O anomalie...

... clara a unei relatii (indiferent de ce tip) este aceea cand cel care greseste il apostrofeaza pe celalalt ca are o reactie de aparare la o atitudine evident nepotrivita. Acesta este un semnal ca relatia incepe sa fie de tip abuziv. 

Ca o reactie la ceea ce se spune in videoclip, as spune ca da, cea mai puternica femeie este aceea care duce cu liniste povara de a primi palme (la propriu sau la figurat) de acolo de unde ar trebui sa primeasca iubire (dar acest lucru nu este de dorit sa se intample) , fiindca asta inseamna ca are o conexiune intensa cu Dumnezeu de unde isi trage seva iubirii atat de necesara unei fiinte ca femeia, iar daca cineva este atat de aprope de Dumnezeu, este garantat imbracat cu o putere inegalabila, neinteleasa omeneste. 

Spunea...

... cineva ca in Romania lipsesc "femeile mentor". Nu stiu daca lipsesc cu adevarat in toate domeniile, dar mie mi-a lipsit mult la tinerete lipsa unor modele feminine crestine. 

Din fericire, mai sunt pe internet diverse resurse din care sa ne inspiram pentru a ne perfectiona latura feminina altfel decat dicteaza curentul mediatic contemporan. Totusi, de la nimeni nu poti prelua complet, ci sa folosești doar fragmente din viziunea lor ca sa le integrezi in propria poveste, cea a femeii din tine. Chiar ma gandeam intr-un timp sa las aici, sub eticheta de "conspecte", ceea ce cred ca este demn de reținut din materiale mai ample, care nu merita parcurse integral. Nu stiu daca voi reusi... 

Deocamdata va las sa "rasfoiti" doua canale ytb care ma relaxeaza si ma inspira uneori si ale caror autoare emana un farmec feminin aparte si au o anume sensibilitate si profunzime a gandirii, nu isi afiseaza doar imaginea. 

Conferintele...

... pe teme duhovnicesti, literatura crestina recenta, evenimentele culturale cu specific religios folosesc tot mai putina lume. 

Cel putin asa cred eu, fiindca multe sunt facute asa, ca sa fie, ca sa se vada ca exista activitate si sa se umple timpul si agendele oamenilor cu ceva sau ca sa conteze la vreo promovare. Putine astfel de manifestari sunt izvorate din ravna, putini oameni sunt pasionati cu adevarat de ceea ce fac. Se vede ca se silesc, ca indeplinesc niste formalitati si lucrul acesta e respingator. Entuziasmul este, dimpotriva, atragator si "contagios". 

Pe de alta parte, nici publicul acestora nu este de calitate, in sensul ca se participa la evenimente religioase din motive dintre cele mai prozaice. Rari sunt cei care cauta un sambure de folos duhovnicesc in informatia pe care o primesc. Unii vor doar sa socializeze, altii sa cleveteasca, altii sa se afiseze, iar la altii e la mijloc pura curiozitate.

Chiar si de la generatia mea incoace pot observa o trasatura a declinului spiritual colectiv (in randul oamenilor care se recomanda ca fiind interesati de religie) pe care as sintetiza-o cam asa:

Trauma...

... in sus, trauma in jos... E foarte la moda ideea aceasta. De felul in care privesti lucrurile depinde mult aspectul duhovnicesc al problemei. Daca stai numai sa iti plangi de mila sau cauti vinovati pentru ce ti se intampla, doar te pagubesti. 

Poti folosi gandurile acestea ca sa iti sporesti mila si intelegerea pentru oamenii pe care esti tentat sa ii judeci/dispretuiesti. Un om ranit nu este capabil sa se poarte iubitor, calm, respectuos si de aceea face la randul lui rau semenilor.  O astfel de asezare a mintii e mai prielnica rugaciunii pentru aproapele decat aceea care doar ii condamna faptele si atat. 

