Sunday, December 30, 2012

Nepasare

O singura data in viata mea m-am impartasit cu totala nepasare, oarecum din obligatie lumeasca si impinsa de la spate. Nu am facut atunci nici cea mai mica pregatire prin rugaciune, nici nu am stat la Sfanta Liturghie. Eram spovedita si nu aveam pacate de moarte, insa nesimtirea cu care m-am apropiat de Sfantul Potir m-a ars efectiv.
Au urmat apoi cateva luni de cosmar, in sensul ca sufletul meu se facuse parca salas multor duhuri necurate care se intreceau in a-mi chinui mintea. Nu era o posedare clasica nici pe departe, in exterior nu se ghicea nimic, dar era un intuneric infricosator pe dinauntru. Toata suferinta asta a avut rolul de a ma trezi din amortirea in care zaceam.
Ma intreb ce-o fi cu sarmanii care iau dezlegari aiurea de la preoti... E un pur si simplu un blestem pe care, din pacate, nu-l constientizeaza.
Urmatoarea Sfanta Impartasanie a fost pe cat de greu de ajuns (din pricina multor ispite) pe atat de dulce. Dumnezeu s-a dezvaluit  atat de iubitor si de apropiat cum rareori il simtisem.

Lego

casa-portativă văzută din lateral

casa-portativă văzută din față

mașina-paratrăznet 


construcția în totalitate

 tunul cu lipici; performant


mașina de asalt


mașina de apă

mașina de apă văzută din lateral
Din cand in cand simte si Ionut nevoia de a se exprima in spatiul virtual. Pana se face mai mare il mai gazduiesc eu pe blog...

Wednesday, December 26, 2012

Accentul pe...

Nasterea Mantuitorului!

Bucuriile duhovnicesti sunt atat de de "subtiri" (ne pregatim puterile sufletesti vreme indelungata cu post si rugaciuni ca sa le putem primi cum se cuvine) incat pot fi cu usurinta eclipsate de bucuriile grosiere lumesti. Dintotdeauna am simtit ca toata stralucirea asta exterioara excesiva cu care oamenii insotesc sarbatorile bisericii nu face decat sa estompeze sensul profund al momentului si sa ne determine sa ne canalizam energia spre obiective pamantesti. Nu cred ca din bucurie duhovniceasca oamenii se inconjoara cu globuri si beculete colorate si defriseaza atata bradet.

Nici macar in numele bucuriei copiilor nu se merita sa ne lasam deturnati din scopul nostru tocmai la sfarsitul calatoriei postului, cand sa culegem roadele. In felul acesta ii indrumam si pe ei spre o pista falsa. Sufletul omului, si mai ales un suflet de copil, se bucura mai mult in preajma celor care au pace decat in preajma celor tulburati de grija de multe (pregatiri de petrecere, goana dupa cadouri).

Oraselul copiilor cu agitatia, zgomotul si luminile lui isterice nu mi se pare deloc a fi  un loc care te invita sa te simti bine. Noi, adultii, suntem cei care le inducem modul in care sa-si traiasca bucuria, asa ca mai bine nu i-am initia deloc in spatiul acesta al distractiilor comerciale. Ei asociaza gestul nostru de dragoste cu locul acela, cu tipul acela de comportament pe care il vor cauta mai tarziu, "ca sa simta ca e Craciun".
sursa
Istorisirea Nasterii Mantuitorului ramane o poveste la fel ca Scufita Rosie, daca intreg stilul meu de viata marturiseste ca sarbatoresc cu precadere altceva in zilele Craciunului.

