Tineretea sta cummva sub semnul razboiului trupesc. Mai ales in primii ani pare foarte grea respectarea zilelor de post. Asa si noi, odata ca niciodata, am gresit intr-o zi de vineri.
In noaptea aceea sotul meu a avut un vis: se facea ca slujea intr-un sobor de preoti la prohod (prohodul e chiar vinerea) si au iesit dupa obicei sa inconjure biserica. Toti parintii erau inconjurati de slava si erau frumos invesmantati, dar privind spre sine, s-a vazut imbracat in niste pantaloni zdrentarosi. Cum statea asa in fata poporului binecredincios se simtea atat de rusinat incat si cand s-a trezit i-a ramas un acut sentiment de vinovatie. A inteles tainic ca zdrentele erau chipul faptelor lui, mai ales al neinfranarii. Aceasta amintire l-a ajutat de multe ori sa-si depaseasca neputinta firii.
Imi cer iertare daca am smintit pe cineva...Mi s-a mai reprosat ca imi expun viata personala pe blog. Tin insa sa cred ca intamplarile adevarate zidesc cel mai mult. Ele cuprind dincolo de fapte judecatile si lucrarile lui Dumnezeu. Ma simt datoare sa marturisesc ceea ce se intampla prin pronia divina in caminul meu, spre slava Lui. Acestea mi se par lucruri demne de vorbit cu "prietenii virtuali" mai degraba decat discursuri concepute de mintea mea, in cautarea slavei desarte.
In noaptea aceea sotul meu a avut un vis: se facea ca slujea intr-un sobor de preoti la prohod (prohodul e chiar vinerea) si au iesit dupa obicei sa inconjure biserica. Toti parintii erau inconjurati de slava si erau frumos invesmantati, dar privind spre sine, s-a vazut imbracat in niste pantaloni zdrentarosi. Cum statea asa in fata poporului binecredincios se simtea atat de rusinat incat si cand s-a trezit i-a ramas un acut sentiment de vinovatie. A inteles tainic ca zdrentele erau chipul faptelor lui, mai ales al neinfranarii. Aceasta amintire l-a ajutat de multe ori sa-si depaseasca neputinta firii.
Imi cer iertare daca am smintit pe cineva...Mi s-a mai reprosat ca imi expun viata personala pe blog. Tin insa sa cred ca intamplarile adevarate zidesc cel mai mult. Ele cuprind dincolo de fapte judecatile si lucrarile lui Dumnezeu. Ma simt datoare sa marturisesc ceea ce se intampla prin pronia divina in caminul meu, spre slava Lui. Acestea mi se par lucruri demne de vorbit cu "prietenii virtuali" mai degraba decat discursuri concepute de mintea mea, in cautarea slavei desarte.
multumim, pe mine chiar ma intareste sa aflu asemenea experiente
ReplyDeleteEu tin sa va multumesc pt curajul de a expune intamplari din viata dvs de familie...uneori cele citite din carti nu au un impact prea mare asupra noastra asa cum au intamplarile semenilor nostri.. bucurii si spor in toate cele de folos!
ReplyDeleteDragă Ecaterina, te citesc de mult, si pandesc fiecare poatare noua, cum pandeste pisica soarecele :)). Pe mine ma intareste mult ceea ce scrii, desi marturisesc ca atunci cand am descoperit blogul, mi s-a parut ca esti prea stricta. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, mi s-a luat valul de pe ochi si am inceput sa ma folosesc de intamplarile din viata ta. De fapt a-l vedea pe altul prea strict sau habotnic (fara ca el sa fie asa in fata lui Dumnezeu) tine de smerenia fiecaruia - smerenia este acceptarea diferentei dintre ceea ce esti si ceea ce ai vrea sa fii. Fiecare om are masura lui. Daca Ecaterina poate sa poarte batic permanent din evlavie, nu trebuie nimeni sa se sminteasca, sa invidieze, sa judece. Eu una nu pot sa port tot timpul, desi ma bate gandul...si-asa nu ma mai inteleg cu parul in ultima vreme. Unii considera asta ,,a-ti pune patura in cap", cum mi-am auzit deunazi ca fac eu pentru ca nu-mi vopsesc firele albe ale varstei douazecisisasentiene. Iertare ca am scris cam mult. Voiam doar sa stii ca te sustin si Dumnezeu sa-ti ajute in continuare!
ReplyDelete