca nu stim unde am gresit.
De exemplu chiar in fragmentul citat aici : daca ii "ranesti orgoliul masculin" care ar fi problema? Dupa prima fraza toate intelegem ca este ceva rau of course si citim repede ce sa nu facem pentru ca nu cumva sa cadem in greseala asta de neiertat.
Ma rog, aflam noi si constatam ca vezi tu, soro, am gresit, doar toate astea si multe altele am spus si apoi vine concluzia: e clar de ce e domnul : "nervos, incapabil sa arate afectiune sau tandrete". Am, citit , am priceput. Eu sunt de vina. Doar i-am ranit orgoliul. Data viitoare tac.Asta ar fi ideea. Pare ceva gresit? Nu.
Si totusi...Totul e fals si iubirea nu incape in asemenea interpretari.Ea e doar afisata ostentativ in logica asta egoita.
O familie este compusa din doi oameni ce se iubesc, daca mai exista si duhovnicul pe undeva, bineinteles ca este inimaginabil scenariul asta.
Capcana insa exista si se strange incet incet la nivel subconstient.Doar cartile si filmele astea se inoculeaza in spatiul romanesc din ce in ce mai "pregatitoare" .
Eu cred ca e mai buna o armonie "falsa", regizata, decat o cearta autentica, izvorata dintr-o sinceritate prost plasata.
ReplyDeleteAnumite "trucuri ieftine" sunt salvatoare, mai ales cand in casa domneste o atmosfera tensionata. Nu rezolva fondul problemei asa cum o poate face rugaciunea sau sfatul duhovnicului, dar fac situatia mai usor de depasit (trebuie totusi sa ai o atitudine pana ajungi la duhovnic si pana rugaciunea va produce transformarea dorita).
Tocmai din iubire incerci sa te comporti asa cum i-ar fi pe plac persoanei iubite, chiar daca nu simti asa pe moment. Citind astfel de carti unii descopera unde au gresit fara sa-si fi dat seama.
Nu vad ceva contrar traditiei ortodoxe in a te abtine de la replici ironice sau dispretuitoare (chiar si indierct) la adresa sotului.
Maria, dar in acceptiunea ta ce inseamna iubirea?din ce spui pari a fi la inceput de drum (in iubire :)) ). Viata te pune sa traiesti niste scenarii intradevar inimaginabile si te ajuta sa afli despre tine (si despre celalalt) lucruri de neinchipuit :). Daca in iubire ramanem doar la nivel de romantism, si setiment, asteptand mereu explozii de spontaneitate, vom sfarsi in dezamagire. Iubirea presupune adesea foarte multa munca, efort, planuri, programare, samd..Cand necazurile si greutatile vietii se aduna 'a iubi' nu mai e asa de simplu :). Sau poate ai impresia ca oamenii credinciosi, cu duhovnic, traiesc in alte sfere, mutati undeva in rai, si totul e roz?Si ca nu exista divorturi si inimi frante printre cei din biserica?Ca sa zic asa, iubirea e un lucru foarte mare. Pe masura ce inaintez in varsta realizez tot mai mult ca nu stiu nimic despre iubire :), si ca am enorm de multe de invatat- presupun ca nu sunt singura :).
ReplyDeleteReferitor strict la postarea de fata, Dumnezeu a creat barbatul si femeia in mod diferit, si fizic, si psihologic, iar faptul ca incerci sa cunosti aceste diferente, si sa tii cont de ele ajuta foarte mult in relatie.
Barbatul e un puber cu ego hipertrofiat care nu suporta critici si trebuie menajat de dimineata pana seara ca sa nu fie nervos. Iar femeia trebuie sa-l manipuleze cu linguseli ca sa obtina de la el ce vrea , adica tandrete. Mi se pare o abordare umilitoare pentru ambii. Si nu, falsa armonie nu e mai buna decat o cearta cinstita. E vorba de doi oameni maturi si autonomi, nu de un copil lejer retardat de o parte si de o mama speriata de cealalta.
