Un copil are doi parinti. Acesti doi parinti nu sunt intotdeauna la unison cand vine vorba de reactia fata de diverse provocari venite din partea celui mic.
Conceptia clasica ar fi aceea ca parintii nu trebuie sa-si afiseze parerile divergente. Daca unul dintre ei mustruluieste, celalalt nu ar trebui sa se transforme intr-un complice al copilului sau sa-i ia partea in vreun fel, subminand autoritatea partenerului. Acest deziderat este foarte greu de realizat, fiindca presupune sa-ti abolesti pentru moment principiile si sentimentele, sa ingenunchezi subiectivismul tau in fata subiectivismului sotului (sotiei).
Uneori chiar il simti pe cel mic nedreptatit si inima iti spune ca ar trebui sa-l mangai si sa-i spui ca are dreptate. Daca o faci, risti sa se intinda conflictul si in sfera cuplului. Daca nu, te simti un tradator las si mizerabil. In sinea lui il simti pe copil dezamagit ca nimeni nu e alaturi de el. Nu exista alternativa lipsita de incomoditati, oricat de abil ai incerca sa te strecori printre jaloanele sensibilitatilor celorlalti.
Am incercat pe rand tot felul de strategii de la abtinere totala, discutii ulterioare in absenta copiilor, comentarii retinute de fata cu "inculpatul" pana la reactii dezaprobatoare explozive. Din astfel de situatii "cleste", nu prea se poate iesi fara sa te sifonezi interior.
Nu-mi prea iese nici punerea in scena a unor principii citite prin carti, cum ar fi ascultarea de "staret" - a se citi sot :) - in ciuda faptului ca parerile personale il catalogheaza ca fiind un staret nedrept. Teoretic, rabdarea unor mici neplaceri pricinuite de temperamentul sau gandirea (diferita de a mea) superiorului meu ierarhic ar trebui sa atraga harul dumnezeiesc. Se spune ca daca mergi pe firul ascultarii Dumnezeu va transforma ceea ce este rau intr-o binecuvantare si va indrepta tot ce este stramb din pricina omului pe care l-a randuit sa conduca.
Desi uneori vad in viata mea infaptuindu-se acest lucru, nu pot merge de fiecare data pe linia asta. Simt un imbold interior de a ma lupta pentru felul in care vad eu dreptatea chiar daca tipicul imi spune "sa ma tem de barbat". In chestiunea cresterii si educatiei copiilor ma tem mai mult de ceea ce-mi dicteaza constiinta ca ar trebui sa spun, fiindca acesta este cumva domeniul meu. Nu e un indemn la razvratire. Pur si simplu mama isi asuma copiii plenar. De reusita formarii lor ca oameni atarna mantuirea ei. Se merita sa-ti jertfesti comoditatea de a nu reactiona pentru acest ideal?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
vaai....parca mi-ai citi sufletul si ai spiona sufrageria noastra!!!!! si eu caut iesirea cea buna :(((((((((((((((( Mihaela, Iasi, cu drag
ReplyDeletePentru mine cazurile asemanatoare din viata mea au fost rezolvate punand in cantitati egale sinceritatea cu diplomatia.Sau replici pe jumatate amuzante de genul: "Tati nu mai stie sa se joace" sau "Adultii se cred intotdeauna perfecti..."Cateodata functioneaza mai bine o replica de genul asta ,scurta si la obiect ,decat prelungirea unei situatii care te pot sifona interior.
ReplyDeletenu intru peste ce zice sotul chiar daca nu sunt de acord. Si el nu vine contra. Daca are ceva de comentat, ma trage deoparte si discutam calm. Cel mult imi atrage atentia sa tac - eu mai rar lui :) eu mai des. Suntem oameni maturi, rationali, daca nu noi ne respectam unul pe altul, ce pretentii sa am de la copil? Sunt o femeie careia ii e greu sa taca, dar invat pe zi ce trece :)
ReplyDeleteConsider ca un conflict in casa si in fata copilului poate avea implicatii asupra psihicului si asta poate induce si boala.
Avem 2 certuri la activ, si multe dezacorduri - dar asta e viata, fiecare suntem diferiti. Cel mai mult ma deranjeaza la sot neasumarea responsabilitatilor, stiam ca e asa, m-am obisnuit ca asta, deseori am scenarii criminale :D , dar daca vad ca el nu face fata la asta, preiau eu (asa am descoperit ca sunt mai puternica decat credeam).
Dupa cateva situatii explozive care s-au disipat prin tacere, am invatat seara sa ma rog si sa ii multumesc lui Dumnezeu pt puterea care mi-a dat-o. Ca daca imi dadea fortza in brate era sange :)))
:))
ReplyDelete