Monday, September 15, 2014

Gaste

Pentru cei patrunsi de ideologia vegetarianismului aceasta postare este una horror, deci nu va obositi sa o cititi.

Printre experientele extreme ale ultimelor zile, se numara si achizitia unor gaste direct de la sursa. In afara de faptul ca le-am primit decapitate, de tot procesul tehnologic din ograda si pana in oala cu ciorba ne-am ocupat noi doi (ajutati de niste prieteni care au consimntit sa fie gazda fenomenului fiindca au curte).

Partea cu jumulitul a fost de departe cea mai laborioasa, mai ales ca am impresia ca nu le-am oparit cum ar fi trebuit. Cu ocazia asta am invatat sa apreciez altfel puii desavarsit "epilati" pe care ii primesc din mainile batrane si muncite ale femeilor. Fiindca ne tot alunecau dintre degete penele am folosit pe ultime suta de metri si un mic patent care ne-a scos din impas :)

Le-am eviscerat, parlit, portionat si acum se odihnesc in congelator asteptandu-si randul pentru a fi gatite. Am facut deja o fripturica pentru copii. Mie mi-a placut mai mult sosul. Cum sunt eu neascultatoare, nu am putut sa ma conformez in totalitate retetei : nu am pus ulei, ci untura, l-am condimentat cu usturoi si l-am acrit dupa gustul propriu cu zeama de lamaie.

In sinea mea toata aventura nu a fost numai una culinara, ci si una incarcata emotional (mai ales ca eu sunt copil crescut pe etajera, departe de "barbarisme" de genul celor de mai sus). M-am simtit brusc proiectata in timpuri stravechi. Senzatia era atat de pregnanta incat parea ca prin vine imi curge sangele bunicilor mele. Chiar daca a fost doar o inchipuire trecatoare, trairea asta banala a schimbat ceva in mine.

Wednesday, September 10, 2014

O dezleganie...

Sambata a venit la biserica femeie de etnie roma (imi displace sa ma fandosesc pe blogul personal cu expresii de genul acesta, dar termenul uzual e tabu in mod oficial) care obisnuieste sa cerseasca impreuna cu copiii ei de la oamenii care vin sa faca pomana pentru mortii lor.

De data asta insa venise cu o alta problema:
"Ai, taica parinte, te-a suparat copilul meu cu ceva de l-ai blestemat?"
"Ce vorba e asta? Cum sa-l blestem? Nici nu stiu care e copilul tau..."
"Iti aduci aminte cand ai trecut pe langa poarta noastra, la inmormantare la cutare, ca ti-a cerut bani si i-ai dat lu' frate-sau pentru amandoi, da' el a inceput sa te injure ca nu i-ai dat lui?"
"Parca-mi amintesc... Ei, copii... nu stiu ce spun. Vezi de treaba ca nu l-am blestemat, am si uitat de-atunci."
La drept vorbind, la cate ocari a auzit de la necunoscuti, nu cred ca a fost impresionat prea tare de repertoriul pustiului.

"Ei, taica parinte, din ziua aia parc-a intrat necuratul in el sa-l chinuie. Nu are odihna, se scoala din somn racnind, ba uneori iese noaptea afara din casa cu cu cutitul in mana: zice ca-i e frica sa nu-l omoare o jiganie mare si neagra care i s-arata-n vis. De-asta venii la mata, taica parinte, pentru o dezleganie"
Care va sa zica asta patesc unii care injura preotul fara motiv...
Buna ar fi o spovedanie, nu doar o "dezleganie".

Saturday, September 6, 2014

Translator

Anul scolar trecut a fost perioada cu cea mai slaba participare a copiilor mai mari la slujbele bisericii. Nici macar la liturghia de duminica nu ajungeau la ore rezonabie. O vreme i-am cicalit, i-am mai si certat, apoi i-am lasat in pace si mi-am indreptat durerea catre Dumnezeu.

Eram chiar necajita fiindca nu-mi doresc altceva mai mult in educatia lor decat sa-l iubeasca pe Hristos si sa fie madulare vii ale bisericii, iar faptul ca implineau lucrurile formal si nu din convingere ma ingrijora. Un crestinism fara radacini adanci in sufletul omului poate fi spulberat usor de ispite, iar slujbele bisericesti sunt un foarte puternic mijloc haric de intarire in credinta si de apropiere de Dumnezeu.

