Sunday, November 23, 2014

Ma felicit...

...ca nu l-am dus pe Grigo la gradi nici anul asta. Sincer, mi-e mila cand vad dimineata trecand pe strada copii mici cu ghiozdanele in spate, trasi de mana de adulti grabiti.

Intrarea in colectiv ar fi fost o alta schimbare majora careia ar fi trebuit sa-i faca fata in paralel cu venirea pe lume a noului fratior si n-am gasit nici o motivatie in baza careia sa-l fortez. N-as fi putut sa-i fiu alaturi in perioada de acomodare de la inceput de an si mi-as fi complicat in mod inutil existenta cu doua drumuri pana la gradinita in fiecare zi.

Ma bucur ca nu trebuie sa-l silesc sa se scoale dimineata, ca nu trebuie sa-l scot in frig afara la prima ora si ca nu trebuie sa-l las intr-o companie mai mult sau mai putin placuta, dar in mod sigur extrem de solicitanta.

Povesti, cantecele si poezii aude si acasa. La plastilina, acuarelele, lipici, lego, carticele sau forfecuta de hartie are acces de cate ori doreste. Cu atentia, rabdarea si concentrarea sta foarte bine, el fiind de felul lui un baietel linistit. Un alt avantaj ar fi ca nu sta printre copiii bolnavi care vin in clasa cu antibioticul in ghiozdanel si nu e expus de la o varsta atat de mica violentei gratuite a altor copii sau adulti.

In ultima instanta, nu cred ca activitatile de la gradinita schimba cu mult curba dezvoltarii intelctuale pe termen lung, asa ca n-am ratat sansa de a descoperi in fiul meu vreun baby Einstein prin faptul ca nu l-am arondat unei institutii de invatamant.



Friday, November 21, 2014

Versete

A doua zi dupa ce am venit din maternitate m-am trezit ceva mai devreme decat toti ai casei si am luat putin Sfanta Scriptura sa citesc ceva. Am deschis-o la intamplare si am citit fix aceste versete, care mi-au mers la inima:
6.Un glas! Un vuiet din cetate! Un glas din templu! Este glasul Domnului! El răsplăteşte vrăjmaşilor Săi după faptele lor.
7.Înainte de a se zvârcoli în dureri de naştere, ea a născut; înainte de a simţi chinul, ea a născut un fiu.
8.Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea? Oare o ţară se naşte într-o singură zi şi un popor dintr-odată? Abia au apucat-o durerile naşterii şi fiica Sionului a şi născut fii!
9.Oare, Eu voi deschide pântecele fără să-l las să nască? Zice Domnul. Sau Eu, Cel ce fac să nască, îl voi închide?
10.Bucură-te, Ierusalime, şi voi, cei care îl iubiţi, săltaţi de veselie. Fiti în culmea veseliei, voi cei care îl plângeaţi!
11.Astfel ca voi să fiti alăptaţi şi să vă săturaţi la pieptul mângâierilor sale, să sorbiţi şi să vă desfătaţi la sânul slavei sale!
12.Acestea zice Domnul: "Vărsa-voi pacea peste el ca un râu şi slava popoarelor ca un şuvoi ieşit din albia lui. Pruncii lui vor fi purtaţi în braţe şi dezmierdaţi pe genunchi.
13.După cum mama îşi mângâie pe fiul ei şi Eu vă voi mângâia pe voi, şi voi veţi fi mângâiaţi în Ierusalim.
Isaia, cap. 66

Wednesday, November 19, 2014

Pulovaras...

...inceput inainte de nastere pentru Gheorghita este gata.

Telepatie

   Dupa ce m-am intors din maternitate m-am tot gandit sa sun o prietena ca sa o intreb daca nu stie pe cineva care ar avea wrap disponibil. N-am ajuns insa sa vorbesc cu ea. Dupa doua zile in care imi tot propuneam sa ii telefonez, dar ma luam cu treburile si nu reuseam....

   M-a sunat ea: "Auzi, ai avea nevoie de un wrap? Imi cautam azi la second-hand draperii si, ca din intamplare, mi-a atras atentia bucata asta de material, prea ingusta pentru o draperie sau un cearceaf. Cum m-am prins ca e un wrap, m-am si gandit la tine. L-am luat, l-am spalat, l-am calcat si vin sa ti-l dau."

:))

Tuesday, November 18, 2014

Nr 7...

...s-a nascut pe 12 noiembrie la ora 2.05 a.m.
A fost cea mai faina experienta legata de nastere pe care am trait-o pana acum. Pe cat de mult m-am stresat inainte pe atat de frumos a pregatit Dumnezeu evenimentul.

Dupa cum spuneam schema dupa care organismul meu s-a miscat la nasterea asta a fost diferita.
Tot eliminam din dopul gelatinos de cateva zile, fapt care ma tinea in tensiune (de cateva ori am avut pe stres puls peste 140). Nu aveam decat cateva contractii dureroase pe zi, dar simteam ca odata cu fiecare din ele presiunea pelvina creste. Durerile lombo-sacrate pulsatile anuntau ca si canalul osos era la final cu ultimele detalii ale adaptarii pentru travaliu.

Contractii mai serioase am inceput sa simt de pe 11 nov pe la ora 5p.m.. Erau la interval de peste o ora asa ca am avut timp sa ma prefac ca nu le bag in seama cat timp am sarbatorit in familie ziua lui Ionut (care e nascut de fapt tot pe 12). Ma rugam in sinea mea sa am timp sa las totul in randuiala si imi doream mai ales sa apuc sa culc copiii (daca nu pe toti, macar pe cei mici) ca sa nu se sperie si sa-si faca griji.

