Saturday, January 30, 2016

Patimi

Se face mare caz de violenta. Lumea buna doreste asanarea oricaror forme de agresiune si psihologii scriu tomuri de articole care militeaza pentru forme pasnice de comunicare.
In dorinta de a progresa etic, societatea pierde din vedere ceva. Desfranarea e si ea o patima urata, la fel ca mania. Impotriva ei nu prea deschide nimeni gura, dimpotriva, este gresit numita si inteleasa ca fiind dragoste.
Cartile sfintilor parinti sunt foarte detaliate in materie de tactici ale luptei impotriva aspectelor subtile ale desfranarii (fie ea si la nivel de gand).
Cunoscand toate acestea nu e de mirare ca fiii bisericii filtreaza realitatea prin prisma luptei cu ispitele ce stau in calea desavarsirii. Implicit taie din viata lor tot ce ar putea reprezenta o bresa prin care ispititorul strecoara lucrarea lui vicleana. Oamenii atenti la miscarile sufletesti se recomanda si in exterior printr-o purtare deosebit de delicata fata de aproapele. Nu fac gesturi si  nu intreprind actiuni care sa puna exclusiv trupul in valoare. Nu e vorba aici doar de monahi, ci de toti crestinii care-si iau in serios trecerea pe acest pamant spre vesnicele lacasuri.

Saptamana asta...

...am tricotat cateva randuri in fiecare seara.

Un gand...

... care ma sperie e ca marii criminali sunt liberi. Sunt dintre oamenii respectabili ai acestei societati strambe. Se afla in posturi cheie, iau decizii si fac reguli pentru altii. Nu e de mirare ca incepem sa ne sufocam pe tabla lor de sah. Numai cu ajutorul lui Dumnezeu ne mai putem strecura prin hatisul de ispite venite din partea semenilor nostri. Acesti criminali transmit infirmitatea lor duhovniceasca si odraslelor lor (acelora pe care au hotarat sa nu le omoare). Astfel copiii zilelor noastre sunt marcati de aceste tare spirituale ale parintilor lor.

Copii din cea mai buna clasa e matefizica din cel mai bun liceu al orasului nostru fumeaza, beau, injura de cele sfinte la ordinea zilei si nu au niciun chef de viata si nicio perspectiva asupra viitorului. Le lipseste entuziasmul. Asta imi povesteste fata mea despre clasa ei, dar sunt sigura ca nu e un caz singular.

Asta sa fie elita intelectualitatii de maine? E nevoie de multa rugaciune pentru bietii copii.

Sunday, January 24, 2016

Bugetul...

...familiei noastre e cea mai buna exemplificare a expresiei "la barza chioara ii face Dumnezeu cuib" :) Nu am avut niciodata stresul ca nu voi avea bani pentru ceea ce am nevoie, desi aproape totdeauna am fost la limita cu finantele. Chiar mai glumeam cu sotul in primii ani despre saracia noastra zicand ca de la noi incolo se pun porumbii. Citeam pe bloguri articole despre cum sa economisesti bani si imi dadeam seama ca de fapt traiam cu mult mai auster decat ceea ce propuneau articolele respective.

Ca particularitate as mentiona ca nu eu administrez banii familiei. Eu cumpar ceea ce tine de vestimentatie, amenajari interioare, igiena. Cumparaturile alimentare de rutina le face sotul meu dupa o lista facuta de mine. Facturile le plateste tot el. In rest avem un fond comun acasa din care cumparam fiecare ceea ce crede ca este necesar (in ultimul timp acesta a fost inghitit de reparatii masina). Pot spune ca niciodata sotul meu nu mi-a facut observatie cand am vrut sa-mi iau ceva, ci mi-a aratat incredere totala, ceea ce nu se poate spune si despre mine in raport cu cheltuielile lui :( Mi-am propus sa fiu mai delicata la acest aspect.

In ultimul timp am inceput sa mai cumparam si lucruri care nu sunt strict necesare, fiindca paradoxal (pentru judecata omeneasca) cu cat am avut mai multi copii, cu atat mai relaxati financiar am devenit. Dumnezeu ne-a purtat de grija in chip minunat. El nu este un Dumnezeu al planificarilor excesive, ci ne promite ca ziua de maine se va ingriji de ale sale pentru cei care cauta mai inainte de toate imparatia cereasca.

