... situatiile in care apar probleme de sanatate in familie, perioada in care primii doi copii sunt mici este perioada cea mai solicitanta din viata de mama, atat fizic, cat mai ales psihic.
Chiar si cele care nu au primit niciun ajutor in cresterea copiilor si nici nu asteapta vreunul, pot avea la al treilea copil o surpriza placuta din partea copilului mai mare, fiindca de obicei el este dornic sa se implice in ingrijirea bebelusului si, cu putina indrumare, poate fi de un real folos. Nu trebuie subestimat confortul pe care il aduce degrevarea de micile sarcini pe care el le poate indeplini: sa aduca un scutec, o hainuta sau o crema pt fundulet, sa supravegheze bebelusul 1-2 minute, sa ii amuze cu jocuri simple pe fratii mai mici.
Un avantaj in plus ar fi acela ca mama intra de data aceasta mai usor in rutina vietii cu cu nou bebelus, nu mai are atatea nelamuriri si spaime ca la inceput. Este mai sigura pe ea in tot ceea ce face ca mama si stie in mare cam la ce sa se astepte in fiecare etapa a vietii sugarului. Nu se mai alarmeaza la fel nici in cazul micilor incidente ale copilasilor, de genul cucuielor sau degustarilor de pietre si talpi de papuci. Nu mai e preocupata in aceeasi masura sa il dezinfecteze intempestiv sau sa il schimbe obsesiv la cea mai mica pata pe tricou ca sa arate ca bebelusii din reclame. E per total mai echilibrata pentru simplul fapt ca stie din experienta ca nu va dura o vesnicie pana cand se vor termina toate micile neplaceri si se va bucura altfel de dragalasenia pruncului.
Orice inceput e greu, dar a fi deschizator de drumuri pentru dezvoltarea propriei familii este cu atat mai greu cu cat in zilele noastre lupta vazutilor si nevazutilor vrajmasi este mai apriga si oamenii mai lipsiti de darzenie.
Cele care aveti mai mult de doi copii puteti impartasi in mod constructiv in comentarii experienta voastra ca sa le imbarbatam impreuna pe surorile noastre aflate la inceput de drum si poate descurajate in lupta cu ispitele care erodeaza familia crestina.
subscriu! cel mai greu mi-a fost cu primii doi copii (diferenta intre ei, 1a10l) acum il asteptam pe al 4 lea, cand cei mari sunt acasa, cea mica se joaca cu ei, cand suntem singure e mai mereu agatata de mine. Acum il asteptam pe al 4 lea copil
ReplyDeleteDa, este greu când sunt doi copilași mici, unul sugar nou născut și altul de aproximativ 2 ani! Și mie îmi lipsește liniștea, e dificil sa faci pe cel mai mare sa înțeleagă de ce mama trebuie sa fie mai mult de bebe, de ce e nevoie de liniște..... Taraboiul este maxim când încep sa plângă, atunci și eu mă simt fără energie, foarte obosita..
ReplyDeleteUna peste alta nu este ușor, dar sunt și momente foarte frumoase... Însă refugiul mamelor când nu mai pot este tot Dumnezeu!
Eu îmi fac timp sa citesc din sfinții părinți, sa ascult un acatist fie și la căști.. Atunci ne încarcăm de Bine!
Putere și răbdare tuturor mamelor! Ajutor pe cale de la Domnul!
Asa este. Aveti dreptate. Totusi, deoarece copiii mei (cei 4) au diferențe de varsta de 3-4 ani intre ei, eu am resimtit greul in alt moment: cand aveam al treilea nou-nascut si primul baietel tocmai intra la scoala. Scoala a adus in viața noastra de familie multe drumuri obligatorii la ore fixe, traversând întregul oraș, în timp ce, de multe ori, bebe și surioara de 4 ani veneau cumva "la pachet". Dureros era și cand a intrat și a doua fetiță la scoala si il amânăm dimineata pe micul preșcolar, apoi chiar și pe mezina bebelusa, în goana pregătirii celor doi mari pentru școală. Odata ieșiți pe usa cei mari, imi îndreptăm în sfârșit atenția către cei micuți, inca în pijamale, cu picioarele inghetate, cu scutecul plin (bebelusa), și cu o foame de lup. Dupa-amiaza, daca aveam activități după scoala, iar începeau cursele prin oras cu fructe la pachet și discutii in mașină.
