O intalnire

Miercuri sotul meu a fost invitat la inmormantarea unei fiice duhovnicesti care locuieste in vecinatatea parohiei lui. Ajuns acolo, cauta un loc ca sa-si parcheze masina, dar era multa lume venita si nu a gasit nici un loc liber. Cand tocmai se hotarase sa o duca in alta parte a vazut una dintre masinile parcate ca pleaca si ii face semn sa intre el.

La coborare soferul respectivei masini a venit la el si si-a cerut scuze ca "i-a ocupat locul". Sotul meu l-a asigurat ca nu era locul lui si ca nu era nici o problema. Respectivul i-a spus ca venise special ca sa-l intalneasca, trimis de parintele X, din Sfantul Munte, cu precizarea ca i-ar prinde bine sa aiba un duhovnic la el acasa (in orasul lui natal, altminteri el lucreaza la Bruxellles). Mi s-a parut asa ciudat ca locuind in strainatate sa faci cunostinta cu un om care a trait in orasul tau o viata prin cineva din afara tarii.

Intalnirea este interesanta si pentru ca parintele X nu stia decat prenumele parintelui meu si numele orasului in care se afla parohia, in vreme ce enoriasii lui il cunosc mai ales dupa numele de familie sau dupa porecla (fiindca are parul prins in coada i se spune "Codita") asa ca multi dadeau din umeri. L-a cautat la biserica parohiei si oamenii i-au zis ca ar trebui sa mearga sa vada daca vine la inmormantare. Cand a ajuns acolo, lumea stia ca preotul care trebuie sa vina era cel din parohia respectiva. L-au cam descurajat toti, in afara de unul care o cunostea mai de aproape pe batrana si stia ca se spovedeste la sotul meu. S-a hotarat totusi sa astepte si asa a reusit sa il gaseasca in sfarsit.