Sunday, December 16, 2012

Gunoieri

De la fereastra mea vad bulevardul si trecatorii grabiti, urmandu-si fiecare drumul lui. Pe multi ii stiu din vedere, desi ei nu ma observa pe mine cum stau in zilele ploioase cu bebelusa mea la geam ca sa vada animatia strazii si sa-i mai treaca dorul de plimbare.
 De cand m-am mutat am remarcat lucrarea ascunsa a unui om despre care nu stiu nimic in afara de comportamentul lui, care-l recomanda a fi bine intentionat. Pe strada pe jos sunt aruncate tot felul de gunoaie (resturi, ambalaje), desi cosuri de gunoi sunt la fiecare suta de metri si inca n-au fost vandalizate iremediabil de tinerii plini de energie (negativa) ai orasului. El se opreste putin din mers, priveste imprejur sa nu fie observat (smerenie sau jena nu stiu), apoi strange gunoaiele de pe trotuar si din spatiul verde si le pune in cosul de pe stalp. Azi chiar am vazut cum a strans tot ce imprastiasera cainii dintr-o plasa de gunoi menajer aruncata din comoditate de vecinul meu de bloc sub cosul din bulevard (la container ii era greu vecinului sa se abata, doar e in spatele blocului, nu e chiar in drumul lui spre paine).

Si sotul meu are o "preocupare" asemanatoare, pentru care eu, in mandria si egoismul meu, il critic si il cert. Avem un vecin alcoolic, care, venind de la carciuma, nu mai rezista pana acasa si isi face nevoile in scara blocului, chiar langa intrare. Astfel, in zilele in care femeia de serviciu nu are program sa spele, pe casa scarii miroase ca intr-o toaleta publica si trebuie sa fii atent unde calci. Nesuferind situatia si vazand ca nimeni altcineva nu se implica, la miezul noptii, "popa" coboara cu galeata cu apa si detergent si o matura mai veche si curata zona.

Imi aduc aminte cum am fost odata la Petru-Voda si am intrat cu greata in WC-urile din curtea manastirii. In urma mea a intrat o femeie cu un mop si o galeata si a inceput sa-si faca treaba cantand. Avea o fata senina si chiar fericita as putea spune. Am intrebat-o daca nu ii vine greu sa faca asta. Mi-a raspuns ca e o ascultare care ii place foarte mult, fiindca o ajuta sa cugete la uraciunea pacatelor ei si sa se bucure ca Domnul a iertat-o, redandu-i iar frumusetea cea pierduta. 

Cancer, boli cronice







Si mai multe vedeti aici

Sunday, December 9, 2012

Din Fascinating Womanhood 4

Secretul nr.2
Care e cea mai importantă nevoie a soţului tău?
O cursantă răspunde: "Să fie iubit"
"Nu, asta e cea mai de seamă nevoie a unei femei."
Altele îşi dau cu părerea, mai mult sau mai puţin ironic: "Sa fie hranit!"
"Nu! Ceva mai important ca mancarea?"
"Sex?" Profa dezaproba, se intoarce catre tabla si scrie cu majuscule:
ADMIRAREA  CALITATILOR  LUI  MASCULINE
Da, barbatii sunt diferiti de femei si cea mai mare nevoie a lor este sa fie admirati si laudati, daca nu si pentru trasaturi fizice de exceptie, atunci pentru abilitatile lor specific masculine. In adancul inimii lui orice barbat tanjeste dupa asta. Nu se satura niciodata sa auda astfel de aprecieri. Ele sunt sursa lui numarul unu de satisfactie.
In mod egal este important SA NU-I RANESTI NICIODATA MANDRIA SENSIBILA . Aplicarea acestor doua reguli are efecte extraordinare, chiar si asupra performantelor profesionale, pentru ca ofera un cadru emotional propice ascensiunii.
De ce e au barbatii asa o mare sensibilitate in privinta asta? Geneza, capitolul 3, 16 ne lamureste ca asa a fost voia lui Dumnezeu, ca femeia sa fie stapanita de barbatul sau (chiar daca unora nu le place sa admita asta).
In momentul cand subminezi, ridiculizezi sau dispretuiesti calitatile lui de stapan-protector (mai cu seama cand faci asta de fata cu altii) il ranesti interior ca si cum l-ai strapunge cu un cutit. Cu asta ii starnesti mania, de aici pornesc deseori violente domestice, cu asta ucizi orice urma de afectiune a lui pentru tine, cel putin pentru moment. Ca sa-si "amorteasca" sensibilitatea interioara in vederea noilor tale atacuri s-ar putea apuca de baut sau droguri. Pot aparea pe acest fond chiar si tulburari ale functiei sexuale.
Chiar daca nu se manifesta in exterior pe moment, fii sigura ca va avea profunde resentimente legate de persoana ta. Va fi foarte rezervat fata de tine si va ridica intre voi un zid al tacerii care sa-l protejeze pe viitor de durerea sufleteasca pe care i-o provoaca vorbele tale acide. Nu se va mai destainui tie, nu-ti va mai impartasi sentimentele lui cele mai adanci, in schimb il vei auzi discutandu-si problemele cu straini, ceea ce va fi foarte dureros pentru tine ca sotie. Daca observi aceasta raceala fata de tine sa stii ca tu ai provocat-o ranind in trecut mandria lui sensibila si indepartandu-l de tine.