ReplyDeletePana la începerea școlii online, acesta a fost greul nostru, desigur, asumat, dar nu mai puțin greu. Ca sa fiu sincera, imi este dor de perioada cand primii doi erau mici și programul familiei se plia doar pe nevoile lor. Este mai greu de mentinut echilibrul acum.
Reversul medaliei, menționat și de dumneavoastră, este siguranta pe care o am cand rog fetița de 8 ani sa supravegheze 5 minute bebelusa sau pe cel mare, de 10 ani, sa incropeasca o salata/o omletă, un sandvis etc. Celui de 4 ani ii place sa șteargă pe jos și este extrem de atent sa nu fie obiecte mici, pe care ea le-ar putea baga in gura și înghiți. În plus, dragostea dospește în casă cu fiecare nou membru în familie. Încurajeze familiile și pe tinerele mame sa Il lase pe Dumnezeu sa le faca "planning"-ul familial și atunci toate celelalte se vor adauga lor.
La al doilea copil am crezut ca m-a lovit trenul. Mi s-a parut foarte greu. Acum la al 4 lea pot sa zic ca a fost cel mai usor inceput. Sunt multe variabile la mijloc, dar e adevarat de la al 3-lea se schimba ceva, nu mai pare asa de greu. O mamica de 4 (aprox 2 ani diferenta intre fiecare)
ReplyDeleteDegeaba, daca nu au un sot puternic care sa le sustina si sa le ajute efectiv. Adica cei mici sa fie crescuti de amandoi,nu doar de mama. Si cum in zilele noastre astfel de barbati lipsesc,ghicici ce se intampla...
ReplyDeleteRegret ca la primii 3 copii ( fiind unul după altul, cam din 2 în 2 ani) nu m am bucurat la maxim de perioada aceasta minunata a bebelusiei,nu prea am avut ajutor, dar le as sfătui pe tinerele mame să lase curățenia, gură lumii si alte activitati care le fura acest timp minunat..acum sunt melancolică si pentru trezirile acelea nocturne din primele luni,si nașterea si purtatul sarcinii, totul a fost extraordinar, le duc dorul...si bebica are abia 11 luni,penultimul are 8 ani
ReplyDeleteMi-ați adus aminte de o discuție purtată cu cel mai mare dintre copiii mei, care, la nașterea fiecăruia dintre frații mai mici, a avut inițial o reacție de respingere, apoi a devenit foarte afectuos și responsabil față de frați, astfel încât toți declară acum că pe el îl iubesc cel mai mult:
ReplyDelete"-Chiar dacă am să mă căsătoresc, eu nu vreau prea mulți copii...
- Și dacă, totuși, va trimite Dumnezeu în familia ta mulți, ce vei face? (am încercat eu să îl descos.)
- Nu e o problemă: îi trimit la bunici, adică la voi, că tot sunteți experimentați în domeniul ăsta."
Lui Ioan II place liniștea mai mult! Și Matei mai îmi zice ca nici el nu va vrea mai mult de 2 copii🤔🤔🤔
DeleteAșa este, lui Ioan nu îi place la școală din cauza gălăgiei colegilor, iar de participarea la evenimente cum ar fi nunțile nici nu vrea să audă. Poate că fetele, dacă ar fi fost ele primele născute, ar fi avut altă atitudine din start, acum copiază tot ce văd la mama: alăptează jucăriile, le așază cu grijă și le împăturesc, etc. Sunt mai drăgălașe în comportamentul lor. Deși unul dintre băieți, pe la 3-4 ani, așteptându-și într-o seară rândul la duș, a zis:
Delete”-Când o să mă fac mare vreau să devin mamă, ca să spăl și eu bebeluși!” :-D
Ai mei copii sunt tare diferiți! În spiritul lui Ioan e Teodora, o fire liniștită, nu ii place nici la școală sa comunice.... Acasă o stresează Ștefania, care e mai exuberanta! Câteodată o sufoca cu însistentele cea mijlocie pe Teodora 😊 În schimb pe Marina o iubește f mult Teodora!