ReplyDeleteSigur ca intre oamenii maturi au loc discutii deschise, dar nu recomand nimanui disectii "la cald", ci doar atunci cand simtim receptivitate din partea celuilalt (receptivitate pe care o putem astepta uneori mult timp, calindu-ne rabdarea).
ReplyDeleteDe vreme ce oricum va asumati o viata intreaga impreuna, care ar fi cea mai eleganta modalitate de a aborda defectele (orgoliul maculin de ex) sotului? O cearta sau o cicaleala continua? Mi-e mila de copiii care trebuie sa suporte asta...
Eu zic ca e mai intelept sa-l lasam pe el sa lucreze la propriile imperfectiuni si sa nu-i dam chiar noi prilej de autoevaluare zgandarindu-i puntele slabe, oricare ar fi acestea.
Irina, nu sunt la inceput de drum daca as fi fost, nu mi-as fi permis sa intervin.
ReplyDeleteEste mult mai periculoasa in timp abordarea asta MORMONA decat "lasatul in voia" Duhului Sfant cel ce intr-adevar a facut ca iubirea sa apara intre cei doi.
Daca ai trecut prin Taina Casatoriei, nu e nevoie de atitudinea asta mincinoasa si umilitoare asa cum bine spune cineva mai sus pentru a ajunge la armonie.
Nu discut incurajarile de orgoliu gadilat sau de mandrie ranita(asta e alta traducere tot din cartea asta mormona pe care am citit-o ieri pe un alt blog ortodox de asemeni) mult protejate in completa contradictie cu gandirea ortodoxa , cred ca toti avem idee cat de mari diferente sunt intre astea si ceea ce spunea Cuviosul Paisie sau Sf. Teofan Zavoratul, sau bunul simt al bunicilor pur si simplu care te facea sa intri in pamant daca te-ai fi purtat asa regizat.
Acum cativa ani am avut cateva experiente neplacute pentru ca am sustinut inutilitatea sfaturilor protestante in cadrul familiilor ortodoxe practicante din Romania si atunci sotul mi-a spus : si mai rau o sa vezi, ieri cand i-am spus ca am ajuns deja la sfaturi mormone ne intrebam impreuna peste cati anivor aparea cartile "bine plasate" New Age sau ce oare ?:)
Fiecare doarme cum isi asterne si gata.
Sper ca nu a tras vreo "talibana" ortodoxa concluzia ca fac prozelitism mormon :)
DeleteDaca gasiti ceva neortodox in ceea ce am scris va rog sa ma anuntati. Era doar o incercare de a puncta mai explicit (lasarea in voia Duhului Sfant nu este exclusa prin mentionarea celor de mai sus, dar e un termen prea vag) gafe frecvente pe care le pot face femeile fata de sotii lor...
Cand evit deliberat orice l-ar putea jigni sau rani pe sotul meu nu inseamna ca-l manipulez.
Cine a spus de cearta?
ReplyDeleteCum o sa "lucreze la propriile imperfectiuni " fara ajutorul sotiei si fara impreuna lucrare? Identic si pentru celalalt.
PS am trimis mai devreme un raspuns, cred ca s-a pierdut pe drum:)
Un pranz bun .
(Ceasul meu e 12:30, ultimul raspuns aparut aici mai sus este la13:04, hi, hi.Fain.)
Nu afiseaza corect timerul.
DeleteSa te porti cu intelepciune nu este echivalent cu manipularea. Dar pana la urma fiecare invata asta pe pielea proprie...
ReplyDeletePozitia mea e oarecum la mijloc. Intr-adevar, citind carti educative scrise de cineva de o alta religie ni se pot inocula, pe nesimtite, deci fara sa ne dam seama, idei straine de credinta noastra. Chiar si cand vine vorba de sfaturi de casatorie si nu se vorbeste despre religie. Spre exemplu, nu stiu cat de corect e sa vorbim despre "orgoliul masculin" sau despre faptul ca trebuie sa fim atente cand sotul ne povesteste ceva de care e "mandru". Mandria nu trebuie sa fie cocolosita, gadilata.
