In primul rand pe masura ce creste, copilul gandeste si intelege altfel, si cu siguranta nu va tine suparare pe tine pana la 10 ani pentru ceea ce nu i-a convenit la 5 ani.
Din experienta mea de pana acum acest copil, care a fost obligat uneori sa participe la slujbele la care mergeam eu cand eram tanara si care a trebuit sa aiba grija de fratii mai mici cand am avut nevoie de ajutor
- iubeste biserica: in vacanta se ruga de mine sa o las si dimineata si seara la catedrala, copiii ceilalati mai privesc cate un film vechi, iar ea citeste mai bine o carte de suflet. Ionut a numit-o mai in gluma, mai in serios "fetita-usa de biserica"
- isi iubeste fratiorii bebelusi, nicidecum nu i s-a scarbit de copii, ci ii place sa se joace si sa stea cu ei si adesea se gandeste la copiii pe care ii va avea si ea (deja m-a anuntat ca n-o sa mi-i aduca, fiindca vrea sa si-i creasca singura :))
pai da, educatia care este in sarcina parintilor. educatia religioasa si educatia careia de cele mai multe ori ii zicem ,,cei sapte ani de acasa,,. acestea doua sunt strans unite . de fapt normele de convietuire sociala deriva, daca nu ma insel, tot din crestinism. invatarea cu mersul la biserica, dar si invatarea de exemplu de a da binete adultilor, intra in sarcina parintilor. copilul mic nu se opune la nimic din ce-l invata parintii decat daca aplica metode proaste. copilul este imitatorul parintilor lui, de aceea in prezenta copiilor, parintele trebuie sa se comporte cu foarte mare atentie...Maica Domnului sa-ti ocroteasca fata.
ReplyDeleteNu cred ca ati obligat copilul, ci doar i-ati oferit exemplul.
ReplyDeleteIn plus credinta se simte, vine din suflet, daca nu ar simti legatura cu Dumnezeu nu ar fi acolo. De la adolescenta e suficient de puternica sa isi inteleaga sentimentele, si ti-ar zice si arata ca nu se simte bine acolo.
Fetita mea rezista numai 1 ora la slujba.
In rest, iti confirm, eu am fost obligata (nu sa merg la biserica, la altele) si am cosmaruri, repulsie in directia aia, ma imbolnaveam etc. pt ca au trecut peste refuzul meu. Mi-a trebuit multi ani sa inteleg ca boala apare in primul rand datorita conflictelor psihologice. Cand ai timp si rabdare, ti-as cere parerea despre neurostiinta, de parerile dr crestini cum argumenteaza asta.
Eu am fost obligata sa mananc tot si nu cred am vreo problema in prezent cu mancarea.
ReplyDeleteDin pacate nu pot zice acelasi lucru despre mine sau de verisoarele mele ... (ele au probleme mari cu mancarea si greutatea de peste 100 kile la 25 ani) - dar banui ca au fost alte conjucturi si alta structura sufleteasca.
DeleteDe ex. eu simt anxietate daca las ceva in farfurie - si la fel si din farfuria copilului/sotului, asa ca le mananc eu restul ... lucrez cu asta pt ca nu e normal ce fac, si nici nu vreau sa transmit copilului asta, dar frica inca e in mine.
Uff...si eu ma chinui cu asta, sa mananc tot din farfurie... De regula uit de mine si golesc toate farfuriile,mai ales daca e ceva ce imi place,indiferent cat de satula sunt. Pe fundal (in creier) imi suna incontinuu indemnul mamei: "mananca tot, goleste farfuria...ce o gura nu mai poti?". Si tind sa fac asa si eu cu ai mei si sa ma enervez cand sotul nu lasa farfuria curata :(
Deletecred ca reactia voastra tine de o susceptibilitate psihologica, fiindca si eu am fost agasata (+ uneori batuta, pedepsita) sa mananc tot din farfurie. Cand eram ff mica mama ma lasa cu tata acasa sa iau masa de dimineata. Ca sa mananc tot el gasise o solutie: ma ameninta ca-mi omoara canarul (care era prietenul meu la vremea aceea). Bunica avea o zicala pe care ea o considera inteleapta (explicabil, fiindca a prins vremuri grele, cu foamete, saracie, refugiu) "mai bine mate crapate decat bucate aruncate" Nu am nici anorexie, nici bulimie, am 68kg la 1.66. Ma deranjeaza si pe mine sa vad resturi in farfurie, dar din motive practice, asa ca ii invat pe copii sa isi puna mai bine portii mici si multe.
ReplyDeletela fel procedez si eu - sa-si puna fiecare cate putin si, daca mai vrea, mai pune o portie mica- sau mai multe.Asa nu aruncam mancare si evitam sa ne imbuibam.
ReplyDelete