Saturday, December 8, 2012

Bio

Iar cuget ;)
Nu cumva tinand o dieta crudivora pentru detoxifierea organismului se excreta toxine en gros "prin toate orificiile"(am citit ca se intensifica eliminarea prin secretii oculare, nazale, expectoratie, transpiratie intensa, urina si fecale cu aspect modificat, cu multe mucozitati), e posibil ca secretia lactata sa contina substante neprielnice bebelusului? Sau doar organele specialzate pt excretie arunca gunoiul afara, rezultand o secretie lactata mai bio :)))
Glumeam cu cineva relativ la refuzul Elenei de a suge si la oboseala mea cronica: " O vrea si ea ceva mai bio, ca eu sunt o sursa cam poluata!"

O carte


 Eca deja o citeste a doua oara.

concert - let it snow 

comisia de desprafuire
despre patru surori care a inspirat oarecum si viata noastra familiala (de la imbunatatirea motivatiei "societatii de sters praful", la inflorirea vietii culturale familiale prin reprezentatii artistice si inviorarea vietii duhovnicesti prin milostenii)

Tuesday, December 4, 2012

Dusmanul meu...

...este actualmente lipsa cronica de somn (la care am ajuns tot din ispita de dreapta ca sa zic asa, fiindca nu stiu sa ma smeresc si sa spun nu unor trebusoare pe care la poate face si altcineva sau care mai pot astepta)
  • despre rautatile careia mi-am adus aminte citind aici (fiindca Elena suge noaptea mai ceva ca ziua)
  • care nu ma lasa sa gandesc clar pentru a ma organiza
  • care ma impiedica sa am rabdare si sa-mi manifest dragostea pentru copiii mei 
  • care mi-a dat in viata mea simptome dintre cele mai neplacute: de la simple ameteli pana la vertijuri serioase sau hipotensiune posturala matinala (adica dimineata cand te trezesti, in loc sa te ridici din pat, te prabusesti la loc pe perna) palpitatii, tahicardie, inapetenta sau chiar greata, precum si manifestari psihice din registrul atacurilor de panica
  • care e responsabila si pentru (culmea) insomniile mele

Asa ca de la Sfantul Nicolae imi doresc sa dorm bine si sa nici nu mai aud de sus numita :)

Wednesday, November 28, 2012

Regenerare

Mi-am luat si eu o carte...
Facand abstractie de afirmatii indoielnice legate de spiritualitate (o cura cu suc de portocale timp de sase luni i-a dat autorului prilejul de a trai decorporalizari care l-au plasat "direct in inima divinitatii") cartea ma incanta pentru ca recunosc perfect ceea ce el numeste "criza de vindecare", cu mentiunea ca eu nu le-am resimtit in urma unui regim alimentar strict ci dupa fiecare dintre nasteri. Nu am incadram in nici o patologie clara, ci era modul in care organismul se curata de deseuri. Bunicile mele stiau din batrani si-mi spuneau amandoua ca "nasterile te regenereaza si te intareste", dar mie nu prea-mi venea a crede, mai ales ca procesul nu era tocmai placut.