Uneori Dumnezeu pare scos din ecuatie sau pare un nemilos care sta si asista cum copiii sunt traumatizati non-stop de niste parinti distrusi si ei de inaintasii lor dupa aceeasi schema comportamentala. Daca ne incredem in atotstiinta si bunatatea lui Dumnezeu putem fi siguri ca lucrurile nu stau deloc asa. Unele suferinte pot aduce paradoxal mult bine. 

Prima care imi vine in minte este chiar nasterea, care nu este dureroasa numai pentru mama, ci si foarte solicitanta pentru prunc. Totusi, in timpul ei se produc atatea schimbari benefice in corpul lui, care o fac sa fie mai avantajoasa medical decat cezariana.

Alta binefacere duhovniceasca pe care o vad decurgand din traume este intoarcerea oamenilor catre Dumnezeu, fiindca asta fac cei mai multi atunci cand inima sangereaza de durere. Depasind trauma, unii merg mai departe decat atat si incearca sa isi ajute semenii fructificand sensibilitatea cu care au fost inzestrati in sensul de a povatui oamenii spre adevarata fericire si de a ii invata cum sa traiasca in iubire si cum sa ierte. 

Se vehiculeaza ideea ca ne alegem (involuntar, fiindca structura noastra psihologica o cere subconstient) parteneri de viata alaturi de care vom repeta iar si iar traumele de cand eram mici. Poate copilaria este un timp in care Dumnezeu ne pregateste si ne familiarizează cu greutatile pe care le vom purta, ca sa ne ducem mai usor crucea vietii. 

Poate am judecat candva pe careva dintre parinti si Dumnezeu ne da posibilitatea de a infrunta corect duhovniceste situația transpusa in prezent. 

Poate stie ca putem duce caractere dificile si ne asteapta cu o cununa a răbdării acolo unde nu mai eate totul doar desertaciune si vanare de vant.

Din orice intamplare a vietii noastre putem scoate la iveala ceva bun. Trebuie doar sa nu lenevim, ci sa lucram dupa legile Celui Care ne-a creat, Care ne cunoaste traseul vietii si obstacolele de pe el si Care a pus in noi tot ce avem nevoie ca sa fim niste invingatori.

Doua...

... dovezi clare ca esti pe o pista falsa: 

*sa te agiti pentru evenimente al caror curs nu il poti influenta  

*sa te amorsezi prematur pe baza unor predictii indoielnice.

De aceea zic: nu stiu ce-i pe la voi, dar in lumea mea nu e razboi. E liniste si soare si am plecat cu mic cu mare la cumparat de martisoare. 

Nu ma misca cu nimic traditia si simbolistica martisorului ca vector al iubirii si pretuirii unei femei.  Totusi, nu vreau sa se intristeze careva ca nu a primit martisorul cuvenit, asa ca imi fac datoria de mama de scolari. In plus, imi plac lucrurile mici si frumoase, asa ca nu ma deranjeaza sa port in piept o brosa draguta ca marker vestimentar al mult-asteptatei primaveri.

Multumesc lui Dumnezeu ca acum am cu ce sa iau martisoare la doamnele profesoare, caci au fost ani in care contributiile de 1 si 8 martie erau foarte greu de acoperit de veniturile noastre. Chiar si pentru copii erau momente dificile, fiindca veneau tot felul de oferte de cadouri surpriza (cani, magneti, ceasuri) pe care sa le faca mamei impreuna cu doamna, dar mai toate costau cam mult pentru noi. 

Cum procedam ca sa trecem peste aceste mici incercari? Pai alegeam cele mai ieftine variante cu putinta si de indata ce copilul respectiv arata putina maturitate in gandire ii explicam ca nu pretuiesc decat comportamentul lui frumos, ca iubirea nu rezida in obiecte si ca unii oameni folosesc aceste traditii ca sa mai castige si ei un ban, ceea ce nu este neaparat un lucru rau, doar ca noi nu putem sa ii ajutam pe moment. 

