Thursday, August 27, 2015

Obosita...


...ca anul acesta si ca anul trecut si ca de cand m-am maritat, n-am fost niciodata :) Daca am grija de suprarenalele mele ma mentin pe linia de plutire.

la o mini-petrecere de ziua de nume a verisoarei (Maria)
un sugar convins

Elenita cea vesela

Mariutele
aere princiare :)

salvand un puisor cazut din cuib




Saturday, August 22, 2015

Mobila...

birou + biblioteca

...din casa bunicilor, cu un parfum aparte, ma poarta cu gandul spre o lume fascinanta, de mult apusa. Am mai gasit fotografii vechi, ale unor oameni care nu mai sunt printre noi, cu chipuri tare interesante (nu zambeau la obiectiv, ci stateau tare seriosi, probabil fiindca era un moment solemn: nu-si faceau toata ziua poze). Fiindca bunicu a fost invatator si are poze cu clasa am remarcat ca toti copiii erau slabuti foarte pe vremea aceea. Mi-au placut mult si actele scrise de mana, cu o caligrafie impecabila, in cerneala mov sau verde.

radioul bunicilor 

tauleta :)

Thursday, August 20, 2015

Mi s-a implinit...




... o dorinta.
In spatele blocului gradina era devastata. Erau niste schelete metalice strambe de bancute si mese, multe gunoaie, buruieni pana la genunchi si o canalizare desfundata inconjurata de gropi in care puteai cadea cu piciorul  si de pietroaie colturoase.

De multe ori mi-am propus sa incerc daca nu sa o amenajez, macar sa o igienizez putin. Spre rusinea mea totul a ramas insa in stadiul de proiect in ceea ce ma priveste.

Niste vecini tineri si inimosi (care nici macar nu au copii) cu care nu am discutat nimic despre ce am eu de gand au facut ceea ce se vede in imagini. M-am bucurat nespus cand ne-am intors acasa dupa cateva zile si am gasit totul aranjat asa frumos si in culori vesele. A fost cea mai placuta surpriza din ultimele luni. Asta numesc eu "gand la gand cu bucurie" :)

Sunday, August 16, 2015

Mare3






Am fost ca de obicei si la Suroti. Programul e foarte strict: martea, joia sambata si duminica, doar cateva ore pe zi. Nici pana in zilele noastre nu s-au hotarat sa afiseze la vizier un text in engleza cu litere pe care sa le cunoasca tot europeanul, asa cum ar fi normal la un asemenea punct de pelerinaj (lipsa de inspiratie sau mandrie nationala?) Vine omul de la sute de km si gaseste inchis... Personal n-am patit-o niciodata, dar am cunostinte care s-au mahnit mult din cauza asta. Am sugerat unei maicute sa-l lase pe Parinte afara pentru inchinatori si sa-si faca ele programul de rugaciune cat vor, ca nimeni nu trece de fapt sa le vada pe ele :)

Parintele a reusit sa ne mangaie in intristarea noastra. Eram tulburati foarte fiindca ne disparusera din camera toti banii de vacanta, cardurile si buletinul sotului. Varianta unui furt din buzunar de reverenda nu mi s-a parut plauzibila, fiindca de la casa ultimului magazin vizitat si pana la masina era prea putin timp de actiune chiar  si pentru un hot versat.

A trebuit sa solicitam unor prieteni un transfer prin Western Union, iar parintele meu a fost la consulat pe langa Tesalonic sa i se elibereze pe 65 euro un act cu care sa se intoarca in tara.  Acolo s-a mai intalnit cu alte persoane venite pentru aceeasi problema si i s-a spus ca furtul din camera de hotel e o infractiune destul de frecventa in ultimul timp. In afara de incidentele de genul acesta, cateva cozi pe la bancomate si faptul ca statiunile erau mai putin aglomerate, nimic nu denota o situatie de criza financiara.

Sunday, August 9, 2015

Mare 2

Programul zilnic a fost foarte strans. Mereu am fost contra cronometru, desi copiii mai marisori ne-au ajutat mai tot timpul ba la spalat de vase, ba la supravegheat copiii mici.

Acesta e unul dintre motivele pentru care e de dorit all inclusive. Cu cat ai mai multi copii, cu atat se risipeste mai mult timp pe cumparat alimente, pus masa si strans masa. Am reusit performanta de a ajunge zilnic la plaja si dimineata si seara, desi nu a mers totul ceas cu ora la care ne propuneam sa dam stingerea.

