Mi s-a reproşat că, alăptându-l, l-am făcut dependent de mine. Deşi în adâncul inimii ştiu ce trebuie să fac, desele atacuri din exterior la adresa alăptării mă fac să simt uneori că tot efortul a fost în zadar. Oricum, la o evaluare superficială copilul meu nu pare a avea un start în viaţă mai bun decât alţi copii alimentaţi exclusiv artificial: nici fizic (e cam slăbuţ), nici psihic (e fricos şi ruşinos). Şi totuşi... Roşiile de seră, îngrăşate cu tot felul de substanţe, care n-au cunoscut lumina soarelui sau adierea vântului, nu sunt incomparabil mai fotogenice decât cele de grădină? Dar sunt ele deopotrivă de sănătoase, gustoase şi aromate? La fel stau lucrurile şi cu copiii: vor fi mai sănătoşi sufleteşte şi trupeşte dacă facem efortul de a-i alăpta până când se înţarcă singuri.
Credit: Free images from acobox.com |
Cred că e greşită însăşi ideea de a face comparaţii între copiii; e mai înţelept să gândim cum putem pune în valoare potenţialul genetic al fiecăruia. Nu cum am auzit deseori: "Uite, al meu a mâncat numai lapte de vacă de când l-am născut, da n-a fost bolnav niciodată şi uite la al lui X, care suge la mamă-sa e tare bolnăvicios". Aş întreba şi eu, dac-aş avea cu cine vorbi : "Da crezi că dacă-i dădea de la vacă era mai sănătos? Da de unde!" Laptele de mamă nu are cum să fie cauza repetatelor îmbolnăviri. Pentru toţi cârcotaşii ştiinţa a demonstrat chiar rolul protector al acestuia, dar cine n-are bunăvoinţă nu are urechi de auzit.
Sunteti o dna deosebita! Elisa
ReplyDelete