Am fost...

... sa ne spovedim si mi s-a acutizat nevoia de a trai viata pe indelete si de a savura deplin timpul fiind prezenta cu toata fiinta in realitatea inconjuratoare, simtind la intensitate maxima, gandind si reactionand fara jumatati de masura.

E greu de transpus in cuvinte linistea ce ma cuprinde cand filtrez cu trezvie actiunile si acord toata atentia prezentului si imediatei apropieri, luand lucrurile cu calm pe rand si oprind torentul de ganduri care ma arunca in tulburarea grijii de multe. E posibil ca facand astfel sa nu realizez la fel de multe in plan material (desi linistea mintii e un factor benefic pentru eficienta) dar prefer sa focalizez pe cultivarea unei stari sufletesti senine.
Bineinteles, fiind implicata in viata de familie, nu pot ajunge la masura celor care isi linistesc mintea in singuratate, dar pot gusta si eu in parte din bucuriile acestea.
Cateva "manevre" care ma ajuta:
*o oarecare departare de internet si mass-media, fiindca ele ma scot din realitatea mea
*nu las lipsa de rabdare a altora sa ma streseze sau sa ma grabeasca, diferentiind urgentele adevarate de istericalele copiilor
* nu ma grabesc sa raspund, gandesc inainte, fiindca mi s-a întâmplat ca, presata fiind, sa vorbesc ce nu trebuie, sa aprob ceea ce voiam sa interzic etc
*in timp ce fac un lucru care necesita concentrare nu ma ocup sa programez mental altceva, fiindca sigur voi uita sau gresi ceva
*incerc sa nu las lucruri neterminate care sa se transforme in factori de stres si de solicitare a memoriei
*daca desfasor o activitate nu ma las coplesita de dorinta de a fi facut o cu totul alta, ci incerc sa surprind frumusetea celei prezente
*nu permit mintii sa oscileze nefiresc de mult între doua variante, ci iau decizii destul de rapid si merg mai departe
*nu ma preocup prea mult de altii, ci iau aminte mai cu seama la ceea ce fac eu, la casa si familia mea
*in fiecare zi incerc sa aplic principiul simplitatii/simplificarii in tot ceea ce fac, sa invat sa traiesc cu mai putin. Incerc sa identific si sa definesc o linie echilibrata a acestui concept in viata mea, fiindca am vazut ca ceea ce este minimalist pentru unii, poate parea prea incarcat pentru altii.
*caut sa daruiesc bucurie si iubire prin tot ce fac, dar si sa le "sorb" pana la ultima picatura din tot ce ma inconjoara
*folosesc rugaciunea flexibil orientata catre tot ceea ce imi apare in viata cotidiana ca o cautare a savarsirii voii lui Dumnezeu in tot ceasul, fiindca prin toate maruntisurile pe care le fac, Lui vreau sa ii fiu pe plac si pe El sa il slujesc.