Ultima confirmare a acestui lucru a fost chiar luna trecuta. Din varii motive, Iuli nu avea nicio geaca de iarna cu gluga si nici nu se prefigura timp pentru cotrobait prin seconduri, necum bani pentru una noua. Din fericire iarna a fost de partea noastra o perioada, pentru ca a fost chiar cald pentru decembrie. In cele din urma am primit un telefon de la o preoteasa care merge in pelerinaj la o manastire de pe langa Sibiu: primise de acolo o sacosa cu lucrusoare de la o familie de crestini care pleca definitiv in strainatate si dadusera milostenie multe din hainele fetelor lor. Cum preoteasa prietena mea nu are decat baieti mici, s-a gandit la mine. Asa au ajuns la noi cateva geci, exact de marimea care ne trebuia noua (Iuli e inalta si majoritatea gecilor stau prea largi pe ea sau au manecile prea scurte). A observat si ea: "Ai vazut mami ca exact cand a venit gerul am primit si eu geaca?"


Evlavia...

...copiilor mei consider ca este un dar de la Dumnezeu. Nu ma vad avand alta contributie decat aceea de a fi avut grija ca la varste fragede sa ii feresc cu strictete de orice influenta negativa, oricat de mica ar fi parut ea. Tot ceea ce am considerat ca aduce tulburare si produce o asezare sufleteasca straina de invatatura bisericii am eliminat din viata noastra de familie. Nu vreau sa slabesc in aceasta lucrare, desi observ ca am devenit mai putin exigenta ca la inceput, tocmai pentru ca am observat ca da roade.

Mi-a spus cineva ca ar vrea sa merg des in vizita pe la ei, ca ii place cum am format fetele mari si ar vrea sa le influenteze si pe ale lui. Gresit! Daca vrei copii dupa inima ta, tine-i cat mai mult pe langa tine si influenteaza-i tu. Doar stand mereu aproape de copil ii poti transmite valorile tale. La inceput va fi mai greu, vei lupta cu mitul "socializarii precoce" si cu cel al "vacii scapate in lucerna".

Avand constiinta maretiei Dumnezeului caruia ii slujim nu trebuie sa ne sfiim sa abordam in cresterea si educatia copiilor un caracter exclusivist. Copiii sunt in primul rand ai Lui si abia apoi ai nostri. video

Rabdarea...

...lipseste din ecuatia casniciilor moderne care se destrama la scurt timp de la inceput.

Fac parte dintr-o fericita categorie de oameni care nu au experiente personale legate de violenta intre soti: nici in familia parintilor mei, nici in familiile bunicilor nu s-a intamplat asa ceva. Cunosc insa cazuri in care episoadele de violenta au fost restranse la anumite perioade (la inceput mai ales) din viata cuplului. Cei doi au rezistat impreuna si, peste ani, nu au regretat ca nu s-au despartit.

In principiu dragostea pe termen lung in casatorie nu este ceva ce vine 100% spontan. E ceva ce trebuie ocrotit cu grija de suflarea ucigasa a ispitelor. Pentru asta trebuie luptat puternic cu propriul egoism (nu cu al celuilalt :), cu influentele negative ale lumii si cu tulburarile aduse de diavol.

Deasa spovedanie, ascultarea, staruinta in dragostea de aproapele si multa rabdare ar fi cateva medicamente care vindeca relatia de ranile lasate de urata patima a maniei. Cat ramane in urma o cicatrice, o trauma psihologica, Dumnezeu stie si sa aline si sa rasplateasca celor care au purtat neputintele sotului/sotiei in felul acesta si nu au despartit ceea ce El a unit.

Friday, January 22, 2016

O intalnire

Miercuri sotul meu a fost invitat la inmormantarea unei fiice duhovnicesti care locuieste in vecinatatea parohiei lui. Ajuns acolo, cauta un loc ca sa-si parcheze masina, dar era multa lume venita si nu a gasit nici un loc liber. Cand tocmai se hotarase sa o duca in alta parte a vazut una dintre masinile parcate ca pleaca si ii face semn sa intre el.

La coborare soferul respectivei masini a venit la el si si-a cerut scuze ca "i-a ocupat locul". Sotul meu l-a asigurat ca nu era locul lui si ca nu era nici o problema. Respectivul i-a spus ca venise special ca sa-l intalneasca, trimis de parintele X, din Sfantul Munte, cu precizarea ca i-ar prinde bine sa aiba un duhovnic la el acasa (in orasul lui natal, altminteri el lucreaza la Bruxellles). Mi s-a parut asa ciudat ca locuind in strainatate sa faci cunostinta cu un om care a trait in orasul tau o viata prin cineva din afara tarii.

