Niste oameni bogati care si-au chivernisit prost afacerile si s-au inglodat in datorii au imprumutat in repetate randuri bani de la noi, suma tot marindu-se de la o luna la alta prin bunavointa sotului meu care, spovedindu-l pe domnul acela (capul familiei respective) si vazandu-i intoarcerea hotarata la Dumnezeu si pocainta, capatase un soi de slabiciune pentru el.
Saptamana trecuta insa au venit la noi cu o propunere cel putin ciudata: ei urmau sa-si "bage actuala firma in faliment" pentru a disparea de pe piata (nu spuneau clar de ce, nu explicau de ce tranzactiile firmei erau blocate si mai ales cum poti inchide o firma cu nereguli la activ) iar sotul meu trebuia sa-si faca o firma cu care sa colaboreze ei (probabil fara sa le apara numele in acte, de vreme ce mentionasera ca vor sa-si piarda urma in mod oficial ). Bineinteles ca erau f siguri ca "patronul nu are nici o raspundere" (sigur, la faza asta i-am "crezut", mai ales ca ei erau chiar patronii care dadusera de necazuri cu controalele financiare).
In plus, pentru a-si proteja de sechestru un teren de 24000 mp in apropierea orasului (cu tot cu vila de pe el) voiau sa ni-l cedeze noua prin contract de vanzare-cumparare, urmand ca dupa ce se linistesc apele sa li-l vindem inapoi. Aici trebuia sa fiu flatata de increderea ce mi se acorda si sa las garda jos total.
Bineinteles ca am refuzat totul: treaba cu firma era trasa de par rau de tot, iar terenul ne dezavantaja la primirea bursei sociale la copii si la subventia pt agentul termic. In mod cert nu m-as fi pretat sa-l parcelez pentru a ma despagubi si ar fi fost si subiect de barfa: de unde am avut atatia bani sa-l cumparam (doar la notariat declaram in acte o suma fictiva).
Era cat pe-aci sa devenim mari latifundiari peste noapte :-)
Saptamana trecuta insa au venit la noi cu o propunere cel putin ciudata: ei urmau sa-si "bage actuala firma in faliment" pentru a disparea de pe piata (nu spuneau clar de ce, nu explicau de ce tranzactiile firmei erau blocate si mai ales cum poti inchide o firma cu nereguli la activ) iar sotul meu trebuia sa-si faca o firma cu care sa colaboreze ei (probabil fara sa le apara numele in acte, de vreme ce mentionasera ca vor sa-si piarda urma in mod oficial ). Bineinteles ca erau f siguri ca "patronul nu are nici o raspundere" (sigur, la faza asta i-am "crezut", mai ales ca ei erau chiar patronii care dadusera de necazuri cu controalele financiare).
In plus, pentru a-si proteja de sechestru un teren de 24000 mp in apropierea orasului (cu tot cu vila de pe el) voiau sa ni-l cedeze noua prin contract de vanzare-cumparare, urmand ca dupa ce se linistesc apele sa li-l vindem inapoi. Aici trebuia sa fiu flatata de increderea ce mi se acorda si sa las garda jos total.
Bineinteles ca am refuzat totul: treaba cu firma era trasa de par rau de tot, iar terenul ne dezavantaja la primirea bursei sociale la copii si la subventia pt agentul termic. In mod cert nu m-as fi pretat sa-l parcelez pentru a ma despagubi si ar fi fost si subiect de barfa: de unde am avut atatia bani sa-l cumparam (doar la notariat declaram in acte o suma fictiva).
Era cat pe-aci sa devenim mari latifundiari peste noapte :-)
Nu stiu cum e legea acum in Romania la nivel bisericesc dar daca e ca in Grecia, sotul tau oricum nu ar fi avut voie "sa-si faca firma" , deci nici o sansa de latifundie.
ReplyDeletePoate data viitoare..:)
La noi sunt care au diverse afaceri (curate):de ex stiu de un pr care are firma de pompe funebre.
ReplyDeleteCunosc un caz cu un parinte duhovnic care a vrut sa ajute pe o fiica duhovniceasca in afacere si s-a facut mijlocitor ptr un imprumut in euro. Cand trebuia sa restituie suma, femeia s-a facut nevazuta si parintele a trebuit sa deschida proces.
ReplyDeleteNoi stim ca trebuie sa ne lasam la judecata Domnului, sa nu ajungem prin tribunale etc, insa observ in ultima vreme tot mai multi parinti nevoiti sa apeleze la justitie.
Nu stiu de ce se intampla astea mai ales la un popor crestin.
Si ma gandesc ca aceste uraciuni, ne fac sa nu mai avem incredere in oameni, oricat de bunacredinta ar fi:(.
Stau si ma gandesc cat de haini sau aiuriti au putut sa fie oamenii astia ca sa incerce sa insele o familie de preot si cu 6 copii. Ori sunt bolnavi rau, ori chiar nu le este deloc frica de Dumnezeu.
ReplyDeletePuteati ramane cu o avere...
ReplyDeleteAvere din lucruri de genul asta?:). Mama mea, femeie simpla si cu frica de Dumnezeu nu se baga niciodata unde auzea de bogatii.
DeleteSi dupa cum vezi nu ar fi fost bogatii.
C
Exclus sa ma imbogatesc asa :-)
ReplyDeleteParerea mea e ca mai multe aveaţi de pierdut: linistea :-), subventiile, bursa, dar cel mai important si credibilitatea. V-ati fi trezit pe cap cu acesti oameni mai des decât ati fi vrut. Bine ati facut ca ati refuzat . Si socrul meu a fost mijlocitor la o afacere de genul acesta si si-a pierdut apartamentul cu 3 camere in care locuia. Acum sta in apartament cu 2 camere conf 2 pt care si-a luat credit! Asa ca atentie mare!
ReplyDelete