Wednesday, November 28, 2012

Regenerare

Mi-am luat si eu o carte...
Facand abstractie de afirmatii indoielnice legate de spiritualitate (o cura cu suc de portocale timp de sase luni i-a dat autorului prilejul de a trai decorporalizari care l-au plasat "direct in inima divinitatii") cartea ma incanta pentru ca recunosc perfect ceea ce el numeste "criza de vindecare", cu mentiunea ca eu nu le-am resimtit in urma unui regim alimentar strict ci dupa fiecare dintre nasteri. Nu am incadram in nici o patologie clara, ci era modul in care organismul se curata de deseuri. Bunicile mele stiau din batrani si-mi spuneau amandoua ca "nasterile te regenereaza si te intareste", dar mie nu prea-mi venea a crede, mai ales ca procesul nu era tocmai placut.

Ca si curiozitate medicala as mentiona ca aveam sciatica (asa ca la carte, pe tot traseul pana pe picior) inainte de a avea primul copil, iar dupa primele doua nasteri nu am mai avut pana in prezent nici o durere, in conditiile in care stiti ca sunt adepta infocata a purtatului bebelusilor.

De curand am discutat cu o doamna care-mi spunea ca sufera de maladia Wilson si ca in timpul sarcinii si un timp dupa nastere analizele (nu mi-a zis ce anume) i-au iesit foarte bune, spre deosebire de ce avea la activ anterior casatoriei.

Mai stiu din auzite pe cineva cu prolactinom (o tumora hipofizara care interfera) care are 5 copii, toti interzisi de medic :)
Dumnezeu are grija ca legile firii sa nu distruga corpul uman.

Tuesday, November 27, 2012

Frunza verde

video
Pusesem la spalat intr-un lighean cu apa niste frunze de spanac si macris ca sa fac o salata. Intre timp Grigo a dat atacul si a devorat o buna parte din verdeturi.
E buna?
Nu, e acra, dar mai vreau.

Am primit urmatorul mesaj de la o mamica:
Buna seara ,
Ma iertati ca va deranjez asa de tarziu cu acest e-mail.Vin cu rugamintea la d-voastra sa publicati un articol umanitar despre fetita mea LeontinaNicoleta.Pana acum a publicat ziarele Jurnalul National,Libertatea, Gazeta de Sud, Ziarul Lumina si sau alturat si alte site-uri si bloguri.Dar nedorim sa luptam in continuare pentru fetita noastra pentru a strange banuti necesari interventiei chirurgicale la ochi.Iar suma stransa pana
acum nu este de ajuns pentru a o opera.Si nu dorim sa ne blocam aici.Doar cu sprijinul d-voastra cresc sansele pentru a strange suma necsara de
35.000 de euro in acest pret incluzindu-se operatia si restul cheltuielilor aferente vize,transportul si controalele aferente dupa operatie.Despre Leontina mai multe informati le gasiti pe:
http://leontinanicoleta.blogspot.com/
Va rog frumos sa-mi lasati un e-mail la adresa violetaleontina@yahoo.com daca puteti scrie un articol!
Va multumim anticipat!

Vocalize

video
"Ta-rara-raram" a auzit toata dimineata de la sora ei, asa ca a incercat si ea sa-si dreaga vocea :)

Saturday, November 24, 2012

Icre

Daca nu ati preparat icrele pt dezlegarea la peste va sugerez sa incercati reteta cu cartof fiert in loc de gris. Vor iesi mult mai gustoase si mai fine. Am primit si eu de la soacra mea o caserola cu icre pregatite asa si au fost foarte apreciate de copii. In plus, cartoful imbogateste putin compozitia sandwichului (gris + paine parea chiar lipsit de sens). Dintre cruditatile cu care i-am imbiat sa combine icrele si-au ales cu unanimitate de voturi ardeiul rosu. Pofta buna!

