Accesorii inutile

Elena arunca pantofii instinctiv
(si nu e singura care face asta)

M-a intrebat cineva daca vreau sa luam impreuna pantofiori attipas pt bebe Gheorghe. Nu ma incanta varful acela mare si nici elasticul stramt de la baza sosetei, iar gaurile din talpa ii fac inutili pe vreme ploioasa. Vara e bine descult :)

Realizari

500 piese

asta e realizarea mea, sa-i tin curati si spalati
in conditiile in care se joaca mai mult pe afara :)

Am scapat si de examenul de admitere la liceu cu 10 la mate si 9.70 la romana (subiectele au fost apreciate ca fiind extrem de usoare), deci avem sanse la liceul dorit. Depunctarea majora a fost pentru ca nu a respectat strict cerinta de a relata un eveniment petrecut intr-o zi de sarbatoare, ci a plasat actiunea la o onomastica (cred ca trebuia mentionata explicit o sarbatoare).

Imi doream mult pentru fete (care platesc pretul de a sta prea mult pe scaun la studiu cu usoare devieri ale coloanei vertebrale) gimnastica asistata de un kinetoterapeut. Am reusit sa gasim o doamna din biserica sa lucreze cu ele. Ma bucur ca sunt intr-un grup de femei mai in varsta (si nu de copii) care vin la recuperare. Astfel se mentine mai usor o atmosfera de seriozitate si se poate evidentia altfel responsabilitatea pe care o avem fata de sanatatea si evolutia propriului corp. Sper ca in vacanta asta sa se tina de treaba.

Obiective pentru vacanta sunt multe, dar in primul rand vreau sa petrecem cat mai mult timp in aer liber, la soare. Parca in acord cu dorinta mea, se renoveaza locul de joaca din spatele blocului si se planteaza o multime de bancute la noi in cartier :)

Limite

Cam asa s-ar putea rezuma intr-un cuvant cheie ceea ce experimentez mai nou. A nu se confunda limite cu frustrari. Ma simt confortabil in viata mea si cred ca asa-zisele renuntari sunt de fapt o eliminare a balastului care acopera esenta vietuirii crestine. Cand ceva nu se poate realiza iau lucrurile ca atare, gandind ca sunt aranjate de mana nevazuta a lui Dumnezeu. Ca sa ajunga aici unii se zavorasc de voie, altii de nevoie :)

Nu le-am simtit pana acum, nici la al cincilea, nici la al saselea copil. Timpul parca e o camasa care ma strange, iar energia trebuie dozata la sange ca lucrurile sa mearga pe fagasul lor normal. As avea o multime de proiecte si de dorinte, dar, coborand cu picioarele pe pamant, trebuie sa accept ca nu sunt pentru mine.

Nu fac decat sa ma minunez de pronia divina, care imi asterne in cale zile linistite. Cred ca altfel nu as putea trai. Secretul vietii mele in nuante roz este de fapt mila lui Dumnezeu care cunoaste masura duhovniceasca a fiecaruia si nu ne ispiteste peste masura. Ceea ce mi se pare cel mai frumos este faptul ca exista o bucurie ascunsa in acest fel de taiere a voii. O bucurie pe care oamenii nu o vad.

Tot respectul pentru oamenii care ridica cruci grele privind cu credinta spre cer!

De post

Postul sfintilor apostoli mi s-a parut de data asta foarte greu. Ciresele sunt fructele mele preferate si le-am consumat brusc in cantitati mari, drept pentru care in primele zile am fost acompaniata de o multime de senzatii neplacute si, daca n-as fi citit ca asa se intampla cand organismul mai evacueaza din toxine, as fi fost foarte tentata sa renunt.

Intre timp simptomele respective s-au diminuat si ma simt  mult mai bine. Daca nu m-ar deranja faptul ca pe alimentatie de post trebuie sa suplimentez cu pastile cu calciu (cu toata halvaua cu susan pe care o consum), cred ca as deveni o vegetariana convinsa. Incercam sa stam cat mai mult la soare ca sa avem stoc de vitamina D, dar vremea nu prea tine cu noi :(

In postul asta am invatat inca o data ca daca ceva nu merge bine in viata mea explicatia o pot gasi cu siguranta in delasarea cu care tratez aspectul duhovnicesc al vietii. Vocea delicata a constiintei intotdeauna mi-a soptit discret unde gresesc, desi as fi avut destule argumente lumesti pentru a ma indreptati.

In cel mai bun caz greseala mea a fost aceea ca am lasat garda jos la capitolul rugaciune si am creat o bresa prin care sa se strecoare vrajmasul, sa strambe lucrurile si sa bruieze comunicarea cu oamenii la care tin. De indata ce vine "Mangaietorul", se risipesc norii lucrarii vrajmase si ies la iveala adevarurile si bunele intentii din spatele unor atitudini discutabile.

