...femeii sa cucereasca lumea intreaga, daca isi va pierde propriul camin? Nu cred ca exista om pe lumea asta care sa aiba mai multa nevoie de femeie decat pruncul ei. Asta in primul rand pentru ca orice rol ar avea in societate se pot gasi oameni capabili care sa o inlocuiasca cu succes. Acasa insa, nimeni nu poate suplini dragostea si zambetul mamei.
Platesti o bona, chemi o bunica si poate se descurca mai bine cu gospodaria, dar niciuna dintre ele nu are acelasi potential de afectivitate ca mama. Ea a fost aleasa de Dumnezeu sa poarte copilul acela in pantece si sa dezvolte una dintre cele mai profunde legaturi interumane (pe care niciodata nu le poti experia cu colegii de munca)
Cu cat pleci mai mult de langa copil, cu cat iti diminuezi disponibilitatea fata de el, cu atat iti raman inaccesibile locuri tainice din inima ta. Acest lucru nu il intelege o femeie care pleaca de langa copilul ei. Poate nici nu banuieste ce pierde.
Da' ce, crezi ca asa nu imi iubesc copilul? Sigur ca il iubesti, dar iubirea ta nu are timp si conditii sa creasca, sa treaca suficient prin focul rabdarii si sa se hraneasca pe saturate din imbratisari, jocuri, povesti si alte bucurii impartasite cu el.
Ca mama part time il iubesti prin corespondenta, acordandu-i cateva ore pe seara, cand si asa esti obosita de frecusul de la serviciu...
Nu ai de ales? Daca e cu adevarat asa, Dumnezeu pe cele cu neputinta le plineste. Uita-te totusi inapoi. Nu cumva la un anumit moment ai avut de ales si ai ales prost? Nu cumva de dragul bunastarii materiale, luxului sau pentru a fi bine vazuta in societate si pentru gustul succesului, ti-ai injunghiat dragostea care te-ar fi tinut in mod firesc langa copil?
Disclaimer: nu vorbesc despre mame cu probleme psihice, despre copii la varsta la care se desprind in mod firesc de parinti si devin mai independenti si nici despre drame sociale.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Ce frumos, Ecaterina!! Subscriu in intregime!! Asa e, daca nu stai langa copilul tau, cel putin primii doi ani din viata lui, nu ai cum sa iti fie accesibile cele mai tainice si profunde lucruri din inima sa!! Doamne, cat de mult ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-a ajutat, pe sotul meu si pe mine, sa ne descurcam, cu greu, e drept, ani buni, cu un singur salariu, insa cate am castigat pe cealalata parte cu totii!!!Nu puteam sa stiu atatea despre copiii mei, sa-i cunosc atat de bine, sa ii pot ajuta in problemele lor, daca nu as fi stat cu ei toti anii astia acasa!Continua sa scrii, Ecaterina! Pana si sotul meu intra singur pe blogul tau sa vada ce ai mai scris! Te iubim! (Desi stiu ca nu esti tu prea sentimentala, nu ma pot abtine de data asta sa iti spun ca te iubim! Si noi, dar si ceilalati care iti acceseaza blogul! Cu drag, Andreea
ReplyDeleteDin proprie experienta pot spune ca asa este, am mers la lucru cand fetita a implinit 3 ani, am gasit o bona sa stea cu copiii, dar nu am fost multumita!
ReplyDeleteImi lipseau ei! Nu mai vorbesc ca baiatul cel mare a ramas in urma cu scoala...
In concluzie, nimeni nu o poate inlocui pe mama! Multumirea unei femei este implinirea copiilor!
După ce am stat 4ani acasă cu primii 2 copii, am văzut și eu în capcana cum că nu reziști sa stai tot acasă și să nu socializezi și cu alte persoane sau că ai nevoie sa te dezvolți și să te simți util dpdv profesional... Dar după câteva luni de mers la servici m-am bucurat că urmează din nou sa stau acasă 2 ani cu al treilea copil și nu mă mai simt folosita de niște străini cărora nu le pasă decât să îți faci datoria la locul de munca... Acum am înțeles, acasă e totul, ești cu adevărat prețuită și nu îți lipsește nimic că ai dragostea celor mai importante persoane
ReplyDeleteDragelor, sufletul oricarei mame tanjeste dupa copiii ei. Linistea si bucuria ei vine doar cand ii are langa ea si stie ca sunt bine.
ReplyDeleteTotusi, cum ramane cu sotul pe care cade stresul serviciului dublat de cel de a fi singurul care aduce bani in familie. Oare nu e putin egoism in a opta sa ramai acasa cu copiii mai marisori in loc de a face fata presiunii de la servici? Ma refer la presiunea psihica. Toate cele bune, cristina
Suna atat de bine, sunt cu totul de acord dar cu sotii nostri cum ramane? Avem si noi 3 copiii si am facut tot posibilul si toate artificiile posibile sa stau cu ei. Am mai si muncit m-am intors acasa etc. Sotul meu este plecat 12 ore pe zi. Nu pot sa las la infintit toata povara educatiei pe seama lui. Copiii mai mari isi doresc, si au tot dreptul sa descopere lumea. sa invete ceva in plus...poate un instrumetn, un sport. Isa doresc sa calatoreasca...Diferenta dintre familia dumneavoastra si lumea reala este mare sa stiti... In plus o femeie intretinuta, chiar daca e regina caminului si o mama ireprosabila va in mai devreme sau mai tarziu tinta ironiilor poate chiar propriilor copiii... ru mult respect (ana maria)
ReplyDeleteSe poate sa existe o diferenta intre lumea reala si ce se intampla la noi acasa. M-am straduit sa construiesc asa ceva. Poate in lumea mea nu exista ironii ale copiilor fata de mama 😊
DeleteDaca vor fi, Dumnezeu ma va ajuta sa reactionez corect, tinand cont ca tot ce am facut a fost cu inima sincera pentru iubirea de aproapele cel mai aproape.