Azi...

...am schimbat asternuturile in patul nostru supraetajat. Singura. Aproape singura. E foarte incomod: trebuie tras patul fiindca e inghesuit intre birou si perete, puse cele doua randuri de protectii (una musai impermeabila) in conditiile in care salteaua de jos e destul de lata (140 cm) si scara patului impiedica mobilizarea ei si accesul la coltul respectiv. Unde mai pui ca din dorinta de confort am comandat o saltea putin mai inalta si mai tare decat recomandarile producatorului, rezulta o adevarata corvoada. Pana nu m-am refacut bine dupa nastere mi-am chinuit sotul in dotare cu treaba asta, dar s-a aratat atat de incantat, incat de indata ce am putut l-am scutit de un asa afront😂.

In fine, cand totul era gata, a venit Gheorghita si s-a pus in pat. Asa, si? Pai dumnealui isi pierduse sub patul din camera lui Ionut o motocicleta si intrase dupa ea in ciuda interdictiilor puse de mine. A iesit de acolo si fara motocicleta, dar si plin de fulgi de praf de sus pana jos. Si asa cum era, s-a trantit vociferand in patul proaspat schimbat langa mine care o alaptam pe Anastasia ca sa adoarma.
Asta este una din fazele benigne cu care ma enerveaza zilnic. Am deviat putin de la motto-ul relatiei mele cu copiii, dar ne-am impacat.

Vi-l las si voua, poate avandu-l in minte reusiti sa va manifestati iubitor si in plina desfasurare a boroboatelor:

Succes!