Nunti

Din pacate nunta este de multe ori o arena a pretentiilor rudelor mirilor. Oare cati tineri evlaviosi din biserica au o nunta asa cum si-au dori? Unii sunt protagonistii unor scenarii care nu le definesc catusi de putin idealurile. Vad ca in primul rand trebuie implinite visele socrilor, care, fiindca detin monopolul financiar, considera ca felul in care decurg lucrurile ii reprezinta pe ei.

Cu noi a fost un pic diferit: fiindca ne iubeam prea mult :) si nu voiam sa ne desparta decat moartea, ne-am logodit in biserica cu un an inaintea nuntii, chiar daca stiam ca el voia preotie si , daca as fi patit eu ceva trebuia sa ramana celib. Deci, logodna realizeaza legatura aceea indisolubila intre indragostiti, fara a slobozi oprirea de la legaturi trupesti de orice fel. Stiam clar ca logodna nu se "rupe", iar daca unul dintre logodnici moare, cel ramas se casatoreste cu a doua cununie. A fost decizia lui si m-am simtit pretuita cat nu se poate spune in cuvinte ca m-a ales pentru totdeauna doar pe mine mireasa sufletului lui.

Pentru noi nunta nu era nimic altceva decat cununia religioasa  si am simtit ca taina prin care se insotesc mirii crestini nu ar trebui intinata catusi de putin. Daca era doar dupa mine, nu as fi marcat prin nici un element exterior bucuria nuntii. Am avut totusi, ca sa nu se imbolnaveasca lumea de parere de rau pentru mine :-) voal si o rochie de mireasa de la care nu am avut alta pretentie decat sa fie cu maneca si sa nu aiba decolteu (si asa a fost greu, fiindca eram deaj in mai).

Cat priveste sarbatorirea evenimentului, totul s-a desfasurat in cadru restrans, strict cu nasii si rudele apropiate. La acest capitol a fost o mare problema acceptarea ideii noastre de catre socrii mei .Mama si tata au cooperat foarte bine, fiindca ei au mers pe principiul ca la nunta noastra e de dorit sa ne simtim bine in primul rand noi. Sotul meu a avut insa de dus o munca de lamurire destul de dura. Il admir pentru curajul, barbatia si statornicia sa. De altfel nu era prima oara in viata prigonit; mai avusese conflicte serioase cu tatal lui pe tema muncii la camp si a participarii la slujba in zilele de sarbatoare, care au culminat cu amenintarea: "Cat stai la mine eu sunt Dumnezeul tau, daca nu, alege intre mine si El!". Copilul de atunci a stiut pe Cine sa aleaga, si a dat sa plece. Abia atunci, vazandu-i hotararea, tatal ateu a acceptat (nu inseamna ca a si aprobat) vietuirea crestina a fiului sau.

Din fericire si duhovnicul a fost alaturi de noi si ne-a intarit cu cuvantul. Ne-a dat ca pilda si alti tineri ravnitori care au trecut cu bine aceasta proba de foc. Asa am reusit sa scapam prin urechile acului de un posibil bairam adiacent slujbei de la biserica.

Unii sunt de parere ca e bine sa impaci si capra si varza. Noi am gandit asa: daca e jenant sa pui limita la cate pahare de vin serveste fiecare, cum vom putea opri invitatii sa se ameteasca cu bautura? La capitolul muzica si dans situatia nu era deloc mai putin delicata: cheama 10 cupluri necasatorite inca si pune-le 10 blues-uri si asigura-te ca fiorii desfranarii nu au tulburat pe nimeni. Nici nevinovatele jocuri populare nu mi se par a fi un mod de a-l slavi pe Dumnezeu, ci mai degraba de a te cufunda intr-o bucurie pamanteasca tocmai atunci cand simti mai mult  imboldul de a gusta doar din darul pe care tocmai l-ai primit de sus prin Taina Cununiei (nu e o referire la nimic carnal)

Daca lucrurile stau asa, ne-am zis,de ce sa ne facem noi nunta noastra prilej de caderi in pacate ale altora? Drept urmare a acestor rationamente simple (unii le-au etichetat simpliste) am lasat proverbul oamenilor (cu capra si varza) si am luat cuvantul scripturii care ne invata ca lumina nu are nici o partasie cu intunericul. Sunt convinsa ca felul in care isi sarbatoreste cineva nunta e una dintre cauzele implinirilor sau necazurilor de mai tarziu.

Exact cum dupa liturghie sfatuiesc parintii bisericii sa te retragi la chilie ca sa nu pierzi harul, asa si dupa cununie se simte nevoia unei retrageri (introspectie in doi, daca vreti) pentru a savura unirea care tocmai s-a facut si a percepe legatura diafana care se infiripa. Harul e o prezenta delicata si foarte usor ratam experierea lui daca ne aruncam in indeplinirea ritualurilor lumesti legate de nunta.