Deocamdata...

... gata cu febra si durerile.

Cum ma simteam eu asa, ca un caine batut, m-am gandit sa abordez un subiect care pe mine ma dezgusta: transformarea interactiunii cu duhovnicul (sau orice alt preot disponibil) intr-o consultatie medicala. Mai ales femeile, in cautare neconstientizata de atentie, au acest prost obicei de a se vaicari cu lux de amanunte, uneori dintre cele mai penibile. Sunt persoane care, din ignoranta si neobrazare, consuma astfel timpul pretios al duhovnicilor. 

Am avut in viata foarte multe momente în care am experimentat intens senzatii dintre cele mai neplăcute, insotite de stari psihice pe masura. Am considerat insa de bun simt sa nu sun niciodata vreun preot ca sa ii povestesc in ce fel ametesc, pe unde ma junghie, care picior imi ingheata si care ma furnica. Daca a fost o situatie extrema, am trimis mesaj pt rugaciune specificand ca sunt bolnava, in ideea de a fi pomenita la maslu. Atat. 

Cu preotul, in calitate de preot, se discuta chestiuni duhovnicesti si cred ca el este primul care trebuie sa educe credinciosii cum sa se raporteze la el. Daca el permite si se complace in postura de vraci, care stie cand sa te dai cu alifie, cand sa iei pastile si cand sa te ințepi, acest lucru spune ceva despre spiritualitatea lui.

Desigur, un preot poate purta in particular discuții cu caracter medical cu oricine, dar nimeni nu trebuie sa adauge acestor vorbe o valoare de adevar stiintific mai mare doar pentru ca sunt spuse de un preot, absolvent de teologie.

Nadajduind ca nu am fost inteleasa gresit si ca maretia preotiei va fi respectata cu sfiala de tot mai multi dintre laici, va las in compania amuzanta a doi actori a caror punere in scena imi pare ca aduce putin cu lucrurile de care tocmai am vorbit 😉

Ca tot...

... suntem in perioada curățeniei generale, va invit la o cercetare de sine, dincolo de "alibi-ul" copiilor mici si multi

Reciproca nu e adevarata: o casa care straluceste de curatenie nu e neaparat marca unui proprietar echilibrat psihic, dimpotriva, poate fi chiar un indicator al unei tulburări obsesive. 

Numai...

... babele vin la biserica. Asa umbla vorba cu care oamenii tachineaza tinerii care arata ravna pentru slujbe si pentru viata duhovniceasca in general.

Ca sa gasesc un posibil sambure de adevăr din zicala asta, in primul rand as scoate cuvantul "numai". Pruncul, de cand se boteaza, este madular viu al bisericii si ar trebui hranit cu Sfintele Taine. Apoi, fiecare, cand aude chemarea lui Hristos, se alipeste de Biserica. As spune ca multi dintre acestia, desi sunt de varsta frageda, sunt intelepti ca niste batrani. Deci e plina biserica de "babe" tinere, frumoase si cuminti 😉

Apoi as restaura conotatia cuvantului baba. Am vazut ca de acum cativa ani au inceput sa apara (ca replica la denigrarea pelerinelor la sfanta Parasvheva) scrieri care elogiaza pe drept cuvant "babele pupatoare de moaste". Nu ma apuc sa le completez, ci vreau doar intaresc ideea ca babele nu pot fi reduse numai la dimensiunea corporala si considerate niste oameni casati, rebuturi sociale total nefolositoare. 

Babele sunt femei care au trecut prin tot felul de situatii si greutati carora omul modern nu le cunoaste focul lamuritor. Ele au capatat inevitabil, cu trecerea timpului și slabirea trupului o oarecare intelepciune si un simt al desertaciunii vietii lumesti, chiar daca nu s-au hotarat cu totul sa traiasca duhovniceste. 

