Despre..

... parinti narcisisti, ca sa ne ferim sa perpetuam raul:
Parintii N mentin o apropiere exclusiva si obsesiva de copiii lor si sunt invidiosi sau se simt amenintati de independenta fireasca tot mai crescuta a acestora. De aceea parintele N isi infantilizeaza voit copilul, tratandu-l ca pe un minor iresponsabil, indiferent ce varsta are el in realitate. Ei actioneaza in baza unui principiu implicit "copilul meu nu se poate descurca singur" pe care putini il rostesc ca atare. Nu conteaza ce varsta sau pregatire ai, parintele toxic stie intotdeauna mai bine orice ai de facut. El isi invata astfel copilul sa se simta neajutorat.

Infantilizarea are efecte distructive asupra dezvoltarii individului, cu atat mai intense si durabile cu cat este inceputa mai precoce. Ea hraneste dependenta ta de parinti, si e gandita ca sa nu te desprinzi de ei pentru a se putea folosi de tine oricand au nevoie. Este un tip de exploatare subtila, un antrenament inca din copilarie pentru a deveni codependent.

Mereu vei fi facut sa te simti inadecvat sau imatur prin replici de genul: "lasa ca tu nu poti/nu stii cum, te ajut eu". Ori de câte ori vei incerca ceva nou parintele N va evidentia cat esti de nepriceput, apoi iti va arata el cum trebuie procedat. Este posibil ca in situatii din acestea sa te ironizeze, sa te umileasca atunci cand ai gresit ceva, sa te numeasca prost sau sa foloseasca alte tactici descurajatoare.

Parintele N iti va reaminti constant ca viata ta nu iti apartine, ci i-o datorezi lui, drept pentru care iti vor pretinde obedienta maxima. Toate acestea vor fi imbracate cu atentie in haina ajutorarii si a sustinerii tale.

Crescand in acest climat, vei pastra si ca adult o atitudine dependenta fata de parinti, te vei simti intimidat de prezenta lor, nu vei putea lua decizii fara asistenta lor.

N nu ofera incurajari si siguranta in calitate de parinte. Dimpotriva, iti vor planta in minte samanta indoielii si a neincrederii in tine.
Simtindu-se amenintat de transformarea ta in adult independent, parintele N, in afara de a te trata ca si cand ai fi copil mic, are un raspuns tipic negativ la orice pas important in evolutia ta (absolvirea liceului, prima plecare de acasa, primul prieten, primul job etc) Toate aceste momente vor fi prilejuri de a te critica, de a iti arata indiferenta, de a se pune pe sine in centrul evenimentului. Te va face sa te simti neglijat, nedemn de luat in seama, fara valoare. Fiindca N creeaza conflicte, haos sau dramatizeaza in jurul acestor salturi in dezvoltarea ta, vei ajunge sa le dai o semnificatie negativa.

Parintele N induce copilului o nesiguranta si o frica de maturitate, repetandu-i cat de grea este viata de adult si cate pericole si rautati sunt in lume.
De teama de a nu mai fi in centrul atentiei tale, parintele N are mereu ceva de obiectat in momentul in care copilul isi face prieteni apropiati. Va interfera si va emite opinii si pretentii despre persoanele cu care ar trebui sau nu sa te asociezi, sub pretext ca tine la tine care esti tot copilul ei, in fond. Te va recompensa daca te supui, dar va avea adevarate crize de furie daca nu. " ce mi-o fi trebuit mie copil?" "nu pot sa cred ca tocmai copilul meu imi face asta"
Tipic, copiii parintilor N isi vor dori sa plece mai degraba de acasa pentru a scapa de acest fel de control si manipulare permanenta.

N foloseste vina in mod excesiv in relatia cu copiii (numai din cauza ta sunt bolnava/ mai stau cu tac-to) ca arma impotriva lor.
N trianguleaza in familie: are un copil preferat ("copilul de aur") pe care il favorizeaza fara retinere si care va creste crezand ca totul i se cuvine. Alt copil va fi "tapul ispasitor" care va fi mereu jignit, criticat, devalorizat de N. El va purta multe traume ca adult, datorita mediului ostil in care s-a format.

Infantilizarea ramane deci permanenta, mereu vei simti acel cordon ombilical fata de parintele N, care te va parazita si intimida mereu. E posibil sa te faca sa te simti vinovat de lipsa de respect daca incerci sa semnalezi aspectele in care relatia este abuziva. Va incerca sa iti demonstreze cat de mult gresesti ca vrei sa iei singur decizii. Daca nu reuseste, va incepe sa te acuze ca esti nerecunoscator pentru tot ce a facut pentru tine. Va lupta sa isi mentina dreptul la a interveni in viata ta de adult fie dandu-ti bani, promitand mosteniri, fie prin santaj emotional.

N nu isi iubeste autentic copiii, ci ii foloseste ca unelte pentru construirea imaginii proprii si ca instrumente pentru indeplinirea anumitor dorinte. Nimic nu il opreste sa iti distruga linistea familiei tale, fiindca el considera interferentele lui un drept asupra vietii tale. Ceea ce vrei tu sau ceea ce crezi ca este bine pentru tine nu importa. Te va face prizonierul obligatiilor si indatoririlor fata de el, folosind invatatura biblica a cinstirii parintilor ca pe o capcana in care sa te mentina pentru a te manipula.

Reactia N la delimitarile de bun simt pe care incerci sa le pui ca adult fata de parinti va fi sa te blameze. Daca insista, te poti mentine pe pozitii cu pace: "multumesc, dar ma descurc" sau "nu sunt de acord cu opinia ta, voi proceda altfel". Esti indreptatit sa iti mentii decizia si sa actionezi cum simti tu ca este mai bine, fiindca nu poti ramane la maturitate o marioneta in mana parintilor. Nu te angaja in certuri, fiindca si in acest fel le intretii sentimentul de control asupra ta, ci pune capat manifestarii  acestei maladii psihologice care are multiple implicatii de-a lungul generatiilor in familie, dar si in relatiile tale cu oamenii in general.