Un fragment care m-a inspirat in lupta cea buna cu nesomnul (al meu - de nevoie, acesta - din nevointa):
In anii 1925-1927, ieromonahul Ioan a fost profesor al Scolii Superioare de Stat din Serbia, iar din 1929 pana in 1934 profesor si inspector al Seminarului sarbesc Sfantul Ioan Teologul din Bitol.
Studentii lui au descoperit inca din primii ani ceea ce constituia de fapt principala nevointa ascetica a viitorului vladica. la inceput au observat ca el ramanea treaz mult timp dupa ce toti se duceau la culcare si ca obisnuia sa faca ocolul caminului noaptea, ridica plapumele cazute, invelindu-i pe elevii care dormeau dusi si insemnandu-i cu semnul sfintei cruci.
Dupa aceea s-a observat ca el indeobste nu se culca, ingaduindu-si doar sa atipeasca in timpul noptii cateva ore intr-o pozitie incomoda: pe scaun, pe podea sau ingenuncheat in fata icoanelor
(Viata Sfantului Ioan Maximovici)
No comments:
Post a Comment