Daca nu si-au irosit zilele departe de Dumnezeu, babele pot fi cele mai de pret povatuitoare pentru noile generatii (cati nu l-am cunoscut pe Domnul intai de la bunici?). Patimile insa slutesc omul, dincolo de vizual. Aceasta este una dintre adevaratele pricini pentru care multe babe starnesc dezgust. Alta ar fi "ochiul rau" al celor care le priveste, nesuferind de fapt chipul evlaviei autentice. 

 La urma urmei, bine ar fi ca vorba cu babele sa fie adevarata, ca macar in ceasul al 11lea, la batranete, oamenii sa isi vada de grija sufletului. Biserica ii asteapta pe toti cu bratele deschise ca pentru niste fii risipitori. Macar neputinta ultimilor ani ai vietii sau suferinta bolilor ar trebui sa fie niste indicatori ca toti ne vom strange bagajele din lumea aceasta si vom pleca in calatoria cea mare, spre lumea de dincolo. Din pacate nici macar asa majoritatea babelor noastre nu iau drumul bisericii, nici Scriptura sau vreo rugaciune la citit, ci traiesc din inertie, alungand cu frica lasa orice gand la cele vesnice cu vreo barfa sau vreo telenovela noua. Da, cultul nostru presupune o anume profunzime si asezare interioara si este firesc pe undeva ca, odata cu inaintarea in varsta, intelegerea sa sporeasca si sa patrunda mai usor cuvintele dumnezeiestilor slujbe, dar nu toate babele experimenteaza aceasta, ci doar cele "destepte". 

Fata draga, daca iti spune cineva ca numai babele vin la biserica, sa stii ca in primul rand nu ai de justificat nimanui dragostea ta de locul in care primesti har si binecuvantare. Apoi, nici acela nu stie cu adevarat ce este cu Biserica, deci parerea lui ar trebui sa nu conteze pentru tine. In al doilea rand, cine iti adreseaza aceste cuvinte te complimenteaza involuntar, recunoscandu-ti fara sa isi dea seama maturitatea si intelepciunea caracteristice unei varste mai inaintate. Cauta biserici cu pastori induhovniciti si vei gasi împrejurul lor multi tineri insetati de viata curata, dornici sa lucreze toata fapta cea buna si te vei convinge personal ca in biserica varsta tanara nu este un tabu. 

Still...

... breastfeeding...

In vreme ce realitatea alptarii ma bicura si ma face sa ma simt implinita, totusi ma lasa adesea stoarsa de vlaga si ma face sa imi arat lipsa de rabdare si egoismul, mai ales noaptea, cand totul capata alte dimensiuni.

In momentele mele de idealism accept cu toata fiinta ca alptarea la cerere nu numai ca trebuie sa fie asa cum ii arata numele, "la cerere", dar nu trebuie insotita nici macar de vreo grimasa neplacuta, cu atat mai mult de comentarii negative (nu pot uita cum am auzit odata o mama punandu-si copilul la san cu "vino, caine!"). 

Cred sincer ca atunci cand deschide ochii in lume primul model de relatie de iubire, care ramane intiparit adanc in om, este felul in care primeste dragostea mamei. Cu cat mai saracacioasa este exprimarea afectivitatii ei, cu atat inima copilului va fi mai ranita si se va forma ca adult cu probleme emotionale, fie simtindu-se neiubit o viata, fie incapabil sa manifeste la randul sau sentimente intense, fie cu alte cicatrici sufletesti. 

Bineinteles, Dumnezeu mai plineste din neputintele omenesti si, din fericire, mai exista si alti factori externi care modeleaza o fiinta umana (tatal, bunicii, prietenii, dascalii, duhovnicii, cartile, internetul😉) . 

Responsabilitatea mamei pentru prima amprenta pe vasul ca de lut al perceptiei asupra vietii ramane insa enorma.