ReplyDeleteGreselile pe care le-am facut in decursul timpului m-au invatat ca barbatul are nevoie si el - ca si noi, de o delicatete in purtare din partea femeii, simte nevoia sa fie in siguranta langa persoana iubita, sa poata fi el insusi in intimitatea casei lui. Delicatete din partea noastra inseamna: sa nu-l cicalim, sa-l ascultam cu atentie cand are ceva de zis, sa-l ascultam cand ne sfatuieste, sa-i vorbim frumos (cu "te rog" si "multumesc"), sa-l dragalim etc. Adica: sa ne straduim intotdeauna sa nu-l suparam si asta din dragostea multa pe care i-o purtam, nu dintr-o "strategie de management" al familiei.
Oricum, fiecare sot e diferit si unic - spre ex, sotul meu intreaba un trecator atunci cand se rataceste :))). Taina Casatoriei o va ajuta pe femeia de langa el sa-l iubeasca asa cum are el nevoie daca ea va fi atenta la ceea ce-si doreste el si va face asta cu toata dragostea. Iar reactia reciproca nu se va lasa asteptata.
Casatoria e o "lupta" continua cu eul noastru care trebuie sa paleasca in fata dragostei pentru celalalt.
"Cum o sa "lucreze la propriile imperfectiuni " fara ajutorul sotiei si fara impreuna lucrare?" spune cineva mai sus...
ReplyDeleteSi vreti sa spuneti ca voi, astea care nu vor sa manipuleze, va comportati cu sotii vostri ca avva cu ucenicul punctandu-i cu exigenta toate patimile si smerindu-l pentru ca bietul om sa poata evolua? In cazul asta nu stiu al cui orgoliu e mai penibil...
Daca nu ma insel, si sper sa nu-mi ridic poporul intreg in cap, insasi Maica Siluana a tradus din ''operele''protestante cand a intocmit seminarul iertarii, isn't it? :)
ReplyDeleteSi pe mine ma cam irita lucrarea pe urmele protestante, dar pana la urma ar putea fi si astea niste sfaturi gen sfaturi de la matusa mare...
De ce "sa punctezi" sau "sa-l smeresti?" ? Cine a spus asta? Chiar cred ca vorbim paralel.
ReplyDeleteMaria a explicat si ea mai sus de ce managementul nu isi are locul intr-o familie in care taina Casatoriei exista.
Si de ce e de preferat sa te porti cu iubire decat cu intelepciune.
Ekaterina, neortodox este duhul ce razbate din text sa spun asa, nu am timp acum sa stau sa citesc fiecare fraza iar, insa totul "miroase" ciudat . Fiecare insa are mirosul lui:)
De altfel, de citit poate citi fiecare ce are chef, e bine insa sa stie cam cu ce se mananca.
Eu de exemplu prefer sa indic unor pesoane ce nu sunt pregatite spre lecturi ortodoxe, lecturi atee decat sa le indrum spre carti protestante, mormone, etc .Si in educatia copiilor la fel: prefer beletristica fara iz religios carticelelor pline de sfaturi morale sau de cunostinte frumos prezentate, ilustrate dar protestante. Ma rog, chestie de alegeri.
Talibani dupa mine sunt cei ce iti atrag atentia ca nu ai batic, sau ca hainele sunt stiu eu cum, sau ca x citeste carti atee, nu cei ce spun clar ce parere au despre o carte .
Anonymous, nu, nu vrem sa spunem asta.
Eu stiu un lucru: ca traducerile acestea m-au ajutat sa inteleg la timp ce greseli faceam fara sa realizez si din punctul acesta de vedere, ssi-au atins scopul, drept pentru care ii multumesc Ecaterinei pentru osteneala. Doamne ajuta!
ReplyDeleteVad ca se comenteaza in continuare la subiect (apare pe blog, la comentarii). De aceea sa zic ceva ce am uitat.
