Mutarea în casă nouă a fost o perioadă grea atât fizic cât şi emoţional. Totul a durat am 10 zile, dar am fost mereu zoriţi de cumpărătorii vechiului apartament (sfătuiesc pe alţii să fie mai isteţi decât mine şi să treacă în contract un termen de cel puţin două luni până la predarea cheilor), pe de o parte, iar meşterii care se ocupau de renovări în noua locuinţă păreau că nu mai termină, pe de altă parte. A fost nevoie să muncim până la epuizare ca să curăţăm în urma zugravilor, să ambalăm tot ce aveam în saci (câte lucruri fără rost adună omul...), să mutăm mobila, să o rearanjăm. La cărat lucruri mai grele ne-au ajutat doi creştini, soţ şi soţie, care au venit în fiecare zi fără să-i chemăm. M-a impresionat râvna lor pentru acest gen de milostenie. Dumnezeu să le răsplătească!
Copiii au dormit la mama (vorba vine, căci mă aşteptau până pe la 1 noaptea ca să adoarmă cu mine). Cu ocazia schimbărilor majore ce se petreceau, trei dintre ei au avut un acut sentiment al morţii (în fond, pentru noi murise micul nostru univers casnic): au plâns, m-au strâns în braţe şi mi-au spus că ei nu vor ca eu să mor. Le-am explicat că mami lipseşte de lângă ei pentru că muncim ca să aranjăm noul cuib, să fie curat şi ordonat, ca puişorii să se simtă bine acasă. Maria m-a întrebat îngrijorată: "Şi când o să mă trezesc dimineaţa o să aud toate zgomotele pe care le auzeam când mă trezeam la noi acasă: cum mergeai pe hol şi cum pregăteai masa de dimineaţă?" :)
Pentru noi cei mari a fost o experienţă folositoare în a ne cunoaşte măsura (neaşteptat de mică) răbdării, a blândeţii, a dorinţei de jertfă, a lepădării de sine.
Mi-am dat seama cât se leagă un om de locul în are trăieşte, fie el bun sau rău. În vremuri de furtună se văd marinarii încercaţi. Eu m-am cam pierdut printre valurile ispitelor şi am tot avut pretenţii ca ceilalţi să se comporte exemplar.
Citisem mai demult viaţa sfântului Maxim Cavsocalivitul, pe care acum o văd cu alţi ochi, şi am reţinut această ciudată nevoinţă a sa, care îl ajuta să trăiască doar pentru cetatea din ceruri (Filipeni 3, 20):
"Şi numai o colibă mică îşi făcea, precum am zis, şi după ce petrecea puţină vreme într-însa, o ardea şi pleca de acolo; pentru aceasta se şi numea rătăcit şi "cavsocalivitis" (arzător de colibe), deşi mulţi nu cunoşteau dumnezeiescul dar care îl acoperea şi locuia într-însul şi nici nădejdea care îl înroura şi rugăciunea cea necontenită, care îl îndulcea "(viaţa sfântului - aici)
Copiii resimt acut fiecare schimbare. Noi am tot facut modificari pe parcursul anilor pt ca locuinta in cafre stam era la inceput magazie. An de an, cand mai aveam un ban, mai modificam ceva, insa fetita cea mare (6 ani), care a prins cam toate modificarile, de fiecare data se adapta foarte greu. Chiar ma gandesc daca nu cumva a afectat-o pe termen lung si daca nu si din cauza asta e asa de sensibila si emotionabila.
ReplyDeleteŞi la noi fetiţa cea mare e cea mai sensibilă la schimbări. Şi acum se comportă ca atunci când ne-am luat o maşină nouă în locul Daciei hârbuite pe care o aveam şi a plâns mult după "maşinuţa noastră" :) A suferit(i-a scris atunci şi o scrisorică pentru a-l convinge să rămână) şi când s-a mutat Inaltul Teofan la Moldova, deşi n-aş putea spune că eram apropiaţii mitropolitului; luam doar binecuvântare Duminica după slujbă, la Catedrală.
ReplyDeleteDupa Ips Teofan nu ai nici cum sa nu plangi, e un om atat de bun si invaluie pe unde trece un val de bindedipsozitie si bunatate....Noi il iubim mult si ne+am convins de muuuuuuulte ori ca e o persoana deosebita cu adevarat!Ms
ReplyDeleteA mea cea mare a locuit pana acum in 8 case si are abia 15 ani. Asta e, asa a randuit Dumnezeu insa nu are nici o problema.Din contra, se adapteaza exceptional la orice situatie noua. Si nu e practic "legata" de nici un loc. Daca suntem impreuna, nu are nici o treaba in a-si urma randuiala vietii, deci nu e asta neaparat cauza sensibilitatii unui copil. Experienta mea spune ca trebuie cautata in alta parte problema.
ReplyDeleteBine a-ti venit din concediu .Sper ca a fost bine cu mancarea :).(am vazut prima poza de pe blog dar am citit aici doar azi).