Ganduri de saptamana asta

• Mi-am amintit vag de o pilda pe care mi-o spunea un coleg de liceu, cu un mascarici care venea in fata icoanei Mantuitorului si facea jonglerii. Lumea se scandaliza, dar Domnul nu se scarbea de fapta lui, fiindca gandul lui era sa-l bucure pe Hristos cu ceea ce putea el face. Extrapoland, m-am hotarat sa imi manifest dezacordul cand cineva cunoscut critica habotnicia vreunei surori. Poate habotnicia aceea e felul in care intelege ea sa-si manifeste dragostea de Dumnezeu si grija de a nu-l mahni prin purtari exterioare. Daca omul e bine intentionat va depasi stadiul in care pune accent pe forme si va trece la etapa in care va face cum spune Mantuitorul "acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati."
• In cele ale bisericii nonconformismul e o cale periculoasa. Imi plac caile batatorite si sigure, ma odihneste si respectarea literei, fiindca, sincera sa fiu, duhul inca nu m-am deprins sa-l simt intotdeauna si mi-a teama sa nu ma insel. Ma impac bine cu conservatorismul. 
• Daca sotul spovedeste pe cineva nu inseamna ca neaparat trebuie sa fiu si eu prietena cu persoana respectiva. Nu e nevoie sa ma fortez sa am atitudinea asta fata de persoane cu care nu am afinitati evidente. Trebuie sa o privesc intr-un fel ca pe o relatie de serviciu. In fond, si el e "numai un martor" la spovedanie si ar trebui sa se puna la adapost de subiectivisme omenesti ca sa poata vorbi de la Dumnezeu.

:)

Iuli si Elena sunt un tandem gen Tom si Gerry

Cea mare isi facea rugaciunile de dimineata cu voce tare. Cea mica fredona intentionat ceva ca s-o acopere.
- Taci din gura, obraznico!
- Mi-ai zis obraznica? Esti o pacatoasa!
- Bine ca esti tu sfanta rau...
- Ba eu nu sunt sfanta rau, eu sunt sfanta buna!

Consolidam...

relatii

avem cu cine sa facem echipa 

ne mai jucam si toti trei

Pentru spinare

foarte confortabile

merg si pe scaune auto

Batrana...

Mi se intampla sa am despre mine o imagine care nu prea coincide cu realitatea. In spital, dupa nasterea lui Gheorghe, ma simteam atat de usoara si, neavand oglinda la indemana, ma inchipuiam tare supla. Cand am venit acasa si m-am uitat in oglinda am fost surprinsa sa vad o femeie grasuta.

Am impresia ca la fel stau lucrurile si pe plan emotional. Mi-a zis cineva ca sunt batrana de acum, ca am 7 copii si ca nu e de inteles sa mai am probleme sentimentale. Ciudat este ca nu ma pot plia deloc pe aceste asteptari. Dezamagire totala... Nu am nici pe departe un status emotional in platou. Daca as putea face un grafic cred ca ar fi comparabil cu unul de adolescenta. Se pare ca am evoluat prea putin de atunci :)

Nu stiu daca acesta e un fenomen ce ar trebui corectat, sau sunt doar nevoi interioare rezonabile. Din cauza asta uneori efectiv imi terorizez sotul. Simt ca nevoia mea hiperbolizata de atentie il oboseste. Furtunile psihologice date de modificarile hormonale din timpul sarcinii si alaptarii nu au un corespondent fiziologic la barbati. Raspunsul lor comportamental peste nivelul bazal de "dragalasenie " e autoimpus si cere efort duhovnicesc.

Voi discuta cu parintele duhovnic si, daca Dumnezeu hotaraste, sunt dispusa chiar sa ingrop latura romantico-feminina a personalitatii mele (se intelege ca o voi si jeli uneori). Sunt gata sa devin o a doua doamna de fier :))

Astept cu nerabdare...

... ziua in care copiii se vor vindeca de tiparele si sabloanele trasate cu grija de altii despre cum ar trebui sa decurga ziua de nastere. Mi-ar place sa inteleaga ca un om liber de ele se poate bucura chiar daca viata nu-i ofera torturi si surprize de ziua lui.
Daca le primeste totusi, cu atat mai bine :)

La sol

Facem cunostinta cu podeaua si cu toti microbii aferenti :)
E foarte bucuros sa se simta la fel ca noi, nu plasat ca un incompetent in premergator.
Plange sa-l pun pe jos. E mai precaut ca pe salteaua din pat fiindca a sesizat ca are alta duritate.