Limite

Cam asa s-ar putea rezuma intr-un cuvant cheie ceea ce experimentez mai nou. A nu se confunda limite cu frustrari. Ma simt confortabil in viata mea si cred ca asa-zisele renuntari sunt de fapt o eliminare a balastului care acopera esenta vietuirii crestine. Cand ceva nu se poate realiza iau lucrurile ca atare, gandind ca sunt aranjate de mana nevazuta a lui Dumnezeu. Ca sa ajunga aici unii se zavorasc de voie, altii de nevoie :)

Nu le-am simtit pana acum, nici la al cincilea, nici la al saselea copil. Timpul parca e o camasa care ma strange, iar energia trebuie dozata la sange ca lucrurile sa mearga pe fagasul lor normal. As avea o multime de proiecte si de dorinte, dar, coborand cu picioarele pe pamant, trebuie sa accept ca nu sunt pentru mine.

Nu fac decat sa ma minunez de pronia divina, care imi asterne in cale zile linistite. Cred ca altfel nu as putea trai. Secretul vietii mele in nuante roz este de fapt mila lui Dumnezeu care cunoaste masura duhovniceasca a fiecaruia si nu ne ispiteste peste masura. Ceea ce mi se pare cel mai frumos este faptul ca exista o bucurie ascunsa in acest fel de taiere a voii. O bucurie pe care oamenii nu o vad.

Tot respectul pentru oamenii care ridica cruci grele privind cu credinta spre cer!