Carucior

In uscatoria blocului nostru amarat mi-am depozitat si eu caruciorul pe care l-am cumparat cand s-a nascut Gheorghita, fiindca nu il mai foloseam in ultimul timp, iar in apartament nu e loc pentru asa ceva. Tot acolo mai avem si bicicletele mici si mai au si vecinii diverse vechituri de care nu se pot inca dispensa. Usa era inchisa cu un lacat cu cifru, care se cam deteriorase si se putea deschide daca era izbit cu putere de tocul usii.

Mizand pe faptul ca lacatul parea solid si pe interfonul care mai triaza din ciudatii care pot intra in bloc am amanat schimbarea lui. Nu se stie cum, un boschetar care s-a aciuat in zona (si pe care si eu, ca si alti vecini, l-am mai hranit si i-am mai dat cate un ban), a prins de veste ca se poate intra in uscatorie la noi.

Intr-o seara, acum cateva luni bune, iesind eu in spatele blocului sa duc gunoiul, l-am gasit pe individul cu pricina ca imi scosese caruciorul din bloc si il pusese langa usa de la intrare, cu gandul de a mai cara ce mai era de carat din lucrurile vecinilor. Reactia mea automata a fost sa il cert, sa imi iau in casa ce imi apartinea, iar a doua zi sa schimb lacatul de la gratii cu unul nou, mai mare si mai rezistent.

Abia dupa cateva zile, reflectand la ceea ce mi se intamplase, mi-au venit in minte cuvintele Mantuitorului: "...daca iti ia cineva haina, da-i si camasa..." Era clar: caruciorul acela nu mai trebuia sa fie al meu, dar nici al lui, ca prea l-am prins cu mata in sac la fix, astfel incat nu a reusit sa-si duca furtul la bun sfarsit. Asa am judecat eu, ca ar prinde mai bine unei familii cu bebelusi, decat unui homeless fara copii (si fara perspectiva apropiata de asa ceva).

Azi ma gandeam cat de greu mi-ar veni sa infaptuiesc precum urmeaza cuvantul Evangheliei partea cu camasa, adica sa dau si vreo tricicleta de-a copiilor probabil. Mai reflectez...Cred ca trebuie sa ii anunt si sa fie si ei de acord :)