Am terminat tot ce aveam de facut pe la miezul noptii, apoi m-am pregatit sa plec la spital. Pe la 12.30 eram la unitatea de primire in urgenta unde, cu profesionalismul specific spitalelor noastre, mi s-a luat o tensiune arteriala in timpul unei contractii: 155/90. N-am mai comentat nimic. La filtru la ginecologie am reusit sa sar peste consultatia de rutina, fiindca am specificat ca sunt la a saptea nastere si ca oricum, voi fi vazuta din nou la masa in 5 minute de medicii de la sala de nasteri.

Intre timp contractiile erau tot mai sistematizate si mai puternice, de parca uterul isi luase deodata treaba in serios :) Sus in spital initial m-au luat la intrebari si tusee doua rezidente nesuferite. Membrane intacte, dilatatie 8. Stiam ca am deja dilatatie mare. De garda erau doi fosti colegi de an de-ai mei, asa ca n-am mai insistat sa vina medicul cu care vorbisem. Stiam deja de pe net cine e de garda (numai daca ar fi facut schimb de garzi s-ar fi modificat), dar cand l-am zarit prin usa salii de nasteri pe doctorul cu care am nascut m-am bucurat enorm si m-am simtit brusc usurata: il stiam un tip linistit, studios si meticulos.

A dat dovada de un bun simt deosebit: nu a comentat nimic multiparitatea, nu mi-a dat sfaturi inteligente ca ar trebui sa ma opresc, nu m-a intrebat daca am de gand sa mai fac copii. Profesional s-a comportat impecabil: nu mi-a pus mult urata perfuzie cu oxitocina pana dupa expulzie, mi-a dat nenumarate explicatii a ceea ce se petrecea cu mine, mi-a facut ecograf si pe masa ginecologica (bebe nu avea nici macar o circulara de cordon), m-a incurajat tot timpul expulziei cu o voce blanda marcand fiecare progres al prezentatiei. La 2.05 deja nascusem. In momentul acela imi venea sa sar de pe masa si sa-i sarut mainile.

Trebuia sa am si o parte de cosmar in toata povestea: aceea a fost delivrenta, care a durat aproape o ora. Aveam la capul meu un ceas si ma tot uitam cu disperare la el intrebandu-ma ce va fi cu mine. Placenta a fost foarte aderenta de fundul uterin. Cu tot masajul uterin pe care mi-l faceau asistenetele, medicul a fost nevoit sa o decoleze manual. A fost destul de greu, la un moment dat ii obosise mana si era chiar tentat sa roage pe cineva sa-l mai ajute. Ii sunt deosebit de recunoscatoare ca in tot acest timp nu s-a agitat, nu a tipat la nimeni (altii se apuca sa-si injure pacienta daca ceva - ce nu tine de ea, ci de calitatea tesuturilor ei- merge prost) si ma mai si linistea si pe mine asigurandu-ma ca totul va fi bine. Intr-un final, dupa ce am introdus in schema si perfuzia cu oxitocina a iesit si placenta cu pricina.

Nu am sangerat ingrijorator, iar consolidarea hemostazei a mers bine.

Copilul si-a urmat traseul obisnuit in maternitatile noastre, adica l-am vazut doar cateva clipe dupa care l-au luat neonatologele in primire. Daca mi l-ar fi pus imediat la san, cred ca altfel decurgea si parte a doua a nasterii...

Asa cum a fost, pentru mine nasterea asta a fost un prilej de bucurie, un prilej de sporire a increderii in bunatatea lui Dumnezeu si de inmultire a nadejdii.

Tuesday, November 11, 2014

Astept...

N-am mai nascut. De pe 8 noiembrie tot elimin din dopul gelatinos. Nu am decat sporadic dureri care sa aduca a travaliu. Aud ca mai pot sta vreo doua saptamani tot asa...
Ma misc foarte greoi, dar, fiind uterul mai coborat, ma bucur da respiratii de amplitudine mai mare.
N-am mai iesit din casa nici macar la biserica si ma gandesc contrariata la recomandarile de a merge pe jos cativa km zilnic. Poate alte persoane se impaca mai bine cu relaxina...

Tricotez un pulovaras raglan pt bebe (mi-a redeschis Irina apetitul pentru andrele), ingrijesc de probioticele mele (maiaua de paine, borsul, kombucha +muraturile de sezon si varza) si citesc un site despre manevre obstetricale interesante care faciliteaza angajarea si rotatia fatului in prezentatiile mai dificile.
O alta preocupare de baza ar trebui sa fie dragalitul copilasilor mai mici (fiindca deja primesc cereri expilcite de carat in brate, mangaiat, masaj etc). Doua inconveniente majore ar fi ca nu prea am destul spatiu disponibil de imbratisat ca lumea si ca somnolenta ma impiedica sa spun povesti cate si-ar dori ei, motive pentru care piticii mei sunt un pic nemultumiti. M-or intelege mai tarziu :).

Ma bucur ca tati simte ca e nevoie de un plus de tandrete si ii copleseste cu imbratisari, harjoneli si povestioare dragute. Odata cu apropierea nasterii atasamentul copiilor si-a mutat centrul de greutate spre el in mod firesc si nu a fost nevoie de scenarii psihologice asa cum ma asteptam. Dumnezeu pregateste evenimentele cu delicatete si ne ajuta sa atenuam posibilele motive de gelozie ale fratilor mai mari.

Ramane de vazut cum va fi cand se vor confrunta in direct cu noul membru al familiei :)

Saturday, November 8, 2014

:)

Iata o intrebare existentiala care preocupa o fetita draguta in varsta de aproape un deceniu