Ca sa ne fie mai usor am incercat sa facem cumva sa luam cu noi mai putine accesorii de plaja. Piticii nefiind prea interesati de castele de nisip, nu am luat decat o galetusa si doua lopatele. Cei mari erau fiecare pe cont propriu la capitolul administrarii slipilor, ochelarilor de baie, castilor si labelor. Dimineata nu luam cu noi si prosoape, fiindca ne uscam la soarele puternic. Pentru cei mici mai luam cate un tricou si o palariuta ca sa mai stea pe plaja protejati cand soarele ardea prea tare. Restul nu plecam la plaja decat in costum de baie (oricum mergeam cu masina pana la mare), fara alte articole vestimentare carora sa le ducem grija. Seara nu mai montam umbrela si nici nu ne mai ungeam cu crema.





Balaceala a fost de baza. Pe plaja nu stateau decat ca sa mai bea apa sau sa mai guste cate un fruct sau cate un covrigel. La inceput nu mi se parea ca in calitate de mama de sugar pot sa sper la ore intregi de stat in apa, dar mi-am luat un colac mare cu care m-am descurcat de minune. Daca voia in apa il puneam in fata colacului tinandu-l de manute. Daca ii era somn il asezam ca intr-un cuib si dormea linistit la umbra palariei mele de soare.




Saturday, August 8, 2015

Mare 1

Tot in Grecia am fost si anul acesta. E o tara in care ne simtim in largul nostru si nu mi s-a intamplat sa vad pe nimeni zgaindu-se indiscret la reverenda parintelui, nicidecum sa aud strigate huliganice pe seama noastra.
De data asta excursia la mare a fost marcata de pierderi materiale, inca din etapa pregatirilor pentru drum. Pentru ca ne caram dupa noi cu alimente, anul acesta m-am gandit sa conserv carne in untura ca sa o luam cu noi. Am gresit ca nu am acoperit in totalitate bucatile de carne si cred ca nici nu le-am prajit suficient. Cert este ca inainte de a pleca am aruncat mai mult de o galeata de carne alterata si a trebuit sa recurgem la planul B - mezeluri (ceea ce nu mai mancasem de ani de zile)
Drumul in sine mi s-a parut mai usor ca anul trecut. Am plecat noaptea pe la doua si ar fi trebuit sa ajungem la destinatie pe la pranz. Familia cu care am mers a avut insa niste necazuri cu masina si prin Sofia a trebuit sa oprim la reprezentanta Wolkswagen sa-si remedieze defectiunea. Dupa o asteptare de 6 ore in service, mecanicii au stabilit care era piesa cu probleme si ca, nefiind pe stoc, trebuia comandata. O alternativa era sa tracteze masina inapoi in tara. Ca sa nu renunte totusi la concediu, prietenii nostri au ramas la un hotel in Sofia si noi am pornit din nou spre mare. Sotul meu s-a intors apoi a doua zi (ceea ce a insemnat inca vreo 10 ore de condus) sa o ia pe doamna cu copiii, urmand ca dupa ce repara masina sa vina si tatal lor. Toata "distractia" lor la bulgari a costat in jur de 2000 de euro.
Primele 4 zile marea a fost agitata. Am avut chiar si un mic incident din cauza asta: pe o plaja unde apa era mai adanca un contracurent a reusit sa traga in larg o mama si o fata de 12 ani care se tineau de un colac. Din fericire parintele meu avea labe si a reusit sa le traga in lateral si apoi sa le aduca mai aproape de mal. Am avut ceva emotii si mi-am zis ca nu se merita sa cauti sa inoti in  apa in care nu atingi cu picioarele nisipul, mai ales cand sunt si valuri.
Dupa aceea apa a redevenit prietenoasa si limpede asa cum o stiam.


Saturday, July 18, 2015

Vara

S-a cam pus praful pe blogul meu :) N-am mai deschis computerul deloc de multa vreme. Asta pentru ca deviza noastra in vacanta asta este "aer, soare, miscare". De luni plecam la mare.
Incerc sa ma strecor cu zambetul pe buze printre jaloanele vietii si sa las lucrurile sa curga fara sa ma opresc asupra lor prea mult. Invat despre casnicie ca uneori disectia nu asaneaza focarul de infectie, ci il poate raspandi mai mult. Atat deocamdata: mergem cu Dumnezeu inainte si facem exercitii de acceptare cu bucurie. Desi este cam greu pentru firea mea care vrea sa faca ordine in fiecare cotlon al relatiei, ma motiveaza faptul ca vad ca disfunctiile se vindeca in timp fara sa fie aratate cu degetul si dezbatute in amanunt.