Eu nu am reusit sa fiu 100% dragastoasa nici macar acum, in ceasul al 11lea, desi Anastasia e o dulce si mulțumește titicilor pentru orice portie de supt😄(evident, daca nu adoarme)

Toate...

... trucurile comportamentale posibile invatate de la psiholog nu rezolva decat partial problema relatiilor cu persoane toxice. Dincolo de ceea ce fac sau spun acesti oameni aflati in intuneric, gandurile lor, poate mai toxice decat ceea ce isi permit sa exprime, in functie de intensitatea lor, ajung sa ne corodeze in mod nevazut starea de echilibru sufletesc sau chiar sa ne perturbe evenimentele concrete pe care le traim. Singurul capabil sa dezamorseze lucrurile la nivel subtil este harul adus de rugaciune. 

Din...

... interactiunea cu UPU de ieri s-au cristalizat in mintea mea cateva concluzii:

*se asteapta mult (noi am stat 5 ore) , asa ca trebuie sa fii pregatita cu metode de divertisment pentru copil. Noi am folosit un timp si telefonul cu fimulete amuzante, ca sa mai indulcim durerea si frica

*apa si gustari (eventual niste calciu si magneziu) atat pentru pacient, cat si pentru apartinatori,

*e posibil sa nu ai unde sa te asezi sau chiar sa trebuiasca sa stai afara un timp

*periodic trebuie sa amintesti personalului medical auxiliar ca existi (in cazul nostru uitasera ca trebuie sa anunte un ortoped pediatru, astfel încât cand in sfarsit ne venise randul, ortopedul de adulti s-a autosesizat ca nu poate consulta copii)

*pe cat se poate, aseaza copilul mai retras, astfel incat sa nu vada/auda scene traumatizante (tipete, sange, agitatie psihomotorie).

*contactul fizic cu mama (mangaiere, imbratisare, strangere de mana) ajuta mult.

*daca ai copil mic sau in stare grava, bine ar fi sa fie doi oameni

*daca varsa, niste pungi, ca poate nu ai timp sa ajungi in toaleta din urgenta

*rugaciunea de fundal care iti va da pace interioara chiar si in mijlocul acestor furtuni. 

O sugestie...

... de investitie (proiect pt finantare) pentru cine iubeste copiii mici si vrea sa usureze viata mamelor: o cresa cu personal dedicat, atent ales, cu rabdare si tact, pentru copiii de 1-3 ani, la costuri mult mai mici decat ar fi o bona. Acesta este un interval de varsta neacoperit pentru supravegherea copiilor, mamele termina concediul de maternitate, iar gradinitele nu primesc copii atat de mici.

Bineinteles, unui copil mic ii este cel mai bine in familie, cu mama sau macar cu o bunica, dar sunt situatii dificile in care o cresa decenta ar ajuta mult. 

Nu cred...

... ca este placuta dezbinarea ce se face in ultimul timp între fratii de aceeasi credinta pe tema vaccinului si a protestului impotriva restrictiilor incorecte impuse de guverm. Un cuvant al Scripturii care cred ca pune in lumina adevarului situatia este:

Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.( Romani, 14, 3)

In fond fiecare trebuie sa lase loc intelegerii ca nu toti suntem chemati launtric la aceeasi lucrare si nu e nimanui de folos nici blamarea, nici hartuirea verbala, nici alta forma de constrangere.

La urma urmei nimeni dintre noi, cei de jos, nu a facut personal (nemijlocit) vreun studiu pe vaccin, ci fiecare alege din multitudinea de informatii disponibile pe cele pe care le considera credibile, deci in ultima instanta suntem subiectivi si vorbim din auzite.  Si eu am indoielile si retinerile mele fata de ceea ce se intampla, dar nu as merge atat de departe incat sa ma scarbesc de cineva care nu imi impartaseste opiniile, sa il declar ratacit si sa rup comuniunea cu el ca si cu un "pagan si vames". Sa nu fie! 