Friday, November 23, 2012

Din ladita cu rele








Cam asa ceva modeleaza din plastilina copiii mei, lasati de capul lor (nu-mi place sa ma bag in joaca lor, nici macar cu sugestii sau aprecieri, ci-mi place mai degraba sa-i descopar cu ocazia jocului)
S-a organizat la Ludoteca o activitate intitulata "Sa dam viata plastilinei". Ce credeti ca au facut copiii la indemnul unei minti luminate din invatamantul romanesc? Au modelat din plastilina creaturile care au iesit din ladita fetei babei...adica monstri. Sa-ti tot trimiti copilul sa fie educat la scoala.

In jur de 6 luni


se bucura de apa din cadita

se imprieteneste cu lingurita


gangureste la plusuri
le analizeaza

le si mananca
dar cel mai gustos este stecherul de la feon
... si plange dupa mine cand nu sunt acasa. Plange sfasietor. S-a intamplat doar de doua ori : odata a ramas cu Ionut ca sa pot sa o iau pe Eca de la scoala, iar ieri a ramas cu Maria ca sa merg la o sedinta cu parintii. Prima data am crezut ca Ionut a lovit-o din greseala, dar ieri m-am convins ca l-am banuit pe nedrept. Probabil ca pitica stie ca nu sunt in casa pentru ca nu-mi aude vocea timp indelungat. Altfel nu inteleg de ce s-a speriat ieri, doar Maria s-a mai jucat cu ea si cate o ora fara sa stau eu langa ele si s-au distrat de minune.
Oare toti bebelusii plang dupa mamicile lor atunci cand sunt plecate? In caz ca da, plansul lor disperat nu face cat nici un stimulent din lume.

Wednesday, November 21, 2012

Pe marginea drumului...


Am fost sa ne spovedim si mi-am cumparat catina de pe drumul de intoarcere -10 lei galetusa nici nu-i mult. Jumatate am pus-o la macerat in frigider cu miere (parti egale) iar cealalta jumatate, cumparata din alta sursa mai ieftina, dar necuratata de crengute, am pastrat-o in congelator pt ceaiuri.

In alta ordine de idei, tot cu ocazia acestei iesiri am simtit pe pielea mea efectul diuretic al radacinilor de patrunjel. Inainte de a pleca la parinte am gatit o supa crema de linte, fara ulei, si alaturi am pus un amestec blenderuit din morcovi, radacini de patrunjel si telina si cativa catei de usturoi. Pe drum a fost nevoie sa oprim foarte des ca sa mergem la toaleta. Eliminam cantitati mari de urina aproape limpede.

Cum nu terminasem salata de cruditati, ceea ce mi-a ramas i-am dat mamei, care mi-a confirmat ca intr-adevar si ei au patit la fel. Mai ales tata a sesizat, fiindca el e si hipertensiv. Mi-am dat seama ca e "de vina" radacina de patrunjel, fiindca nu am mai folosit-o niciodata cruda si fiindca stiam o reteta de demult pt eliminarea nisipului renal cu radacina de patrunjel fiarta in lapte.

Ma intreb ce mecanism o fi avand, si daca economiseste sau nu potasiul. Ar fi o solutie la indemana celor cu hipertensiuni usoare.

Monday, November 19, 2012

Muzici

Viata reala e atat de "plina" si are un ritm atat de alert incat cu greu ma pot rupe cateva zeci de minute pentru a cutreiera locurile dragi mie din spatiul virtual, cum e Blogger-ul.

Si daca tot a inceput postul Craciunului, in timpul caruia ar trebui sa ne ocupam mai mult de suflet, sa facem curatenie in interior mai ceva decat de obicei, le-am propus si eu fetelor mele sa ne facem timp pentru asta. Le-am spus (cam fara menajamente) ca toti vom trece in viata vesnica unde tot ceea ce a tinut exclusiv de trup nu va mai fi deloc, sau, mai rau, va fi pricina de osandire. In aceasta categorie am inclus de comun acord si muzica gen Kiss fm, chiar daca si-au strambat putin nasucurile cand a venit vorba de renuntari. Regimul obisnuit de muzica cuprindea doar postarile Youtube exclusiv cu versurile si doar in weekend.

