Greutatea la nastere a tuturor copiilor mei (in afara de primul) a fost peste 4100g, in conditiile in care nu am avut diabet si nici hiperglicemii tranzitorii, nu am consumat aproape deloc dulciuri, nu m-am ingrasat semnificativ in timpul sarcinii (de fapt in prima jumatate de gestatie am slabit vizibil), nu suntem nici eu (1,66cm) nici sotul de dimensiuni remarcabile.
Tot caut pe net ce as putea face sa reduc riscul de macrosomie (credeti-ma, as manca si pamant) si se pare ca nici micsorarea indexului glicemic din alimentatia materna nu aduce mari beneficii.
Singurul lucru care mi-a lipsit a fost miscarea, pe care chiar nu puteam sa o fac din pricina starilor de rau de sarcina.
Tot caut pe net ce as putea face sa reduc riscul de macrosomie (credeti-ma, as manca si pamant) si se pare ca nici micsorarea indexului glicemic din alimentatia materna nu aduce mari beneficii.
Singurul lucru care mi-a lipsit a fost miscarea, pe care chiar nu puteam sa o fac din pricina starilor de rau de sarcina.
Ecaterina dar esti insarcinata? ca numai de bebei si de nasteri vorbesti in ultima perioada...eu care acum sunt insarcinata ma simt.:) Cu drag Larisa...
ReplyDeletenu stiu
ReplyDeleteIn timpul primei sarcini (mai spre 7-8 luni) mergeam pe jos foarte mult, vreo 3 statii de tramvai. S-a cunoscut teribil. La ultima sarcina am mers iarasi mai mult, dar cred ca insuficient, ca bebe a avut greutatea peste 4 kg.
ReplyDeletePe mine ma intereseaza altceva (mi-a aruncat cineva "pastila") cum ca femeile care nasc prunci cu greutate mare, este posibil sa "dezvolte" diabet mai tarziu. Ai citit ceva despre asta?
Nu dezvolta din cauza copilului, ci acesta e un semn al hiperglicemiilor mamei in sarcina (care epuizeaza pancreasul putand duce in final la diabet), lucru neadevarat, fiindca eu mi-am facut si multe glicemii postprandiale si erau ok, si hb glicozilata care e un marker retrospectiv termen mai lung al hiperglicemiilor si era si ea bine.
ReplyDeleteE totusi ceva in stilul nostru de viata care determina macrosomiile astea (la mine in neam din cate stiu s-au nascut copii de talie normala, sau chiar mai mici)
Glicemia a fost normala la fiecare runda de analize, dar n-am intrat in detalii cum spui tu.
DeleteIn mod sigur e ceva din stilul nostru de viata. La prima sarcina, pe la 6 luni m-a mustruluit bine MF ca luasem cam mult in greutate. Motiv pentru care in urmatoarele luni am fost foarte atenta la mancare, aproape ca ma simteam ca si cum as tine cura de slabire. Psihic, ma enerva teribil lucrul asta. Cum am spus mai sus, am mers mult pe jos, iar acasa faceam si ceva gimnastica pentru gravide. La urmatoarele doua sarcini n-am mai avut acelasi entuziasm pentru gimnastica si nici pentru regim alimentar strict.
Dar de ce te gandesti sa faci neaparat ceva ca sa fie mai mici? Daca e doar din pricina ideii ca nasterea ar fi mai usoara, nu prea e o idee adevarata. Dintre cele 4 nasteri ale mele, cea mai grea a fost a fetitei care a avut 3250 grame si cea mai usoara nastere a fost a baiatului, care a avut 4000g. Dar, sarcina a fost intr-adevar cumplit de purtat, mai ales spre final, cand nu mai puteam respira aprioape deloc si dormeam maxim o ora pe noapte (bizar cum mai traiam si functionam cat de cat norma, numai mana lui Dumnezeu a fost la mijloc).
ReplyDeletefiindca nu mai vreau sa trec prin emotii legate de traumatisme obstetricale cum a fost paralizia de plex brahial a Elenei + echimoza faciala
ReplyDeletedistocia de umeri e f frecv
ReplyDelete