... de haine:
Nu stiu daca "de vina" e consumerismul, dorinta de schimbare, sau propaganda care se face pro acte caritabile, dar vad ca tot mai multi oameni sunt dispusi sa doneze obiecte in stare functionala foarte buna. Nu e vorba numai de lucrusoare marunte. De exemplu atunci cand am cumparat apartamentul ni s-au lasat pur si simplu o canapea extensibila si doua fotolii mari din piele (era chiar piele) visinie (pe care i le-am dat mamei fiindca la mine n-ar fi avut viata lunga).
Din ceea ce mi se intampla trag concluzia ca in vremurile noastre parca mai mult decat oricand in tara asta oamenii traiesc infloritor si sunt dornici sa ajute, mai ales familii cu multi copii. Acesta este inca un mod in care Dumnezeu intinde o mana de ajutor celor care (chiar si cu credinta imputinata) se lupta sa nu-si intineze nunta.
Problema este ca toate aceste binecuvantari se revarsa abia dupa ce pruncii sunt acceptati si nu sunt pregatite (de fapt sunt pregatite, dar noi nu le vedem si nu le stim) dinainte, tocmai ca sa se arate credinta si nadejdea omului. Dupa mine e mai mare fericire in uimirea de a vedea cum randuieste Domnul toate pentru a ne putea creste toti copiii, decat a avea de la bun inceput o siguranta materiala si a socoti lumeste zamislirea si nasterea. A se lasa cineva in voia lui Dumnezeu pare un lucru foarte greu, dar ascunde in el multa bucurie.
Din ceea ce mi se intampla trag concluzia ca in vremurile noastre parca mai mult decat oricand in tara asta oamenii traiesc infloritor si sunt dornici sa ajute, mai ales familii cu multi copii. Acesta este inca un mod in care Dumnezeu intinde o mana de ajutor celor care (chiar si cu credinta imputinata) se lupta sa nu-si intineze nunta.
Problema este ca toate aceste binecuvantari se revarsa abia dupa ce pruncii sunt acceptati si nu sunt pregatite (de fapt sunt pregatite, dar noi nu le vedem si nu le stim) dinainte, tocmai ca sa se arate credinta si nadejdea omului. Dupa mine e mai mare fericire in uimirea de a vedea cum randuieste Domnul toate pentru a ne putea creste toti copiii, decat a avea de la bun inceput o siguranta materiala si a socoti lumeste zamislirea si nasterea. A se lasa cineva in voia lui Dumnezeu pare un lucru foarte greu, dar ascunde in el multa bucurie.
Si eu m-am saturat de haine! Nici nu pun bine pe hol o plasa cu haine de dat... ca ma si trezesc cu alte 2-3! La un moment dat ma disperau atatea haine, dar imi dau seama ca ar trebui sa fiu recunoscatoare lui Dumnezeu ca ne da toate cu mana laaaarga! In afara de chilotei si ciorapei, nu cumpar mare lucru... si nu e nevoie sa pastrez haine de la un copil la altul... mereu primesc haine foarte bune! Corina.
ReplyDelete