Chenodoxia poate fi pentru lucrurile materiale sau insusiri care se vad, pe care N le are sau doar crede ca le are: frumusete (reala sau inchipuita) a trupului sau a glasului, puterea, banii, chibzuinta, purtarea (comportamentul), hainele, podoabele, parfumurile, indemanarea, priceperea, rangul social. N doreste sa fie vazut, apreciat, admirat, stimat, onorat, laudat pentru ele.
Mai subtila este ingamfarea cu calitatile intelectuale naturale sau dobandite prin instruire, afisate ostentativ sau subtil, direct sau indirect (se inconjoara de carti pe care nu le citeste, merge la evenimente, conferinte, intruniri selecte doar ca sa fie vazut) .
Chenodoxia il impinge pe om sa iubeasca puterea (iubirea de stapanire) sub toate formele sale (vezi manipularea si controlul N)
A doua forma de chenodoxie este cand omul se mandreste pentru cele spirituale si ascunse. El asteapta ca oamenii sa il laude pentru virtutile si asceza sa. Trebuie spus ca orice forma de asceza impulsionata de mandrie se dovedeste intr-un sfarsit desarta si lipsita de orice rod, iar harismele unui om care lucreaza asa sunt inselatoare.
Omul primeste din slava desarta o placere care il tine legat de ea si pentru care este gata, paradoxal, sa sufere orice. Sf Ioan Gura de Aur spune limpede ca slava desarta este un soi de nebunie, ca o boala care il scoate pe om din fire, si dupa ce pune stapanire pe sufletul lui ii tulbura mintea si il face sa aiureze (vezi conversatiile cu un narcisist)
Avva Dorotei spune ca iubitorul de slava este asemenea unui om gol care voieste sa afle un petic (lauda de la oameni) cat de mic sa isi acopere uratenia lui (vezi fobia N de a isi vedea defectele, obiceiul proiectiei).
Chenodoxia este o patima tiranica. Ea il impinge pe cel robit de ea la tot felul de rele (daca nu auzeam relatari si nu citeam despre N, nu imi inchipuiam cat este de grav)
Sufletul celui stapanit de chenodoxie este plin de neliniste si necontenita grija, fiindca el se agita peste masura ca sa agoniseasca lauda de la oameni. Comportamentul N trezeste revolta/agresivitatea celorlalti oameni. Neavand relatii armonioase cu cei din jur, este nevoit sa caute noi mijloace de a se pune in valoare, in locul celor care nu i-au reusit.
Din pricina slavei desarte omul ajunge dependent de parerea altora, rob al celor carora cauta sa le placa si de la care asteapta laude.
Un alt efect este faptul ca il arunca pe om intr-o lume fantasmagorica, sf Isaac Sirul spunand ca acesta isi pierde puterea de judecata, inchipuindu-se cu tot felul de calitati, drepturi si bunuri pe care de fapt nu le poseda.
Patima aceasta paralizeaza dinamismul vital, aducand sufletul in stare de totala amortire. El nu este in stare sa vada nici cele ce se petrec in juru-i, nici fratii = lipsa de empatie caracteristica N. Acest proces de fantazare poate sta la originea unor accese de delir acute sau chiar a halucinatiilor.
Pe plan duhovnicesc se ajunge la moartea sufletului (lipsa totala a dragostei) orbirea mintii (parerea ca este perfect, ca totul i se cuvine) si la micsorarea puterii de cunoastere.
Ea nimiceste astfel toate virtutile omului: "daca dragoste nu am, nimic nu imi foloseste".
No comments:
Post a Comment