Cei mai...

...multi arata cu degetul spre femeile sau spre ginecologii care fac avorturi uitand cu desavarsire ca nu acestea sunt singurele parti implicate. Femeia poate intr-adevar sa opreasca aceast joc al mortii, de aceea reflectorul societatii se indreapta spre ea ca principal vinovat, insa in umbra multor astfel de crime este de obicei un barbat care sta comod acasa. Pe el nu il vedem, despre el nu vorbim, contributia lui este tabu. Oamenii lumesti au gasit metode sa se protejeze de "efectele adverse"(printre care si sarcina) ale desfraului. Cei din biserica fie adopta tacit aceeasi atitudine, fie isi duc cu mare greutate crucea familiei, in lipsa de povatuitori echilibrati si de modele reusite autentice.

Din cate imi ajung la urechi (in calitate de sustinatoare si promovatoare a familiilor numeroase), remarc prea multe predici care infiereaza avortul si prea putine care sustin vehement si realist responsabilitatea relatiei si intelegerea iubirii. Prea mult inclina balanta pe jertfa femeii purtatoare de prunc si prea putin pe nevointa infranarii. E si aceasta o cale mantuitoare.

Intr-adevar, ultima veriga a lantului avortului este intre ginecolog si femeie, dar inceputul cascadei este de multe ori "pofta barbateasca". Daca barbatul ar iubi cu adevarat s-ar atinge de trupul femeii constient de suferintele ei si le-ar privi ca pe ale lui insusi, asteptand cu cuget curat si inima miloasa ca ea sa isi poata asuma fizic si psihic eventualitatea unui copil. Atunci nu ar mai fi atatea avorturi si nici atatia oameni dezechilibrati proveniti din sarcini nedorite. Suna utopic, nu?