Tuesday, February 18, 2020

De ce narcisistul...

... este atras de oameni din biserica?

*Pentru ca acestia sunt oameni maleabili, care inteleg ideea ca trebuie sa lucreze in mod constant la imperfectiunile personalitatii lor si care au ca ideal iubirea de aproapele. Narcisistul observa si profita de aceasta calitate folosindu-i pe acestia in interes personal printr-o manipulare cu specific religios, fortandu-i spre o asa-zisa perfectionare a lor, care este mai degraba o silire la ispite de dreapta, pana ii epuizeaza spiritual. Daca nu reusesc sa isi constranga victima prin argumente, o vor face sa simta ca nu este deloc bine-placuta lui Dumnezeu. N o va determina la un moment dat sa se scarbeasca de credinta, fiindca foloseste chiar si Scriptura impotriva ei.

*Pentru ca omul religios are o anumita profunzime a emotiilor, o disponibilitate de a sustine interesele altora, are compasiune, este bland, generos, dezinteresat. N pe de alta parte, nu poate decat sa mimeze toate acestea, asa ca se apropie cu invidie si curiozitate si testeaza felul in care poate folosi, ca un vampir emotional ce este, toate aceste bunatati duhovnicesti. In al doilea rand va incerca sa le nimiceasca pentru a isi demonstra ca nu erau decat virtuti superficiale si nu meriti respect. Dupa ce te destabilizeaza si te vede in momente de slabiciune, fie te critica, fie te abordeaza condescendent, chipurile sa te ajute, fiindca esti un om cu probleme.

*Pentru ca este sigur ca nu il vei parasi. Omul duhovnicesc nu se dezice de cineva decat in mod exceptional. In general lupta si face schimbari in comportamentul lui ca lucrurile sa mearga bine in relatiile cu altii. De aceea N stie ca te va putea abuza pe termen lung, iar tu vei rabda si vei ierta la nesfarsit. Chiar daca identifici ca problema e la el, te vei sili sa iti iubesti vrajmasii si tot te va avea la dispoziție.

Solutia este sa ai discernamant in ceea ce priveste relatiile cu altii, chiar si din postura de crestin. Sa stii cat poti sa jertfesti fara sa te ranesti prea tare si sa cumpanesti aceasta cu ceea ce ti se cere (este o ambitie, un moft al N sau o necesitate). Dupa o evaluare corecta nu te sfii sa refuzi sau sa tii la distanta cuvenita persoanele care nu iti aduc decat tulburare.

Oricat...

... de mult ne plangem noi ca lucrurile nu merg bine, toti cautam de zor desavarsirea pentru altii. Schema generala a povestii oricarui esec familial in plan spiritual este asta:
Restul sunt amanunte...

Azi...

...am schimbat asternuturile in patul nostru supraetajat. Singura. Aproape singura. E foarte incomod: trebuie tras patul fiindca e inghesuit intre birou si perete, puse cele doua randuri de protectii (una musai impermeabila) in conditiile in care salteaua de jos e destul de lata (140 cm) si scara patului impiedica mobilizarea ei si accesul la coltul respectiv. Unde mai pui ca din dorinta de confort am comandat o saltea putin mai inalta si mai tare decat recomandarile producatorului, rezulta o adevarata corvoada. Pana nu m-am refacut bine dupa nastere mi-am chinuit sotul in dotare cu treaba asta, dar s-a aratat atat de incantat, incat de indata ce am putut l-am scutit de un asa afront😂.

In fine, cand totul era gata, a venit Gheorghita si s-a pus in pat. Asa, si? Pai dumnealui isi pierduse sub patul din camera lui Ionut o motocicleta si intrase dupa ea in ciuda interdictiilor puse de mine. A iesit de acolo si fara motocicleta, dar si plin de fulgi de praf de sus pana jos. Si asa cum era, s-a trantit vociferand in patul proaspat schimbat langa mine care o alaptam pe Anastasia ca sa adoarma.
Asta este una din fazele benigne cu care ma enerveaza zilnic. Am deviat putin de la motto-ul relatiei mele cu copiii, dar ne-am impacat.

Vi-l las si voua, poate avandu-l in minte reusiti sa va manifestati iubitor si in plina desfasurare a boroboatelor:

Succes!

Monday, February 17, 2020

Cam asta...

... era starea mea de azi-noapte, fiindca odata cu febrele nocturne ale celor doi mai mici mi-am dereglat somnul. Nici asa nu dormeam grozav, fiindca Anastasia se scula de cateva ori pe noapte sa suga, dar macar nu eram nevoita sa ma ridic si nu eram nici stresata de altceva.