DeleteBebelusa mea nr 4 este de varsta bebelușului cumnatei mele(bebelusul ei fiind de fapt al doilea ei copil) iar ea nu înțelege cum la ea totul e atât de greu, iar la mine par lucrurile mult mai simple. Am încercat în fel și chip sa ii explic cât de greu mi-a fost și mie cu primele două, cum eram cu ochii pe ceas mai mereu, așteptând sa vina soțul acasă sa ma elibereze un pic, dar nu pare sa ajute prea mult. Îmi spune mereu ca deși înțelege ce vreau sa ii transmit, nu o mulțumește deloc ce va fi când va fi, ea știe doar ca acum e copleșită și nu vede luminița de la capătul tunelului. Sa o întărească Dumnezeu și pe ea și pe toate mamele aflate în aceste condiții!
ReplyDeleteSi eu incurajez parintii care au 1 copil sau 2 sa si mai doreasca...si daca ajuta Domnul, sa vina pe lume sufletele mici si nevinovate. Desi este grea ingrijirea lor, copiii aduc cele mai mari bucurii. Orice copil vine la pachet cu tot ce e nevoie pt cresterea lui...stie Domnul cum sa le aseze pe toate spre folosul si linistea noastra.
ReplyDeleteDoamne ajuta! La noi, primii doi au venit la pachet, fiind gemeni. Apoi, abia la al treilea mi-am dat seama, fiind unul, cat de greu mi-a fost cu doi odata. Acum avem zece si dam slava lui Dumnezeu pentru toate. Cea mica are 10 luni si nici nu stiu cand a crescut. Intr-o fraza simpla: e mai greu cu putini decat cu multi. De ce? Fiindca bucuriile se inmultesc si necazurile se impart la cati membri are familia, eu asa simt. Apoi , eram mult mai obosita cand ii aveam pe primii patru, de exemplu, care s-au nascut in doi ani jumatate(da, ati citit bine), decat sunt acum. Doar mila Domnului e in viata noastra, iar minunile pe care le lucreaza cu noi, sunt nenumarate. Putere multa, dragi mamici! Puneti-va nadejdea in Dumnezeu si buna Sa Maicuta si ganditi-va mereu ca noptile nedormite, dezordinea, scrisul pe pereti, istericalele, nu tin o vesnicie. Toate trec. Cu dragoste intru in Domnul, va imbratisez pe toate mamicutele si va doresc Sarbatori binecuvantate, cu pace si bucurii🤗🤗🤗
ReplyDeleteSi eu am simtit la fel de la al 3-lea copil a devenit mai usor si mai frumos. De cand am 4 am inceput sa simt si mai mult ajutorul lui Dumnezeu in toate micile probleme organizatorice zilnice.
ReplyDeleteNu o sa intru in detalii constructive. Tot ce spun e "having a/one child is like having a hobby"! :)
ReplyDeletePe lângă tot ce ati spus, mie mi se pare foarte interesant sa descoperim caracterul fiecărui copil și mai ales, al celui mai mic dintre ei, care se conturează încet-incet pe masura ce creste. E frumos sa vezi cât de diferiți pot fi fratii intre ei, deși pornesc din același aluat, fiecare moștenește o combinație diferita de aptitudini si slăbiciuni.., si fiecare are ceva special, care îl face sa fie unic in felul sau și "iubibil". Asta cred ca ar trebui sa le transmitem fraților mai mari, sa înțeleagă ca fiecare cu specificul lui are un rost in lume, si e bine sa fie cat mai mulți, ca fiecare familie sa aibă cât mai multe roade (cat mai mulți oameni talentați pe care sa ii ofere lumii, de exemplu preoti, duhovnici, profesori, pianiști, ingineri, etc)
ReplyDeleteIn plus am mai citit de curând ceva: primii copii au avut parte de toată atenția mea, m-am dedicat lor 100%. Dar m-au cunoscut plina de greseli, neștiutoare, crispata, etc. Cei născuți mai la urma au parte de mai putin timp petrecut cu mama,dar se bucura de cea mai buna versiune a ei.
ReplyDelete