Muzica e, dupa parerea mea de necunoscator, un instrument foarte puternic atunci cand vrei sa induci o anumita stare de spirit. In plus, "la pachet" cu o melodiuta care suna bine, vad ca oamenii sunt dispusi sa primeasca texte de o moralitate indoielnica si imagini dintre cele mai nefiresti. Si uite-asa ajungem sa vedem de gesturi "de import" din videoclipuri chiar si la copile mici si nevinovate.

In ceea ce ma priveste, avand in vedere convertirea mea radicala, am trecut ex abrupto din Nirvana in Simonos Petras. Dupa ce am avut copii am intrat intr-o perioada in care nu-mi mai doream sa aud nici musca, asa ca daca am ragaz niciodata nu optez pentru muzica din cauza urechilor mele si asa prea poluate sonor. :) Aceasta randuiala s-a cam stricat de cand s-au marit fetele si au inceput sa caute si ele cai verzi pe pereti

Wednesday, November 7, 2012

Din link in link...

am dat peste un blog care-mi place mult fiindca prezinta informatii despre dieta raw vegan intr-un limbaj pitoresc care ma proiecteaza undeva in universul povestilor lui Creanga si Ispirescu. Se numeste Scufita rawshie si are si leacuri pentru cele care vor sa "ramana grele". Dati click colea si sa faceti intocmai asa :)

Tuesday, November 6, 2012

Casa nematurata musafiri asteapta...






"In padure, la camin, zarva mare in pridvor:
Unii pleaca, altii vin de la treburile lor..."
Asa se face ca aseara, cand a venit pe neanuntate un control de la asociatie ca sa citeasca apometrele (care sunt in bai!!!) am putut sa-i conduc relaxata pe domnii respectivi sa-si plimbe nasurile pe langa toaletele noastre proaspat spalate.
Nu-mi place sa las loc de discutii si critici, mai ales ca lumea e insetata sa vada infrangerile altora ca sa-si confirme ideea ca "Nu se poate, dom'le, unde sunt copii multi e totul imputit!" Uite ca nu e asa cand e cineva (cu un entuziasm inepuizabil) care sa-i organizeze cat de cat. La urma urmei un apartament nu e o gospodarie greu de intretinut.
O fi si slava desarta la mijloc, sau doar grija de a nu fi pricina de sminteala altora? Ambele-amandoua :)

Ce mai pun pe pereti...


Locuim la bloc si nu avem sarme de intins rufele afara, nici uscatorie disponibila.  In balcon gatesc, asa ca nu e loc de sfori nici acolo. Foloseam un dispozitiv clasic dar ma incomoda spatiul  pe care-l ocupa in camera fetelor si umezeala care se facea peste noapte, mai ales in lunile reci.
M-am bucurat enorm cand am primit cadou sistemul din imagine, care sta sus, deasupra caloriferului din bucatarie (unde doar mancam). Cred ca-mi voi lua unul si in baie, pentru cand am prea multe rufe stranse ( dupa sarbatori in zile succesive, cum a fost anul asta de Sf Dumitru, sau cand venim din concediu).

Sunday, November 4, 2012

Aburi

Noaptea trecuta Elena ne-a cam speriat cu o laringita care nu i-a dat pace pana spre dimineata. Era de cateva zile cu muci, apoi a inceput sa raguseasca progresiv, pana cand pe seara se instalase deja inspirul acela suierator (stridor) caracteristic si tusea latratoare. Mai intai inspirul era modificat doar in timpul plansului, dar de pe la 22.30 Elena mea respira ca o trompetuta. Se mai si trezea din cand in cand speriata de propriile zgomote, plangea si apoi se ineca de-a binelea. Din fericire nu avea febra deloc. Toate astea pledau pentru etiologie virala, deci nu era temuta laringita bacteriana care e o mare urgenta pediatrica.