Ca si curiozitate medicala as mentiona ca aveam sciatica (asa ca la carte, pe tot traseul pana pe picior) inainte de a avea primul copil, iar dupa primele doua nasteri nu am mai avut pana in prezent nici o durere, in conditiile in care stiti ca sunt adepta infocata a purtatului bebelusilor.

De curand am discutat cu o doamna care-mi spunea ca sufera de maladia Wilson si ca in timpul sarcinii si un timp dupa nastere analizele (nu mi-a zis ce anume) i-au iesit foarte bune, spre deosebire de ce avea la activ anterior casatoriei.

Mai stiu din auzite pe cineva cu prolactinom (o tumora hipofizara care interfera) care are 5 copii, toti interzisi de medic :)
Dumnezeu are grija ca legile firii sa nu distruga corpul uman.

Tuesday, November 27, 2012

Frunza verde

video
Pusesem la spalat intr-un lighean cu apa niste frunze de spanac si macris ca sa fac o salata. Intre timp Grigo a dat atacul si a devorat o buna parte din verdeturi.
E buna?
Nu, e acra, dar mai vreau.

Am primit urmatorul mesaj de la o mamica:
Buna seara ,
Ma iertati ca va deranjez asa de tarziu cu acest e-mail.Vin cu rugamintea la d-voastra sa publicati un articol umanitar despre fetita mea LeontinaNicoleta.Pana acum a publicat ziarele Jurnalul National,Libertatea, Gazeta de Sud, Ziarul Lumina si sau alturat si alte site-uri si bloguri.Dar nedorim sa luptam in continuare pentru fetita noastra pentru a strange banuti necesari interventiei chirurgicale la ochi.Iar suma stransa pana
acum nu este de ajuns pentru a o opera.Si nu dorim sa ne blocam aici.Doar cu sprijinul d-voastra cresc sansele pentru a strange suma necsara de
35.000 de euro in acest pret incluzindu-se operatia si restul cheltuielilor aferente vize,transportul si controalele aferente dupa operatie.Despre Leontina mai multe informati le gasiti pe:
http://leontinanicoleta.blogspot.com/
Va rog frumos sa-mi lasati un e-mail la adresa violetaleontina@yahoo.com daca puteti scrie un articol!
Va multumim anticipat!

Vocalize

video
"Ta-rara-raram" a auzit toata dimineata de la sora ei, asa ca a incercat si ea sa-si dreaga vocea :)

Saturday, November 24, 2012

Icre

Daca nu ati preparat icrele pt dezlegarea la peste va sugerez sa incercati reteta cu cartof fiert in loc de gris. Vor iesi mult mai gustoase si mai fine. Am primit si eu de la soacra mea o caserola cu icre pregatite asa si au fost foarte apreciate de copii. In plus, cartoful imbogateste putin compozitia sandwichului (gris + paine parea chiar lipsit de sens). Dintre cruditatile cu care i-am imbiat sa combine icrele si-au ales cu unanimitate de voturi ardeiul rosu. Pofta buna!

Friday, November 23, 2012

Din ladita cu rele








Cam asa ceva modeleaza din plastilina copiii mei, lasati de capul lor (nu-mi place sa ma bag in joaca lor, nici macar cu sugestii sau aprecieri, ci-mi place mai degraba sa-i descopar cu ocazia jocului)
S-a organizat la Ludoteca o activitate intitulata "Sa dam viata plastilinei". Ce credeti ca au facut copiii la indemnul unei minti luminate din invatamantul romanesc? Au modelat din plastilina creaturile care au iesit din ladita fetei babei...adica monstri. Sa-ti tot trimiti copilul sa fie educat la scoala.