Gandul...

... imi spune ca acatistele nu trebuie cantate pe linii melodice triste. Ele sunt cântări de bucurie, de vindecare atotcuprinzătoare, de nadejde si biruinta asupra nevazutilor vrajmasi. Cand vorbesti despre toate acestea, chiar si atunci cand le ceri, consideri ca le-ai si primit, prun urmare este incompatibil sa te lamentezi. 

Antidot...

... pentru panica si pesimism

(macar jumatate din timpul pe care il dedici ascultarii informatiilor negative) 

O autocritica...

... in calitate de "manager" al unei familii numeroase: nu am atatea nevoi pe cat mi le zugraveste mintea mea nepazita duhovniceste. In consecinta achiziționez prea mult, muncesc prea mult, produc prea multe ca intr-un final fie sa depozitez prea mult, fie sa arunc prea multe. 

Fara sa vreau slujesc consumerismul nesilita de altceva decat de gandul inselator, zamislit de diverse patimi poftitoare. 

Foarte putine lucruri TREBUIE. La restul se poate renunta daca vreau cu adevărat putina liniste pentru suflet. Depinde de mine cat de exigenta sunt in aceasta cernere si cat vreau sa investesc in cautarea sfintei simplitati. 

Un truc...

... pentru linistea sufleteasca a mamelor cu multi copii este sa se orienteze prioritar spre cei cu varstele cele mai mici, care au dreptul la atentie si nevoia legitima de afectiune si supraveghere mult mai intensa ca adolescentii.

Fiecare mama isi poate folosi discernamantul ca sa identifice care aspecte din viata copiilor mai mari nu o mai privesc si are datoria de a nu isi netrebnici copiii sufocandu-i printr-un control excesiv in numele dragostei si al grijii ce le-o poarta. 

Tendinta de a ne implica mai mult decat este cazul in problemele altora (incluzandu-ne aici copiii) este antagonista pacii interioare si cred ca este o forma subtila a iubirii de stapanire.

A nu face in locul copilului mare ceea ce poate face el, a nu il coordona brutal acolo unde nu coopereaza benevol si a nu lua la tot pasul decizii in locul lui sunt elemente de baza pentru un parenting sanatos. 

Educatia si formarea caracterului se incep de foarte timpuriu, cand se consolideaza si deschiderea sufleteasca intre copil si parinte. Mai tarziu firescul lucrurilor aduce copilul pe fagasul independentei si al unei autonomii din ce in ce mai bine conturate.

In loc sa ne opunem acestei evolutii normale este mai intelept sa ii recunoastem inceputurile timide, sa nu le confundam cu neascultarea si sa obisnuim copiii sa isi asume gradual aspecte ale propriei existente. Ei vor creste astfel mai responsabili, iar noi ne vom mai elibera putin din cursa grijii de multe.

Una...

... dintre fiicele bolnave ale acestui veac este duhovnicia de internet.

Protejate de masca anonimatului pe care o asigura un cont pe retelele de socializare, unele persoane se lanseaza in discutii pseudo-spirituale care nu aduc in esenta nimic bun (doar dezbateri inflacarate in duh de cearta) 

Altele, dezvaluindu-si partial identitatea, cauta povatuitori on-line la care isi varsa oful din lipsa de credibilitate fata de prietenii si rudele din viata reala (carora nu le pot distorsiona realitatea dupa bunul plac) 

 Suflete si mai ratacite folosesc o interfata care sa atraga useri cu profil religios, apoi incearca sa obtina atentie si chiar implicare emotionala din partea celor racolati ( isi umplu golul interior cu un drog mai nociv decat singuratatea in sine) 

Stiu oameni care cer rugaciuni de la preot in direct (pe telefon, pe meet) de parca puterea rugaciunii ar fi inlesnita de calitatea transmisiunii live. Daca nu ai incerdere ca esti pomenit sau daca iti inchipui ca eficienta rugaciunii preotului se amplifica daca il verifici, cauta alt preot. 