Am inceput sa ma rog de cate ori imi aduceam aminte: "Doamne, eu sunt o persoana anosta si rigida, un om nesuferit... poate chiar eu ii indepartez pe copii de Tine prin felul in care ma port. Nu lasa totusi acest rau sa se intample. Atinge-Te Tu de inima lor."

Nu ma asteptam sa vad schimbari spectaculoase, insa acestea nu au intarziat sa se arate. Toata aceasta vacanta nu numai ca nu am mai avut probleme Duminica, dar fetele au tinut sa fie prezente si la vecerniile de peste saptamana, la acatiste, la sf maslu si paraclis. Au descoperit frumusetea muzicii psaltice si ar vrea chiar sa invete cate ceva din gramatica ei. Am eu un feeling ca si magnetismul anumitor persoane din corul de la strana a avut un rol important in povestea asta, dar cred ca nu mai conteaza acum :)

Nu zic ca au avansat enorm in profunzimea cu care abordeaza viata spirituala, dar pentru mine rasturnarea asta de situatie a fost o incurajare spre rugaciune si un semn linistitor ca Dumnezeu ne poarta de grija si ne cheama spre savarsirea binelui pe fiecare pe frecventa pe care auzim. Uneori nu comunicam cel mai bine in mod direct, ci cu mijlocirea lui Hristos care talmaceste delicat si eficient asteptarile noastre in inima aproapelui .

Tuesday, September 2, 2014

Nomazi

Asta ar fi cuvantul pentru plecarea de anul acesta: nu am avut nimic aranjat dinainte si ne-am tot mutat din loc in loc. A fost mai interesant, dar mai obositor pentru noi adultii.




































Monday, August 11, 2014

Goji



Am cumparat si eu de la supermarket pomusoare goji, dar nu stiam ca sunt atat de eficiente in arderea grasimilor , cu atat mai mult nu stiam ca pot deveni periculoase pentru sanatate daca sunt consumate in cantitati mai mari.

Cred ca am sa le recomand catorva cunostinte care sufera de pe urma obezitatii, dar nu prea au vointa sa lupte cu ea prin restrictii alimentare sau efort fizic sustinut.

Sunt curioasa daca merg consumate pe timpul sarcinii sau alaptarii, fiindca se pare ca viata mea se desfasoara numai pe aceste doua lungimi de unda :)

Saturday, August 9, 2014

Fara gust

In postul adormirii Maicii Domnului micul dejun si gustarea de dupa-amiaza in familia noastra au fost invariabil bazate pe fructe. Din pacate pe piata nu prea am avut parte de fructe gustoase (poate din cauza ca nu a fost suficient de cald). In ciuda acestui fapt am tinut sa ne incarcam bateriile cu toate beneficiile lor nutritive (care nu cred ca se diminueaza odata cu scaderea zaharurilor). In mintea mea felul in care reusesti sa te vitaminizezi vara reprezinta cel mai important mod de stocare a "conservelor" pentru iarna. In interiorul organismului e cea mai de seama camara cu rezerve pentru sanatate.

In vara asta nu am gasit de cumparat pepeni galbeni dulci, asa ca i-am servit in stil sandvis, cu felii de paine si miere.

Tot in combinatii am reusit sa consumam si cantitati impresionante de afine: strecurate intr-o crema facuta din banane, cacao, fulgi de ovaz, miere si un strop de ulei de masline.

Nectarinele au fost acceptate ca atare (chiar daca a trebuit sa insist sa fie consumate). M-am conformat preferintelor copiilor pentru cele mai crude si mai tari, desi mie mi se par mai aromate cele mai coapte.

La capitolul lubenita ne-am axat mai ales pe cele de marime medie-mica, desi a fost nevoie sa luam cate doua. Pana acum lubenita e cea mai indragita si nu-mi trebuie sa gasesc nici un artificiu culinar ca sa le-o servesc.

Caisele sunt ultimele in top, nu ne plac nici gustul, nici consistenta lor, nici coaja lor pufoasa. Dupa ce le-am aruncat de vreo doua ori asa cum le-am luat din piata, am evitat sa mai cumparam.

De truguri, prune, mere, pere nici nu ne-am atins, mai asteptam sa vina toamna...