Lopa

           Grigoriţă, cât e el de drăgălaş, are şi el gărgăunii lui: seara, înainte de culcare, se joacă cu anumite jucării. Ei bine, eu trebuie să ţin minte foarte bine care sunt ele şi cum se denumesc pe limba grigoricească, pentru că, dacă nu, e vai şi amar de mine. Adoarme cu gândul la ele, iar noaptea se trezeşte şi cere una dintre ele (bine că cere din mulţimea asta restrânsă) şi nu se opreşte din plâns până nu i-o dau.
          Aseară însă am fost nevoită să plec mai târziu după cumpărături şi l-am lăsat în mod excepţional cu mama. S-a ataşat de o antilopă de plastic şi, pe la două noaptea, mă trezesc cu el că mă somează: "Unde e lopa?" Am crezut că vrea o lupă mare cu care se joacă uneori Ionuţ. După ce am căutat prin raftul de jucării şi m-a "certat" vreo jumătate de oră că n-o găsesc, ne-am dus peste tati:
    "Caută-i, dragă, lupa, că nu mai dormim până mâine!"
     "Vezi că e sub perna lui!"
Credit: Free images from acobox.com
      Ne reîntoarcem în cameră, dăm perna la o parte şi... sirena se opreşte. Bebe zâmbeşte printre suspine şi se aşează la somn din nou. De unde să ştiu eu, inculta, că antilopa aceea nu e o biată capră (care, fie vorba între noi, până nu demult intra în vocabularul piciului în registrul denumit "oaia")?