In jur de 6 luni


se bucura de apa din cadita

se imprieteneste cu lingurita


gangureste la plusuri
le analizeaza

le si mananca
dar cel mai gustos este stecherul de la feon
... si plange dupa mine cand nu sunt acasa. Plange sfasietor. S-a intamplat doar de doua ori : odata a ramas cu Ionut ca sa pot sa o iau pe Eca de la scoala, iar ieri a ramas cu Maria ca sa merg la o sedinta cu parintii. Prima data am crezut ca Ionut a lovit-o din greseala, dar ieri m-am convins ca l-am banuit pe nedrept. Probabil ca pitica stie ca nu sunt in casa pentru ca nu-mi aude vocea timp indelungat. Altfel nu inteleg de ce s-a speriat ieri, doar Maria s-a mai jucat cu ea si cate o ora fara sa stau eu langa ele si s-au distrat de minune.
Oare toti bebelusii plang dupa mamicile lor atunci cand sunt plecate? In caz ca da, plansul lor disperat nu face cat nici un stimulent din lume.

Wednesday, November 21, 2012

Pe marginea drumului...


Am fost sa ne spovedim si mi-am cumparat catina de pe drumul de intoarcere -10 lei galetusa nici nu-i mult. Jumatate am pus-o la macerat in frigider cu miere (parti egale) iar cealalta jumatate, cumparata din alta sursa mai ieftina, dar necuratata de crengute, am pastrat-o in congelator pt ceaiuri.

In alta ordine de idei, tot cu ocazia acestei iesiri am simtit pe pielea mea efectul diuretic al radacinilor de patrunjel. Inainte de a pleca la parinte am gatit o supa crema de linte, fara ulei, si alaturi am pus un amestec blenderuit din morcovi, radacini de patrunjel si telina si cativa catei de usturoi. Pe drum a fost nevoie sa oprim foarte des ca sa mergem la toaleta. Eliminam cantitati mari de urina aproape limpede.

Cum nu terminasem salata de cruditati, ceea ce mi-a ramas i-am dat mamei, care mi-a confirmat ca intr-adevar si ei au patit la fel. Mai ales tata a sesizat, fiindca el e si hipertensiv. Mi-am dat seama ca e "de vina" radacina de patrunjel, fiindca nu am mai folosit-o niciodata cruda si fiindca stiam o reteta de demult pt eliminarea nisipului renal cu radacina de patrunjel fiarta in lapte.

Ma intreb ce mecanism o fi avand, si daca economiseste sau nu potasiul. Ar fi o solutie la indemana celor cu hipertensiuni usoare.

Monday, November 19, 2012

Muzici

Viata reala e atat de "plina" si are un ritm atat de alert incat cu greu ma pot rupe cateva zeci de minute pentru a cutreiera locurile dragi mie din spatiul virtual, cum e Blogger-ul.

Si daca tot a inceput postul Craciunului, in timpul caruia ar trebui sa ne ocupam mai mult de suflet, sa facem curatenie in interior mai ceva decat de obicei, le-am propus si eu fetelor mele sa ne facem timp pentru asta. Le-am spus (cam fara menajamente) ca toti vom trece in viata vesnica unde tot ceea ce a tinut exclusiv de trup nu va mai fi deloc, sau, mai rau, va fi pricina de osandire. In aceasta categorie am inclus de comun acord si muzica gen Kiss fm, chiar daca si-au strambat putin nasucurile cand a venit vorba de renuntari. Regimul obisnuit de muzica cuprindea doar postarile Youtube exclusiv cu versurile si doar in weekend.

Muzica e, dupa parerea mea de necunoscator, un instrument foarte puternic atunci cand vrei sa induci o anumita stare de spirit. In plus, "la pachet" cu o melodiuta care suna bine, vad ca oamenii sunt dispusi sa primeasca texte de o moralitate indoielnica si imagini dintre cele mai nefiresti. Si uite-asa ajungem sa vedem de gesturi "de import" din videoclipuri chiar si la copile mici si nevinovate.

