Sunday, May 20, 2018

Boroboata...


... joaca fotbal in casa­čÖä

S-or mai face...

...pe undeva nunti unde sa se pastreze neatinsa bunacuviinta crestina? Or mai fi tineri care "cer mana" fetei de la parinti inainte de a o lua de mana prin voia acesteia?  Mai sunt nunti la care sa nu fie mireasa sulemenita in niciun chip si sa nu se impodobeasca cu impletiturile parului? Se mai gaseste vreo fata care vrea mai sa fie frumoasa inaintea lui Dumnezeu mai mult decat sa se aranjeze de ochii sau pentru gura lumii? Mai exista oameni la care bucuria pentru unirea celor doi sa fie atat de mare incat sa nu aiba nevoie de "suplimente" de buna dispozitie cum ar fi muzica si jocurile lumesti sau un pahar de vin in plus? S-ar putea desprinde cineva de preocuparile financiare si sa elimine contabilitatea care insoteste ca o umbra neguroasa nuntile contemporane? Mai sunt parinti ale caror interventii in astfel de momente sa aiba ca unic scop intarirea temeliei casei copiilor?
Ma indoiesc... Nunti decente in comparatie cu dezmatul general, da, dar cu totul curate duhovniceste inaintea lui Dumnezeu, nu cred.

Saturday, May 19, 2018

Trebuie...

...sa zugravesc. Ma ingrozeste gandul de a face santier din toata casa. Din cauza asta mai discut printre altele si despre asta cu diversi oameni. Cu ocazia asta am intalnit urmatoarea situatie:
O doamna in varsta de la biserica mi-a povestit ca a zugravit in cateva zile. A platit un om sa o ajute fiindca fiul dumneaei nu s-a aratat de-a lungul timpului dornic sa se implice, desi a mai insistat pe langa el.
La scurta vreme dupa aceasta conversatie l-am intalnit si eu pe domnul respectiv, care a avut o reactie total neasteptata pentru mine: " Daca zugraviti sa ma chemati sa va ajut. Fara nicio obligatie! Dintotdeauna mi-a placut sa zugravesc!"
E mult mai atragator sa prestezi servicii benevol acolo unde primesti aprecieri si laude pentru marinimie decat sa iti faci datoria acolo unde e de la sine inteles ca trebuie sa muncesti. Si eu cand eram mai mica spalam vase la manastire mai cu drag si spor decat acasa la mama ­čśŐ

Friday, May 18, 2018

O forma...

...foarte eficienta de rugaciune este si aceea in care nu mai rostesti deloc cereri explicite, ci iti incredintezi inima cu toate dorintele ei inaintea lui Dumnezeu asteptand hotararea Sa deplin incredintata ca El lucreaza in favoarea ta. Vei simti in mod sigur aceasta lucrare fie imprejurul tau, ca o oranduire a lumii exterioare care vine in intampinarea nevoilor tale, fie chiar inauntrul tau, printr-o vindecare a eventualelor orientari
gresite pe care le aveai.

Thursday, May 17, 2018

Nu poti feri...

...copiii la nesfarsit de influentele negative ale altora. Asa trebuie procedat cat sunt mititei timp in care poti lucra prin sfatuire si exemplu la formarea in mintea lor a unui mod crestin de a intelege viata. De inima nu te poti atinge decat tangential, caci adancurile ei raman accesibile doar lui Dumnezeu. De la o varsta rugaciunea ramane strategia de baza in educatia si ocrotirea copiilor.

Deci:
1) nu irosi timpul gandind ca ii vei educa atunci cand vor creste, fiindca lumea ti-o va lua inainte si vor ajunge sa iti enunte ei principii de viata gata insusite.

2) nu slabi niciodata colaborarea cu parintele ceresc, Cel care ti-a dat copiii in grija pentru o vreme si care ii poarta pe bratele Sale atotputernice acolo unde tu nu le poti fi alaturi

3) nu dispera vazandu-le caderile. Ele sunt doar niste secvente izolate care pot fi efectiv sterse ulterior printr-o pocainta sincera. Dumnezeu lucreaza in chip minunat si asteptand intoarcerea omului pana pe patul de moarte
pe vaporas catre sf munte,
un grec amabil il invita
pe copilul meu sa traga un fum 

Vine sezonul...

...cald, cu mult-asteptata vacanta. Lumea calatoreste, se relaxeaza, fiecare in felul sau. Pentru cei care simt ca se odihnesc in mediu duhovnicesc muntele Athos este o destinatie deosebita. Mii de pelerini romani trec anual prin manastirile athonite si parintii calugari se ostenesc sa ii gazduiasca si sa ii hraneasca dupa putere pe toti. Nu e o lucrare usoara pentru ei sa pregateasca atatea camere de oaspeti si sa puna la masa zilnic sute de inchinatori.