Altii trimit poze la preot cu rabojuri zilnice ale canonului, bifate constiincios, de parca ar astepta aplauze pentru ravna consemnata pe hartie. In traditia ortodoxa duhovnicul nu verifica temele pentru acasa ca la scoala. El nu te constrange si nici nu te controleaza, e "doar un martor". 

Ipohondrii povestesc la duhovnicul virtual pe unde ii mai doare si ce amorteli si ameteli mai simt. Cautati un medic de familie bun, fiindca detaliile somatizarilor voastre nu sunt de competenta duhovnicului. 

Neintelesele si nelinistitele simt usurare sa atraga in dilemele lor oameni pe care abia ii cunosc, fiindca in fata lor isi pot construi imaginea perfecta de victima. Preotul nu este un barbat de inchiriat pentru implinirea nevoilor emotionale si a altor bizarerii psihologice, specifice oamenilor nedespaducheati bine prin spovedanie. 

Nu are sens sa enumar aici toate inselaciunile prin care vrajmasul foloseste comunicarea virtuala ca sa schimonoseasca frumusestea si cumintenia randuielilor bisericii si sa manjeasca cu dragoste necurata si slava desarta mai ales preotii. Vreau sa marturisesc ca o lucrare autentic duhovniceasca se face doar fata catre fata, prin tainele sfintitoare ale Bisericii. Mai mult decat atat: toate demersurile care nu sunt centrate pe intalnirea cu Dumnezeu, ci se orienteaza subtil spre o comunicare pe orizontala nu sunt utile, ci pot sa fie chiar vatamatoare. 

Am intalnit...

... pe cineva (nu e vreun pusnic si nici macar cleric) care si-a formulat un ideal de viata pe care putini oameni il doresc cu adevarat, dar si mai putini il pot defini atat de frumos:

"intotdeauna am nadajduit sa pot ajunge ca o teofanie vie"

Am simtit sa il notez aici, poate inspira pe cineva sau poate limpezeste tinderea nedefinita a vreunui suflet...

PS a nu se interpreta strict terminologia teologica, ci a se cerne prin sita bunatatii inimii intelesul cel potrivit pentru ca incercarea saraca a cuvintelor de a transmite cele nemateriale sa nu fie prilej de sminteala. 

Cugetare...

... de 8 martie, cand toata lumea se invarteste in jurul femeii... 

As face o paralela intre sfaturile anti-Iubire de care abunda lumea noastra meschina despre relatia mama-copil si cele care mineaza subtil legatura sot-sotie.

Asa cum nu concep ca poti rasfata peste masura un bebelus cu gesturi de dragoste si de atentie, ca el e speculativ si manipulator ca sa te transforme in sclava lui si ca nu are in mod real nevoie de afectiune manifesta pe langa strictul fiziologic, la fel cred cu tarie ca nu exista prea mult in revarsarea dragostei dintre barbat si femeie in casatorie, ca nicio tandrete nu iti determina sotia sa ti se "suie in cap" si niciun raspuns iubitor la setea ei de afectiune nu te va plasa iremediabil sub papucul ei cu toc ascutit. Dimpotriva, toti barbatii ar trebui sa stie ca femeia poate fi cel mai lesne robita (nu e cuvantul meu, e al sf Ioan Gura de Aur, pe cat de puternic si intens, pe atat de realist) prin iubire exteriorizata atat in fapte mari cat si in gesturi marunte, dar si in cuvant dulce sau atitudine de indragostit. 

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu am alergie la intelepciunea marlaneasca transpusa pe internet in tot felul de maxime si glume rautacioase enuntate cu tupeu de oameni care calca evident pe alte carari decat aceea a Iubirii si, in consecinta, au experiente si concluzii bazate pe o intelegere eronata a vietii.