Intalnirea este interesanta si pentru ca parintele X nu stia decat prenumele parintelui meu si numele orasului in care se afla parohia, in vreme ce enoriasii lui il cunosc mai ales dupa numele de familie sau dupa porecla (fiindca are parul prins in coada i se spune "Codita") asa ca multi dadeau din umeri. L-a cautat la biserica parohiei si oamenii i-au zis ca ar trebui sa mearga sa vada daca vine la inmormantare. Cand a ajuns acolo, lumea stia ca preotul care trebuie sa vina era cel din parohia respectiva. L-au cam descurajat toti, in afara de unul care o cunostea mai de aproape pe batrana si stia ca se spovedeste la sotul meu. S-a hotarat totusi sa astepte si asa a reusit sa il gaseasca in sfarsit.

Wednesday, January 20, 2016

Jambierele...

...au fost gata la timp pentru gerul de afara. Si-au facut treaba bine si Ioan a fost multumit.

Sunday, January 17, 2016

Am depistat...

...unul dintre "virusii" din sistemul meu de gandire care nu ma lasa sa savurez momentele frumoase ale vietii. "

De obicei cand stau cu unul dintre copii nu ma centrez plenar pe relatia cu el, ci ma impart in inima mea si celorlalti si ma gandesc ce lipsuri am in comunicarea cu ei. Daca as avea doi copii, ar fi altfel, insa avand mai multi, raportul intre implinire si neimplinire nu e unitar, ci e cu mult in defavoarea mea.

In felul asta, in loc sa ma axez pe ceea ce realizez de fapt, ma copleseste multitudinea de "reparatii" pe care le am de facut la statuia mamei ideale la care lucrez in mod nerealist :)

Nu ca ar fi rau sa-mi fac planuri legate de nevoile emotionale specifice fiecarui copil, dar vreau sa intorc foaia: sa le programez in momente pe care le aleg eu si sa ma las dusa de val. E un fel de carpe diem mamicaresc :)

Un ajutor de nadejde

Elena e pasionata de curatatul legumelor. Setea ei de activitate depaseste uneori ce am eu nevoie pentru gatit. Fiindca insista si ma roaga sa o las "sa fie bucatareasa" o pun sa ne curete mere si morcovi ca sa avem ce rontai intre mese. A curatat pana si sfecla rosie pentru salata. Imi place ca e constiincioasa si nu lasa nimic neterminat.
E foarte bucuroasa si sa spele vase, dar nu o prea las decat la cele care nu necesita detergent. Le spala foarte bine si e atenta de fiecare data sa regleze jetul de apa mic, ca sa nu stropeasca si ca sa faca economie. Nu am batut-o deloc la cap pe tema asta. A prins din zbor informatiile :)

Am schimbat...

...maiaua de iaurt: am trecut de la cea cumparata la una taraneasca de la soacra mea. E mult mai putin pretentioasa decat cealalta, dar se acreste rapid, asa ca e bun de mancat decat ff proaspat. Pana acum copiii nici nu au acceptat-o, desi am mai avut tentative de a introduce o cultura de bacterii traditionala. Am profitat ca au uitat gustul iaurtului postul lung al Craciunului si le-am servit noua serie de iaurt fara sa comentez. Au acceptat-o cu drag, fiindca ii dusesera dorul atata vreme :)

Sunday, January 10, 2016

Cand baietii...

...elibereaza masa de vase murdare, le depoziteaza in cele mai ciudate locuri :)

Toale

De obicei port batic pe cap. Fiindca traiesc in tara asta (in care magazinele de haine sunt unilateral dezvoltate) si fac parte din poporul asta plin de calitati (dar cu multe prejudecati si cu un remarcabil spirit de turma) am avut de intampinat tot felul de dificultati in lupta pentru libertatea de a ma exprima vestimentar asa cum simt. Avand in vedere toate acestea, e reconfortant sa stii ca mai sunt in lumea asta o multime de femei carora le place sa poarte capul acoperit si ca baticul poate fi un accesoriu elegant si sofisticat: aici aici si aici

Si pentru fete e destul de complicat sa gasesti tinute cu fustite decente, mai ales in sezonul rece. Fustele lungi, mai ales cele cu talie subtire, sunt o specie pe cale de disparitie chiar si prin second-hand-uri. Le face bine sa stie ca lumea nu se termina cu clasa, cu scoala si nici macar cu orasul lor.