ReplyDeleteNu desconsider cartea "Fascinating Womanhood". N-am stiut ca e protestanta si am fost atrasa cand am dat de ea, dar am simtit la un moment dat ca mie parca nu mi se potriveste intru totul ce citesc pentru ca nu-mi prea plac strategiile. Cred in continuare ca sunt multe sfaturi bune in ea care "deschid ochii" mai ales celor care sunt la inceput de drum in casnicie. Dar e nevoie si de grija si discernamant la cele citite. Acum si ca am aflat ca ar fi protestanta chiar mi-e cam teama sa citesc din ea pentru ca nu am incredere ca n-as iesi cu idei straine (am patit asta intr-un alt context si de atunci sunt precauta cu mine insami)
Din punctul meu de vedere ... nu intotdeauna trebuie sa fugim neaparat de o cearta. Sunt certuri care sunt chiar bune, eliberatoare - daca nu aduc jigniri sau cuvinte urate si daca ne spunem cu sinceritate exact ceea ce ne-a suparat, ne-a ranit. Adevarul doare tare uneori si e probabil sa tragem si o portie buna de plans, dar la final lucrurile sunt lamurite, resentimentele dispar si ceea ce a inceput urat se termina cu o imbratisare. De asemenea, cred ca e bine sa fim atente daca sotul ni se pare trist, suparat, sa nu-l lasam in ale lui, ci sa-l luam in brate (nu din strategie, ci din dragoste) si sa-l intrebam daca i-am gresit, daca am facut ceva ce l-a deranjat. El poate va zice "nu, nimic" la inceput, dar insistand cu dragoste vom afla adevarul. Pot sa zic ca asa am aflat, in decursul timpului, multe-multe din greselile pe care le-am facut fata de sotul meu.: adica ... chiar de la el! Mi-am dat seama si cred ca Taina Cununiei ii ajuta mult pe cei doi soti sa-si rezolve problemele care apar, ei numai sa se straduiasca si sa-si doreasca sa nu-l supere pe celalalt, din dragoste.
Exagerand as putea compara temerea ta cu aceea de a ramane cu idei protestante dupa citirea unei carti de bucate scrisa de un protestant.
DeleteNu vezi ca nu e o carte cu continut doctrinar?
Am explicat putin in primul meu comentariu de ce as avea rezerve fata de carte si de ce pozitia mea e una de mijloc.
DeleteDar fiecare din voi sa procedeze asa cum considera, nu stiu daca am avut dreptate. Deja am scris mult prea mult la subiect gadilindu-mi propriul orgoliu prin sfaturile pe care le-am dat.
Doamne ajuta!
Sunt de acord cu Diana: si eu ii multumesc Ecaterinei pentru FW! Am citit asta vara cartea şi am inceput sa aplic cu pasi mici sfaturile de acolo. Rezultatele chiar au fost vizibile si uneori spectaculoase (desi casnicia mea era deja una fericita - consider eu).
ReplyDeleteDaca vreun autor ortodox ar scrie asa ceva as citi cu mare entuziasm. Cam tot ce scrie in carte e opus cu ce am invatat sau vazut in familie, la scoala sau in societatea feminista in care traiesc. De biserica si de ortodocsi practicanti am dat recent.
Am citit-o cu noduri, pentru ca e un medicament amar, dar e o carte care ma ajuta sa nu mai fiu feminista si sa devin feminina, sa inteleg si sa imi iubesc rolul de sotie si mama.
Alina
p.s. Cartea despre care se discuta aici nu e originalul. Mi-am dat seama de asta dupa ce am cumparat cartea si m-am trezit ca am in mana ceva diferit. Cartea scrisa de Helen Andelin e ca un curs de la cap la coada, fara partea beletristica (si e mult mai greu de citit).
"Exagerand as putea compara temerea ta cu aceea de a ramane cu idei protestante dupa citirea unei carti de bucate scrisa de un protestant.
ReplyDeleteNu vezi ca nu e o carte cu continut doctrinar?"
Continutul doctrinar poate sa fie si implicit, nu doar explicit, discernamantul nu trebuie sa ne lipseasca nicicand, nici rugaciunea.
Si nici atunci cand citim o carte de bucate. Convingerile religioase pot influenta felul in care mancam (si o si fac). Uneori cartile de bucate cuprind si convingeri ale autorilor, cel putin in cuvantul introductiv.