...foarte pe scurt, ca de obicei:)
In ultimul timp, nemaiputand sta suspendata la etajul 3, am mai facut ceva miscare, adica am iesit seara in parc si am mers in ritm alert, ba chiar am si alergat usor. Se poate alerga discret si in fusta, mai ales in compania unor copii zburdalnici dupa care trebuie sa te tii.
Am simtit ca trebuie cumva sa compensez lipsa de miscare pe care o presupune viata la bloc (comparativ cu firescul alergaturilor bunicilor noastre intre casa, ograda, gradina, izvor si munca pe camp). M-am simtit la minut mai bine si ca tonus psihic. Apropierea de natura a insemnat intotdeauna un plus de energie pentru mine.
Pe aleile parcului multi oameni alearga. Sunt adulti care fug singuri pana la epuizare, transpirati si gafaind vizibil. Le lipsesc pancartele si steguletele pe care sa scrie: "Vreau sa fiu vesnic tanar!". E la mijloc o inselare, un gol al vietii interioare. E ceva care te izbeste, dincolo de ganduri. Miroase.
Intotdeauna am simtit ceva in neregula la oamenii care fac sport doar pentru conditie fizica, "nevoindu-se" zilnic doar pentru a-si remodela corpul. Mi se pare o preocupare sterila. Nici nu cred ca duce macar la gasirea unui partener de viata stabil.
Toti raspandesc acelasi duh (nu stiu pe unde sa-l incadrez: undeva in spectrul dintre slava desarta si desfranare). Din cauza asta am simtit ca-mi vine brusc sa lesin cand parintele-sot a avut intentia (odata ca niciodata) sa-si cumpere gantere.
Si eu fac acasa sport uneori si nu vreau sa judec pe nimeni. Sunt oameni care au probleme de sanatate si au nevoie de miscare, oameni care trebuie sa se mentina in forma pentru a face fata cerintelor vietii, dar a merge la sala doar ca sa ai si tu ceva "patratele" pe burta e cu totul deplasat pentru un tanar din biserica. E un semn al mortii sufletesti... la fel ca si recomandarea de a inlocui sportul cu metanii (pe care am auzit-o pe ici pe colo, prin partile esentiale, adica la duhovnici din biserica). Sportul e sport si metaniile sunt metanii! Logic:)
In ultimul timp, nemaiputand sta suspendata la etajul 3, am mai facut ceva miscare, adica am iesit seara in parc si am mers in ritm alert, ba chiar am si alergat usor. Se poate alerga discret si in fusta, mai ales in compania unor copii zburdalnici dupa care trebuie sa te tii.
Am simtit ca trebuie cumva sa compensez lipsa de miscare pe care o presupune viata la bloc (comparativ cu firescul alergaturilor bunicilor noastre intre casa, ograda, gradina, izvor si munca pe camp). M-am simtit la minut mai bine si ca tonus psihic. Apropierea de natura a insemnat intotdeauna un plus de energie pentru mine.
Pe aleile parcului multi oameni alearga. Sunt adulti care fug singuri pana la epuizare, transpirati si gafaind vizibil. Le lipsesc pancartele si steguletele pe care sa scrie: "Vreau sa fiu vesnic tanar!". E la mijloc o inselare, un gol al vietii interioare. E ceva care te izbeste, dincolo de ganduri. Miroase.
Intotdeauna am simtit ceva in neregula la oamenii care fac sport doar pentru conditie fizica, "nevoindu-se" zilnic doar pentru a-si remodela corpul. Mi se pare o preocupare sterila. Nici nu cred ca duce macar la gasirea unui partener de viata stabil.
Toti raspandesc acelasi duh (nu stiu pe unde sa-l incadrez: undeva in spectrul dintre slava desarta si desfranare). Din cauza asta am simtit ca-mi vine brusc sa lesin cand parintele-sot a avut intentia (odata ca niciodata) sa-si cumpere gantere.
Si eu fac acasa sport uneori si nu vreau sa judec pe nimeni. Sunt oameni care au probleme de sanatate si au nevoie de miscare, oameni care trebuie sa se mentina in forma pentru a face fata cerintelor vietii, dar a merge la sala doar ca sa ai si tu ceva "patratele" pe burta e cu totul deplasat pentru un tanar din biserica. E un semn al mortii sufletesti... la fel ca si recomandarea de a inlocui sportul cu metanii (pe care am auzit-o pe ici pe colo, prin partile esentiale, adica la duhovnici din biserica). Sportul e sport si metaniile sunt metanii! Logic:)
Parintele dumitale a avut intentia sa-si fortifice muschii bratelor ca sa tina fara emotie potirul in mana. Stim cu totii cat de solicitant este sa faci inconjurul bisericii si sa atingi cu el capetele credinciosilor sau sa impartasesti multimi de oameni mai ales in posturi mai aspre sau dupa privegheri lungi. Domnul nostru Iisus Hristos sa va ajute in toate.
ReplyDeleteNu... Prima oara cand am avut de mutat mobia prin casa si a constatat ca mai are nevoie de ceva forta. Situatia s-a imbunatatit de cand si-a carat copiii in brate :)
ReplyDeleteAcum mai alearga pentru ca are ceva probleme cu inima si nu e in regula sa fie sedentar.
Aceeasi impresie o am si eu in ceea ce priveste moda asta cu sportul cu program. Initial mi s-a parut o gluma doar, dar vad ca din ce in ce mai multa lume alearga si se antreneaza cu ceasul in mana.
ReplyDeletePS: chestiile alea sunt periculoase in casa. Am avut si eu una ratacita mai demult de pe la un prieten si de cate ori o gaseau copiii se loveau la picioare sau alunecau pe ea ca pe patine..