Se pare ca uneori problema aceasta a turismului ii depaseste, desi sunt destul de stricti in organizarea intrarii in munte (se dau un soi de pasapoarte, trebuie sa ai invitatie la o manastire anume etc). Probabil nu reusesc sa faca o dezinsectie corespunzatoare a camerelor (dealtfel foarte curate macroscopic) fiindca aproximativ acum doi ani sotul meu a venit cu plosnite acasa de acolo.

Pe el nu l-au piscat deloc, doar pe copii si pe mine. Mananca ingrozitor. Am mers la dermatolog, am facut analize, nestiind ce lighioane erau ascunse la incheieturile lemnului de la paturi. Le-am vazut intr-o noapte tarziu, cum se plimbau alene pe cearceafuri. Am citit despre ele pe net si m-am ingrozit cat de rezistente si nesuferite pot fi.

Nu pot sa descriu ce lupta acerba am dus vreme de jumatate de an pentru starpirea lor. Am spalat toate rufele la 60°C si tot ce era spalat puneam in saci inchisi etans. Am invelit toate cartile in tipla cu gandul ca vor muri nemancate cele care vor fi ramas prin cotorul vreuneia. Am verificat zilnic paturile dand saltelele la o parte si am aspirat imbinarile mobilei, am uns cu gaz/ulei de lavanda in repetate randuri tot ce insemna lemn. Am chituit parchetul unde mi s-a parut distanta mai mare intre placute si pe la plinte. Am dat cu diverse insecticide care mai de care mai puternice. Ne-am intoxicat, fiindca nu am avut unde pleca, ci dadeam pe rand cate jumatate de apartament.

Ca masura de preventie, cand vii acasa din excursii, spala incaltarile, hainele toate si chiar si rucsacii la 60 (pana cand le speli, pune-le in saci de nylon bine sigilati) si eventual da cu un insecticid tare in masina

M-am gandit mult inainte sa scriu (nu vreau sa stric bunul nume al manastirilor athonite) insa mi s-a parut onest sa o fac, fiindca stiu cat am avut de tras noi fiindca le-am descoperit tarziu. Imi pareau asemenea plagilor trimise de Dumnezeu peste egipteni. Nu credeam sa mai scap.  Cand in sfarsit am asanat toate focarele si ziceam ca am ajuns la liman, am diagnosticat-o pe Elenuta...

Saturday, May 12, 2018

Suntem crestini....

... si vietuirea noastra ar trebui sa se ridice mai presus de cele lumesti. Ar trebui sa fim atat de sensibili incat sa stim sa ne purtam cu delicatete cu toti cei care ne inconjoara. Daca suntem atenti cu cei de langa noi nu este suficienta stradania noastra de a nu ii ofensa pentru a ne incadra in categoria oamenilor politicosi?

Ma intreb cata relevanta are cunoasterea si aplicarea regulilor codului bunelor maniere pentru crestini. Unele randuieli din biserica sunt chiar la polul opus fata de asezarea lucrurilor in societatea contemporana. De exemplu la inceput am fost de-a dreptul contrariata de faptul ca trebuie sa dau intaietate barbatilor la rand la miruit­čśŐ.

Unul...

...face milostenie din mila, fiindca asa e el din fire, altul nu simte nimic, dar pentru cuvantul Domnului ajuta pe cel sarman. Unul trece toate mai usor cu vederea de cand se stie, altul se lupta sa nu lase patima maniei sa iasa la iveala. Unul tace fiindca e tacut, altul pentru ca isi infraneaza limba. E clar ca plata mai mare va lua cel care se osteneste mai mult pentru agonisirea virtutii. Adesea ma intreb care dintre cei doi ar trebui pretuit mai mult, in sensul de a ti-l face prieten sau chiar tovaras de viata.

Thursday, May 10, 2018

Niciodata...

...nu mi-am pus problema serios cum sta treaba cu spalarea picioarelor. Intelegeam in mare ca e vorba de o pilda de smerenie, de slujire a aproapelui. Viata insa mi-a oferit un test pe care l-am picat la minut­čśŐ.

Era in vremea postului mare, aproape ultima suta de metri. Pe la ora 14.30 eu inca nu mancasem si mai aveam de facut o gramada de treburi, printre care si tunsoarea baietilor. Chiar eram cu masina de tuns in mana, pregatindu-ma sa aranjez parutul lui Gheorghita, cand a intrat pe usa sotul meu. Fusese plecat cu treburi toata dimineata, avea o multime de plase in maini si era si el obosit.