In ceea ce ma priveste, avand in vedere convertirea mea radicala, am trecut ex abrupto din Nirvana in Simonos Petras. Dupa ce am avut copii am intrat intr-o perioada in care nu-mi mai doream sa aud nici musca, asa ca daca am ragaz niciodata nu optez pentru muzica din cauza urechilor mele si asa prea poluate sonor. :) Aceasta randuiala s-a cam stricat de cand s-au marit fetele si au inceput sa caute si ele cai verzi pe pereti

Wednesday, November 7, 2012

Din link in link...

am dat peste un blog care-mi place mult fiindca prezinta informatii despre dieta raw vegan intr-un limbaj pitoresc care ma proiecteaza undeva in universul povestilor lui Creanga si Ispirescu. Se numeste Scufita rawshie si are si leacuri pentru cele care vor sa "ramana grele". Dati click colea si sa faceti intocmai asa :)

Tuesday, November 6, 2012

Casa nematurata musafiri asteapta...






"In padure, la camin, zarva mare in pridvor:
Unii pleaca, altii vin de la treburile lor..."
Asa se face ca aseara, cand a venit pe neanuntate un control de la asociatie ca sa citeasca apometrele (care sunt in bai!!!) am putut sa-i conduc relaxata pe domnii respectivi sa-si plimbe nasurile pe langa toaletele noastre proaspat spalate.
Nu-mi place sa las loc de discutii si critici, mai ales ca lumea e insetata sa vada infrangerile altora ca sa-si confirme ideea ca "Nu se poate, dom'le, unde sunt copii multi e totul imputit!" Uite ca nu e asa cand e cineva (cu un entuziasm inepuizabil) care sa-i organizeze cat de cat. La urma urmei un apartament nu e o gospodarie greu de intretinut.
O fi si slava desarta la mijloc, sau doar grija de a nu fi pricina de sminteala altora? Ambele-amandoua :)

Ce mai pun pe pereti...


Locuim la bloc si nu avem sarme de intins rufele afara, nici uscatorie disponibila.  In balcon gatesc, asa ca nu e loc de sfori nici acolo. Foloseam un dispozitiv clasic dar ma incomoda spatiul  pe care-l ocupa in camera fetelor si umezeala care se facea peste noapte, mai ales in lunile reci.
M-am bucurat enorm cand am primit cadou sistemul din imagine, care sta sus, deasupra caloriferului din bucatarie (unde doar mancam). Cred ca-mi voi lua unul si in baie, pentru cand am prea multe rufe stranse ( dupa sarbatori in zile succesive, cum a fost anul asta de Sf Dumitru, sau cand venim din concediu).

Sunday, November 4, 2012

Aburi

Noaptea trecuta Elena ne-a cam speriat cu o laringita care nu i-a dat pace pana spre dimineata. Era de cateva zile cu muci, apoi a inceput sa raguseasca progresiv, pana cand pe seara se instalase deja inspirul acela suierator (stridor) caracteristic si tusea latratoare. Mai intai inspirul era modificat doar in timpul plansului, dar de pe la 22.30 Elena mea respira ca o trompetuta. Se mai si trezea din cand in cand speriata de propriile zgomote, plangea si apoi se ineca de-a binelea. Din fericire nu avea febra deloc. Toate astea pledau pentru etiologie virala, deci nu era temuta laringita bacteriana care e o mare urgenta pediatrica.

Fiindca are totusi doar 6 luni, ma batea gandul sa ma duc cu ea la spital, sa n-o apuce vreo insuficienta respiratorie pe-acasa. Nu parea nici macar dispneica, dar oricum zgomotele respiratorii erau sinistre.  Am tinut-o pe linia de plutire cu inhalatii cu abur (fara nimic pus in apa). Dupa vreo 4 reprize de abur - cam una pe ora - starea ei s-a ameliorat vizibil.
Sa speram ca am scapat!