Stiu ca nu sunt singura nedormita la capul pruncilor bolnavi de pe planeta. Simt in mine suferinta a mii de femei care duc in tacere aceeasi cruce. Le iubesc si le admir in acelasi timp. Cine intampina corect aceste nevointe specific mirenesti va fi rasplatit cu bucurie cereasca.

Chivernisirea inteleapta a somnului mi se pare unul dintre cei mai de seama piloni ai echilibrului mental si duhovnicesc. Daca te neglijezi si incerci sa fii mai mult decat esti, poti ajunge la o epuizare fizica vecina cu moartea. Eu am trait asa ceva dupa al patrulea copil (facultate grea+nasteri+ alaptat+niciun ajutor considerabil) si nu doresc nimanui. Reechilibrarea a durat ani, fiindca nu puteam lua o pauza totala de la responsabilitatile vietii ca sa ma ocup de mine. De aceea cred ca este cu mult mai bine ca zilnic sa ai grija sa te refaci din micile oboseli, decat sa traiesti mereu functionand din rezerve si la un moment dat sa clachezi definitiv.

Ce poti face concret?
Daca simti oboseala, dormi ori de cate ori ai prilejul.
Deprinde copiii cu orele de liniste ale dupa-amiezii.
Stabileste culcarea de seara cat de devreme poti
Ai grija cat si ce mananci inainte de somn
Bea seara un ceai care sa te linisteasca (gen sunatoare) si sa poti adormi
Desi sper sa nu ajungi la pastile, sunt si ele o optiune pentru linistire
Fa plimbari relaxante in natura
Suplimenteaza cu magneziu
Cere ajutor cand nu mai poti
Daca totusi esti epuizata, nu folosi de regula multa cafea
Foloseste dimineata ceaiuri de plante care ajuta suprarenalele (ghimbir, busuioc, turmeric)
Un dus rece, fie si numai partial, te invioreaza
Si nu in ultimul rand, ci ca o idee care merita retinuta in final, fa rugaciuni multe. Vorbeste cu Dumnezeu despre aceasta problema a somnului, daca o ai. Momentele in care chiar nu poti dormi nu le transforma in atacuri de panica. Ele pot fi folosite pentru "conectare" la Sursa si vei vedea ca oboseala de a doua zi nu va fi chiar asa ingrozitoare cum se prefigureaza. Se pot intampla chiar mici minuni in care un somn insuficient ca timp sa devina, cu darul lui Dumnezeu sau al sfintilor sai, foarte odihnitor. Nu face insa din nechibzuinta ta o provocare pentru Hristos.

Stim...

... cu totii cam care este abordarea lumeasca a sarbatoririi zilelor de nastere. Ne-am pliat si noi, crestinii, destul de strans pe aceste traditii de sorginte pagana. Nu are rost sa repet informatiile din linkuri, voi nota insa cateva ganduri pe marginea sarbatoririi zilelor de nastere.
*Nu cred ca sarbatorirea zilei de naștere este un obicei rau, in sine. Depinde cum o intelegi, de felul în care decurge totul si depinde cat de dependent ai devenit de ea. Cu alte cuvinte simt ca un crestin nu este compatibil cu sarbatori strict centrate pe cele trupesti.

Daca ziua de nastere incerci sa o pui in lumina lucrarilor Dumnezeiesti in lume si sa cultivi pur si simplu dragostea si apropierea intre oameni nu este un eveniment nepotrivit. Daca insa te bucuri in ziua nasterii tale uitand cu desavarsire cine esti si unde te duci in vesnicie, iar pe insusi Creatorul tau il treci cu vederea, esti cazut in adanca nesimtire a avevarului.

Daca in ziua de nastere traiesti mai intens promisiunea liturgica de a darui toata viata ta Domnului, nuantand in functie de specificul varstei si al statutului social ideea, faci foarte bine. Daca sfarsesti intr-un blid cu mancare sau, mai rau, intr-o sticla cu vin toata bucuria, iti faci un mare rau.

Daca faci mare caz ca e ziua ta, reprosezi ca nu esti destul de bagat in seama, ca nu ai primit cadouri pe masura asteptarilor sau cazi in intristare cand nu poti petrece cum iti inchipuiai, e cazul sa intelegi ca esti in ratacire si ziua respectiva nu te transforma intr-un fel de semizeu la picioarele caruia trebuie sa stea toti.