Fiindca are totusi doar 6 luni, ma batea gandul sa ma duc cu ea la spital, sa n-o apuce vreo insuficienta respiratorie pe-acasa. Nu parea nici macar dispneica, dar oricum zgomotele respiratorii erau sinistre.  Am tinut-o pe linia de plutire cu inhalatii cu abur (fara nimic pus in apa). Dupa vreo 4 reprize de abur - cam una pe ora - starea ei s-a ameliorat vizibil.
Sa speram ca am scapat!

Saturday, November 3, 2012

O mostra de rabdare

Pe lumea asta nu am eu nicio problemuta cu care sa-mi exersez rabdarea, nici de sanatate, nici financiara, nici sentimentala, in afara de o nepotrivire de caracter cu iubitul meu :) si anume: eu sunt  ultra ordonata (as putea spune ca am dezvoltat chiar o obsesie pe tema asta) iar el pluteste pur si simplu pe deasupra a tot ceea inseamna organizare a mediului inconjurator.
Asa se face ca in camera lui carti si icoane (unde eu nu am unda verde sa pun randuiala, fiindca sunt din "sectorul" lui) stau gramada pe niste dulapioare de cand ne-am mutat, desi eu i-am sugerat de cateva ori ca as fi grozav de usurata daca ar pune cartile prin rafturi si  cateva din icoane pe pereti, restul ramanand sa fie depozitate la ai lui, la tara. Grea treaba...trebuie bormasina, trebuie o selectie, trebuie conceput un alt aranjament al cartilor prin dulapuri, trebuie timp, dispozitie si mai ales, motivatie.
Zilele trecute imprumutase o masina de gaurit de la un prieten si imi daduse de inteles ca  va elibera in sfarsit zona care ma indispunea ori de cate ori intram in camera din mijloc dar... vrajmasul si-a bagat coada si i-a incurcat niste treburi legate de masina. Din cauza lor l-a cuprins asa o intristare ca pur si simplu "nu a mai avut chef" de nimic. Punct.

Stiind eu ca daca am ratat ocazia asta, urmatorul tren cu dorinte legate de designul interior va veni cam tot peste un an si jumatate, m-am enervat foarte, foarte si am facut  ... nu, nu scene de isterie, ci o criza de hipertensiune (la modesta valoare 14cmHg eram cu adevarat bolnava, pentru ca de obicei ma invart in jur de 11cmHg). Uite asa moare omul pentru o desertaciune!

Friday, November 2, 2012

Pe fundul marii

Uneori Dumnezeu raspunde framantarilor oamenilor atat de repede si cu atata gingasie incat nu pot sa nu ma induiosez. Nu sunt lucruri spectaculoase pentru cei dinafara, ochiul omului nu poate penetra inefabilul limbajului divin din intamplarile marunte.

Bunaoara metaniuta din imagine mi-e tare draga, desi eu nu prea agreez metaniile stil margele. Am primit-o intr-un moment special. Ma plimbam asta-vara pe malul marii cu Elena in brate luptandu-ma cu o tulburare care ma coplesea si din care nu puteam iesi cu fortele proprii.
 "Ce trebuie sa fac, Doamne? Cum sa procedez?"
Tocmai cand ma framantam eu asa, doua brate mari si reci mi-au cuprins umerii si sotul meu mi-a plimbat prin fata ochilor metaniuta asta si m-a lamurit zambind:
"Uite ce-ti aduc eu de pe fundul marii!" Trebuie sa spun ca pasiunea lui e sa cerceteze cu ochelarii de scafandru pe fata tot ce misca pe sub apa, de la 2m mai incolo :) Cam in zona aceea mi-a gasit si mie "raspunsul" la intrebarea mea: nu trebuia actionat nicicum in situatia respectiva, ci trebuia sa ma rog si sa-L las pe Dumnezeu sa lucreze nevazut.
A fost simpatic unul din copii care a comentat cand a vazut ca tati ia ceva ce nu-i apartine: "Noua ne spune sa nu luam ceea ce gasim daca nu e al nostru, si el ia uite ce face..."