Saturday, November 3, 2012

O mostra de rabdare

Pe lumea asta nu am eu nicio problemuta cu care sa-mi exersez rabdarea, nici de sanatate, nici financiara, nici sentimentala, in afara de o nepotrivire de caracter cu iubitul meu :) si anume: eu sunt  ultra ordonata (as putea spune ca am dezvoltat chiar o obsesie pe tema asta) iar el pluteste pur si simplu pe deasupra a tot ceea inseamna organizare a mediului inconjurator.
Asa se face ca in camera lui carti si icoane (unde eu nu am unda verde sa pun randuiala, fiindca sunt din "sectorul" lui) stau gramada pe niste dulapioare de cand ne-am mutat, desi eu i-am sugerat de cateva ori ca as fi grozav de usurata daca ar pune cartile prin rafturi si  cateva din icoane pe pereti, restul ramanand sa fie depozitate la ai lui, la tara. Grea treaba...trebuie bormasina, trebuie o selectie, trebuie conceput un alt aranjament al cartilor prin dulapuri, trebuie timp, dispozitie si mai ales, motivatie.
Zilele trecute imprumutase o masina de gaurit de la un prieten si imi daduse de inteles ca  va elibera in sfarsit zona care ma indispunea ori de cate ori intram in camera din mijloc dar... vrajmasul si-a bagat coada si i-a incurcat niste treburi legate de masina. Din cauza lor l-a cuprins asa o intristare ca pur si simplu "nu a mai avut chef" de nimic. Punct.

Stiind eu ca daca am ratat ocazia asta, urmatorul tren cu dorinte legate de designul interior va veni cam tot peste un an si jumatate, m-am enervat foarte, foarte si am facut  ... nu, nu scene de isterie, ci o criza de hipertensiune (la modesta valoare 14cmHg eram cu adevarat bolnava, pentru ca de obicei ma invart in jur de 11cmHg). Uite asa moare omul pentru o desertaciune!

Friday, November 2, 2012

Pe fundul marii

Uneori Dumnezeu raspunde framantarilor oamenilor atat de repede si cu atata gingasie incat nu pot sa nu ma induiosez. Nu sunt lucruri spectaculoase pentru cei dinafara, ochiul omului nu poate penetra inefabilul limbajului divin din intamplarile marunte.

Bunaoara metaniuta din imagine mi-e tare draga, desi eu nu prea agreez metaniile stil margele. Am primit-o intr-un moment special. Ma plimbam asta-vara pe malul marii cu Elena in brate luptandu-ma cu o tulburare care ma coplesea si din care nu puteam iesi cu fortele proprii.
 "Ce trebuie sa fac, Doamne? Cum sa procedez?"
Tocmai cand ma framantam eu asa, doua brate mari si reci mi-au cuprins umerii si sotul meu mi-a plimbat prin fata ochilor metaniuta asta si m-a lamurit zambind:
"Uite ce-ti aduc eu de pe fundul marii!" Trebuie sa spun ca pasiunea lui e sa cerceteze cu ochelarii de scafandru pe fata tot ce misca pe sub apa, de la 2m mai incolo :) Cam in zona aceea mi-a gasit si mie "raspunsul" la intrebarea mea: nu trebuia actionat nicicum in situatia respectiva, ci trebuia sa ma rog si sa-L las pe Dumnezeu sa lucreze nevazut.
A fost simpatic unul din copii care a comentat cand a vazut ca tati ia ceva ce nu-i apartine: "Noua ne spune sa nu luam ceea ce gasim daca nu e al nostru, si el ia uite ce face..."

Wednesday, October 31, 2012

Drobul de sare

Din ciclul "cuget deci exist" (elucubratii personale) trebuie sa notez o intrebare stupida care imi vine in minte cand alaptez cu sutien (fie el si de bumbac, fara straturi sintetice in compozitie): daca e nociv pentru san sa-l port in timpul alaptarii? Sigur, sunt mai curata asa, de aceea il prefer.

De ce m-am gandit la asta: pai cand copilul suge, din sanul contralateral curge lapte in mod firesc, ceea ce nu se intampla atunci cand mamelonul acestuia e comprimat in cupa sutienului. Se creeaza o oarecare presiune suplimentara in sistemul de excretie al glandelor mamare care m-ar mira sa ramana fara nici un efect, mai ales ca se repeta la fiecare dintre miile de reprize de supt din viata unui sugar (repetarea unui microtraumatism asupra glandei mamare din interior).


"Feriti-va de orice infatisare a raului"

Am si o versiune tradusa in romana dar nu o pot posta, apare o eroare la incarcare. Se gaseste pe Strongdc.