*Atentie cum ii deprinzi pe copii sa se raporteze la propria aniversare. Gadeste si modalitati inedite de a ii face bucurii, nu neaparat culinare. Fa-l sa inteleaga ca te bucuri de fiinta lui si ii doresti tot binele din lume si fa-l sa inteleaga de la Cine vine tot acest bine si cui sa fie recunoscator pentru darul vietii. Invata-l ca din masa voastra imbelsugata in aceasta zi sa faca o bucurie cuiva necajit. Iubeste-l in mod explicit si vorbeste-i despre aceasta iubire grijulie si protectoare care nu este intotdeauna un executant al voilor lui copilaresti.



Noi nu am sarbatorit zilele de nastere ale copiilor mici decat in familie, motivand ca stam imprejur doar cei care ii iubim intens si nu ne adunam laolalta pentru bunatatea tortului, ci pentru binecuvantarea de a il avea printre noi pe sarbatorit. Copiilor mai marisori le-am ingaduit sa iasa undeva cu cativa prieteni de suflet.

*Despre zilele de nastere sarbatorite in posturi, nu am ce sa zic decat ca daca am trai intr-o lume a crestinilor autentici, patrunsi de cugetari inalte despre viata Mantuitorului si integrandu-se in dinamica vietii bisericesti nici nu s-ar pune problema de petreceri zgomotoase la aceste evenimente, ci s-ar gasi o cale de expresie a pretuirii existentei aproapelui in maniera mai sobra, mai duhovniceasca. Altminteri, ne strecuram cum putem printre jaloane, incercand sa nu ne patam constiinta cu nepasare si nemarturisirea crezului personal.

Ziua mea este in postul Adormirii Maicii Domnului si nu simt nevoia sa o marchez prin nimic, nici macar in sensul de a fi mai "interesanta" dpv bisericesc. Ma suna cei dragi, ma imbratiseaza cei ai casei si daca mai zice fiecare un Doamne-ajută si pentru mine, e mai mult decat suficient. De ziua mea ma cerceteaza mai degraba gandul la moarte, tendinta de a face un bilant existential, dar nici acestora nu le dau curs, fiindca ma cuprinde intristarea. Prefer sa imi urmez cu buna-dispoziție cursul firesc al vietii si sa fiu recunoscatoare pentru tot ce e frumos si bun in viata.

Sunday, February 16, 2020

Cu herpangina...

...nu e treaba usoara, mai ales la bebei: febra mare, nu mananca mai nimic si se mataie din orice.

Faptul ca o alaptez e totusi un mare avantaj, fiindca sanul o hraneste cat de cat. Azi-noapte insa nici san nu a mai vrut. De la 1.30 s-a trezit din ora in ora si a trebuit plimbata prin camera. Anti-termice i-am dat doar in doua zile, cate unul dimineata, ca sa poata sa se alimenteze si unul seara, ca sa pot dormi in prima parte a noptii.

In rest, apa, apa, apa. Nu e amatoare de ceai si nici de sucuri proaspete.
A luat simbolic cateva lingurite de mar ras, banana zdrobita si piure de legume din supa de pui a celor mari, toate cu concursul fratilor mai mari care, pe rand, au distrat-o ca sa uite de bubite si sa deschida gura.

O mare problema a zilelor de boala din anotimpul rece este alungarea plictiselii. Cei mai marisori au alt spectru de activitati: asculta povesti audio, citesc, scriu, deseneaza, se costumeaza in pirati. Cu Ghe ma mai joc diverse joculete printre picaturi. Am observat ca are din nou mai multa nevoie de conectare asa ca m-am pretat si la trante si gadilaturi 😊Unul dintre jocurile lor ciudate este "de-a insecticidul". Orice legatura cu realitatea este absolut intamplatoare 😊

Anastasia trebuie intretinuta in permanenta. Ii place sa se joace cu baloane, esarfe, cu accesorii de par, cu sticlute de mir/parfum din care gusta cu placere pe furis. Devoreaza la propriu orice carte (mananca hartie) dar e incantata si sa i se vorbeasca despre imagini. I se pare interesant sa stea bagata in cosul de rufe la cucu-bau si sa o las in patul etajat sa atinga si sa miste icoanele de pe perete cu mana. Caderile de obiecte o fac sa rada in hohote. Se joaca si singura cu jucariile, ii plac toate de la plusuri la masinute si roboti. Nu are papusi inca, dar merge, chiar fuge cateodata.




De cugetat...

... cum ar trebui sa vorbeasca si sa se poarte un om care prezinta incredere si ce inseamna a face bine cuiva si de comparat si ajustat viata personala la portretul femeii virtuoase (Pilde, 31):