Azi...

plecand si venind de la biserica. Am luat blagoslovenie de la Maica Domnului :) si am ajuns in formatie completa la slujba. De o luna si mai bine mergeau doar copiii mari si eu, mama ranitilor, ramaneam acasa cu piticoti bolnavi.







Vegetatia...

...din apartamentul nostru s-a extins: 
orhideele au inceput sa faca mugurasi cu bobocei noi si chiar s-au inmultit, desi o perioada au fost total neglijate:

pe  tijele care incepusera sa se usuce dinspre
varf au aparut noi mladite

in curand se vor deschide flori
Aloea de la mormantul parintelui Arsenie Boca a facut 6 puisori si iedera din spatele blocului s-a prins de minune in ghiveci:
De Craciun ne-am ales si cu doi braduti mici (le zic eu braduti, dar nu stiu cum se numesc si nici nu au  avut vreo eticheta pe care sa scrie o denumire stiintifica)

Wednesday, January 6, 2016

Am inceput...

... niste legwarmers pentru Ionut, dar nu i-am terminat cand as fi vrut, asa ca a mers cu tati prin parohie prin zapada fara "protectiile" pe care le pregateam eu. Nu-i nimic. O mai ninge iarna asta!

Conform predictiilor...

... unora, daca obligi copilul atunci cand e mic sa faca anumite lucruri, nu vei face decat sa-i provoci antipatie si, in mod cert, cand se va face mare si va deveni independent, va ura tot ce a facut la insistentele tale. De la premisa asta mincinoasa pornesc multi.

In primul rand pe masura ce creste, copilul gandeste si intelege altfel, si cu siguranta nu va tine suparare pe tine pana la 10 ani pentru ceea ce nu i-a convenit la 5 ani.

Din experienta mea de pana acum acest copil, care a fost obligat uneori sa participe la slujbele la care mergeam eu cand eram tanara si care a trebuit sa aiba grija de fratii mai mici cand am avut nevoie de ajutor


  • iubeste biserica: in vacanta se ruga de mine sa o las si dimineata si seara la catedrala, copiii ceilalati mai privesc cate un film vechi, iar ea citeste mai bine o carte de suflet. Ionut a numit-o mai in gluma, mai in serios  "fetita-usa de biserica"                                                                                                                                                                                                                                          
  • isi iubeste fratiorii bebelusi, nicidecum nu i s-a scarbit de copii, ci ii place sa se joace si sa stea cu ei si adesea se gandeste la copiii pe care ii va avea si ea (deja m-a anuntat ca n-o sa mi-i aduca, fiindca vrea sa si-i creasca singura :))


Eu zic ca ceea ce il pui pe copil sa faca il formeaza si il hraneste sufleteste si nu trebuie sa te temi sa-l impiedici de la ceea ce consideri ca nu e bun sau sa-l silesti la ceea ce il ajuta. Daca esti animat de intentii bune, Dumnezeu lucreaza alaturi de stangacia ta si copilul va ajunge bine.

Friday, January 1, 2016

Trec anii

un selfie in plina "tornada"
Nu ma prea uit eu insistent in oglinda, dar parca pana acum schimbarile nu au fost atat de evidente ca anul acesta. Mi s-a parut ca mi s-a modificat textura pielii si chiar si fizionomia. Parca imbatranesc in trepte, perioade de declin alternand cu perioade de platou. Se vede oboseala, se vad supararile, ingrijorarile, se vad ispitele.

Oamenii obisnuiti capata expresii ale fetei dupa cum le sunt patimile carora slujesc o viata. Odata cu trecerea anilor incep sa se vada la exterior bolile sufletesti. La omul cu viata sfanta chipul straluceste dincolo de riduri si pistrui, emanand frumusetea pe care a dobandit-o lucrand la asemanarea cu Dumnezeu. In contextul acesta e firesc ca omul sa vrea sa fie mereu frumos.


O iesire scurta...



... intr-o pauza de boli.

Oricum, de cum ne-am intors acasa am inceput sa ne jucam de-a rotavirusul :)
Ma bucur ca nu am fost simultan bolnavi si ca a fost vacanta, asa ca am avut ajutoare. De Anul Nou eu insami m-am bucurat de un meniu deosebit: orez, sticsuri, banane.

Sper ca din aceste incercari sa iesim cu totii mai intariti, mai puternici si sa intelegem cu mic, cu mare ca bucuria nu graviteaza doar in sfera digestiva.