Tuesday, May 3, 2016

Cam asa arata...

nici urma de rizaliza
...un dintisor de-al lui Grigore pe care ne-am chinuit in repetate randuri sa-l scoatem acasa si nu am reusit. Sotul ma certa ca sunt prea miloasa, dar ceva imi spunea ca tot scandalul pe care il facea baiatul nu era un moft, ci ca intr-adevar acolo era o problema. Cand incercam sa trag de ata cu care legasem dintisorul simteam o rezistenta neobisnuita, iar el transpira de durere.

De fiecare data am amanat extractia si nu mai eram dispusa sa astept pentru ca incisivul central de sus rasarise in spatele dintelui buclucas si trebuia facut loc. La dentist totul a mers perfect. Copilul nabadaios de acasa a fost cat se poate de cooperant.



 Mi-a atras atentia un detaliu: in momentul in care l-am anuntat ca trebuie sa se imbrace sa merg cu el la dentist (in sambata mare ne-am distrat asa) s-a oprit putin, mirat si el parca de ceea ce simtea, si mi-a zis:
"Mami, stii, simt asa ca mi-a venit un curaj! Un curaj pe care nu l-am avut pana acum..."

Replica asta mi s-a parut colosala. Chiar asa, cand Dumnezeu stie ca trebuie sa trecem prin ceva neplacut ne intareste in mod special. Asa patesc si eu la fiecare nastere: pe cat ma sperii de-a lungul sarcinii de momentul travaliului, pe atat ma linistesc in sala de nasteri. Si inca ceva, neconcertat hormonal: pe cat de groaza imi era sa ajung cu Gheorghita la spital, de momentul in care va fi intepat fara ca el sa priceapa ce e cu el, pe atat de linistita m-am simtit cand am pasit pragul sectiei de pediatrie (parca eram acasa, eram in locul in care trebuia sa fiu si Dumnezeu mi-a dat acea putere sa depasesc momentul).

Am cumparat...

...miel din targ de la cioban. Arata bine, era mare (cantarea taiat 27 kg). Am fost cu el la cineva in curte sa il transam ca sa nu mai fac mizerie in bucataria proaspat varuita. Pentru acasa mi-a ramas doar operatiunea de a il pune in pungute speciale la congelator.

Cand a venit randul organelor, surpriza: pe ficat am gasit cateva chisturi hidatice de toata frumusetea. Sotul meu nu m-ar fi luat in serios daca nu ii aratam imagini de pe net cu asa ceva. Oricum a tinut sa avem si o parere avizata, asa ca ne-am dus cu ficatul langa piata la un cabinet sa il vada un medic veterinar.

Acolo erau doua persoane: o doamna mai tanara care mi-a spus ca daca am copii mici ar fi bine sa ingrop organele si un domn mai in varsta care a contrazis-o, a excizat cateva chisturi si mi-a aratat ca ficatul era ok pe sectiune. Tot el m-a sfatuit sa fac drob pe care sa il coc bine si m-a "linistit" ca alea nu erau chisturi hidatice, ci... echinococoza :))

Bineinteles ca am renuntat la organe, fiindca transparenta domnului veterinar nu mi-a inspirat deloc incredere. Mai am o singura framantare: sa nu se fi spart camasa vreunui chist in timpul transportului peste carne. O voi gati la cuptor, fiindca am citit ca larva parazitului nu moare decat la 180-200°C deci ciorba n-ar fi ok.

Monday, May 2, 2016

De cand a fost bolnav...

Eca, de rand la citit povesti
...Gheorghe e foarte dificil. Sta foarte mult in brate si are un plans mai altfel decat pana acum, un fel de tipat nervos. Apetitul a fost dezastruos multa vreme si, ca sa il fac sa manance a trebuit sa recurg la hipnoza indusa de desene, altfel ar fi stat nemancat toata ziua decat sa ingurgiteze chestii pe baza de orez. Chiar mi s-au parut utile filmuletele in situatia noastra.
Preferatele lui sunt "mac-mac" si "elefantii"
Elefantii au o familie care seamana cu a noastra, fiindca au 4 copii. Cei mari isi mai formeaza si urechea la engleza cu ocazia asta.

Hristos a inviat!

Cateva fotografii din ziua de Pasti, adunate de prin telefoanele noastre.







Schimbari...

...de culoare: de la wenge la culori pastel. Cu atatea ajutoare treaba a mers ultra-repede.




Sunday, April 17, 2016

In vremuri de restriste...

...nu mai sunt capabila de rugaciuni lungi. Cand eram mai tanara reuseam asta, dar mai nou mintea oboseste prea repede.  Scaparea o gasesc in rugaciunile scurte si dese, mai ales "Doamne Iisuse...". Am nadejde ca lucreaza si asa cum o pot eu rosti, bruiata de nenumarate griji si spaime, pentru ca in numele Domnului s-au facut  mari vindecari si s-au scos demoni.

Ma urmareste un fragment dintr-o istorioara duhovniceasca pentru copii (cu el imi alimentez momentan linistea interioara). E despre un avva de vreo 90 de ani care pustincea pe niste stanci prin Athos si care a fost intrebat daca nu vrea sa i se trimita un frate ca sa il ingrijeasca si a refuzat contrariat: "daca Dumnezeu are grija si de viermisorii pamantului, cu atat mai mult de mine, un vierme atat de mare". M-am regasit cumva in vorbele lui. Din pacate nu am gasit in mine si credinta lui desavarsita in pronia divina.

Spital

  Dupa doua saptamani de diaree, bebe a facut herpangina (si asta sprainfectata) si a avut nevoie de hidratare prin perfuzie.