Nici nu a lasat bine plasele jos, ca m-a si intrebat cat se poate de serios: "Ma speli si pe mine pe picioare?" Intrebarea asta in combinatie cu programul meu aglomerat, a picat ca nuca in perete pe starea mea de atunci, asa ca replica a fost: "Nici gand, te descurci si singur!" Avalansa de ganduri de revolta si consternarea interioara care m-a coplesit nu le mai detaliez.

Ce-i drept, glumea, dar farsa lui mi-a aratat cat de putin dispusa as fi sa spal picioarele cuiva, doar ca sa il odihnesc si cat de umilitor este sa faci asta pentru cineva care e capabil dealtfel de autoingrijire. Cred ca doar in cadrul vreunui ritual in care as putea face pe smerita m-ar incanta ideea­čśÇ

Tuesday, May 8, 2018

Desi afiseaza...

...multa dragoste de copii, oamenii (fie ei si din biserica) fug de responsabilitatea cresterii lor. Chiar si cand nu e implicata greutatea purtarii unei sarcini si a alaptarii exclusive, tot pare infricosatoare o relatie serioasa pe termen lung cu un copil.

Am o prietena care este coplesita de programul de serviciu: sta mereu pe scaun cu ochii in calculator, e ocupata toata ziua si chiar si unele weekend-uri si sarbatori legale. I-am propus ca alternativa la aceasta robie (pentru ca ea e tare dragalasa, jucausa, are un glas placut, e foarte energica si creativa si cei mici o indragesc de cum o vad) sa ia un copil in plasament, fiindca ii permite mai multa libertate de miscare decat are momentan. In plus, ea are in jur de 40 de ani, e necasatorita si asa vrea sa ramana si  locuieste cu parintii, ceea ce i-ar usura mult situatia. A respins categoric varianta mea: "de ala nu mai scap nici noaptea".

Ieri, o femeie de la parohie imi povestea cat de greu ii este singura, cat plange si se consuma ca nu are pe nimeni prin curte. Este in varsta, dar inca in putere. Ea ar avea o fata, dar sta in alta localitate si o viziteaza foarte rar. Nici nu am apucat sa termin bine de pronuntat cuvantul "copil" ca sugestie de companie, ca s-a schimbat la fata si mi-a replicat scurt ca ea nu se complica cu "chestii din astea". Se pare ca un copil e chiar mai ingrozitor decat singuratatea.

Stau si ma intreb daca in astfel de cazuri nu ar fi bine sa comut empatia pe "off" si sa nu ma mai implic cu idei si solutii, fiindca oamenii se complac de fapt in situatii deplorabile.

Friday, May 4, 2018

Nu stiu cum...

...erau cei de altadata, dar noi, cei de astazi suntem niste oameni ai vorbelor, mai ales cand vine vorba de cele duhovnicesti. Se predica mult, avem acces la multe scrieri bisericesti, stam bine cu teoria, dar prea putin punem in practica.

Cand randuielile duhovnicesti incep sa stramtoreze confortul personal punem punct lucrarii virtutii, gasind ca pretext discernamantul, ferirea de ispitele de-a dreapta si mai ales ferirea de mandrie.

(Ma termina sa aud enuntandu-se urmatoarea strategie stupida: mai pacatuiesc ca sa ma mai smeresc. Sora geamana a acestei idei, cu acelasi potential de distrugere duhovniceasca este: nu ma mai rog, nu mai fac nevointa ca sa nu am ispite. Lasa duhovnicul sa te opreasca daca e ceva in neregula, in rest fa cate fapte bune poti, caci vremea este scurta.)

Multele carti duhovnicesti pe care le avem in biblioteca nu sunt uneori altceva decat niste filacterii fariseice care nu ne vor ajuta in ziua judecatii daca nu ne vom fi formatat inima dupa invataturile lor. Nu spun ca nu e lucru bun sa citim astfel de carti, dar daca ramanem doar la acest stadiu ele nu ne vor fi merinde pentru viata vesnica.

Wednesday, May 2, 2018

O doamna...

...cu rh negativ si-a exprimat dorinta de a coresponda pe mail cu mine despre problema aceasta. Din inima va spun ca in afara de ceea ce am scris deja pe blog despre experienta personala si de resursele informationale existente pe internet nu prea as avea ce sa aduc nou in discutie. Nu m-am mai preocupat de multa vreme de chestiunea aceasta cu rh-ul. Daca va ajuta, cunosc o femeie cu rh negativ, sot rh pozitiv, si are 13 copii. Curaj, exista solutii!