Nu suport...

...sa aud oameni bisericosi decretand noi pacate si noi reguli duhovnicesti pe care au pretentia sa le respecte semenii lor.
Calatoria spre desavarsire pe calea dreptei credinte este minunata si prin aceea ca Domnul ne da libertatea de a ne personaliza efectiv lucrarea mantuitoare. Cu ajutorul duhovnicului ne putem pune in valoare particularitatile ghidandu-ne totusi dupa invatatura bisericii.
Ceea ce vine sa strice aceasta randuiala este obiceiul unora de a incerca sa coordoneze viata aproapelui dupa propriile sabloane. Cel mai potrivit ar fi sa lasam pacatele grave consemnate in sfintele canoane sa fie pacate, si de restul sa se ocupe exigenta duhovniceasca a fiecaruia. Ceea ce pentru unii este o scadere, pentru altii poate fi un pas inainte.
Legat de subiectul asta imi e draga pilda aceea din patericul egiptean in care un calugar era judecat de altul pentru ca, la pustie fiind, purta papuci. Afland mai apoi ce bogatii si palate lasase acela pentru viata monahala, s-a rusinat, caci el insusi era mai indestulat la chilia sa decat fusese in lume.