E drept că mă ajută copiii mai mărişori, dar niciodată pe măsura complexităţii situaţiilor cărora trebuie să le fac faţă. Nu sunt vreo super-mami care gravitează într-un univers roz al ordinii şi disciplinei. Şi n-aş vrea să mint pe nimeni cum că greutăţile nu cresc direct proporţional cu numărul de copii şi cu vârsta acestora (când sunt mici e vorba de epuizarea fizică şi lipsa de timp, iar cu vârsta cresc solicitările de ordin psihic)
Aş spune că e greu, dar frumos în acelaşi timp. Ca mamă te redescoperi, te transformi şi înveţi cel mai uşor răbdarea şi dragostea de aproapele, cu condiţia să faci un minim exerciţiu de "a nu căuta ale tale"1Cor. 13,5
 |
Imaginea e mult mai expresivă în a ilustra ce se întâmplă când amândoi prichindeii au nevoie de mama (Grigo, în sezonul virozelor digestive şi Elena, alăptată la cerere).
Ne recunoastem, chiar daca noi suntem la jumatate fata de voi in privinta marimii clanului: a mica la san, mijlocia pe scaunel, dandu-i cu lingurita :) Sanatate lui Grigo, noua ne-a trecut viroza (fetelor mari, adica)!
ReplyDelete"...senzaţia de a fi privită ca un dinozaur pe cale de dispariţie" :)) Exact asa am fost priviti si noi la mare, desi doar cu 4 copii, nu cu 6 ca tine. Pe plaja, pe drum, in locul de cazare, peste tot se uitau dupa noi ca dupa urs. Am fost priviti cu amuzament, curiozitate, mirare, dar am intalnit si priviri in care se citea dispretul. La plaja, pentru ca fetele mele socializau cu ceilalti copii, a trebuit sa intru cate putin in vorba cu mamele lor care imi mai puneau cate o intrebare si invariabil se ajungea la: "cum va descurcati? inseamna ca sunt cuminti, ca daca era ca al meu nu rezistati. eu abia ma descurc cu unul".
ReplyDeleteEcaterina noi avem 2 fetite si se uita la noi crucis cand zicem ca mai vrem :), asa ca tu cu siguranta esti privita ca un dinozaur. Chiar si parintii mei nu inteleg deloc de ce as vrea sa-mi mai intrerup "cariera" ca sa mai fac unul. Asa este mentalitatea, lumea a uitat ca altceva este normal. Multa sanatate copiilor si voua multa putere si intelepciune ca sa-i cresteti frumos.
ReplyDeleteMihaela.
Nu e chiar asa...se cresc unii pe altii mi se pare o vorba stupida,daca nu prosteasca,tot mama e cea care se chinuie la fiecare copil primii 2 ani pana are un somn normal,plange din orice...se cresc in situatia in care unul are 8 ani si altul 2 ani ..da...cand e diferenta intre ei dar cum sunt facuti unul dupa altul la 1 an diferenta,cresc impreuna dar nu unul pe altul,tot mama duce greul casei.Nu inteleg cum puteti dormi tu si 3 copii in pat:cand cea mica plange nu ii trezeste pe celalalti doi?E greu e foarte greu cu 2 copii dar sa mai cresti altii pe langa e cumplit,asa ca degeaba va dati viteze ( ori va ajuta cineva ori inseamna ipocrizie sa nu recunosti cat de greu se creste un copil daramite 5-6 ).Mai faci Ecaterina?Sunt curioasa din punctul asta de vedere.Pentru ca sigur vom auzi anul asta prin iarna daca nu la primavara cel tarziu ca iar ramai gravida..
ReplyDeleteCrina
Cea mica pur si simplu nu plange noaptea.
ReplyDeleteDaca mai fac? Chiar nu stiu ce-mi rezerva viitorul. Nu am de gand insa sa apelez la contraceptie.
Crina iti pot spune din experienta ca se poate ca un copil sa planga noaptea si celalalt sa nu se scoale. Si din aceeasi experienta ca poti sa ai un bebelus care sa nu iti faca nici o noapte alba cu exceptia celor in care eventual e bolnav, face febra. E atat de uzata expresia asta ca "mama duce greul casei" incat ma face sa cred ca multi din cei care o folosesc fie sunt frustrati la maxim fie nu o mai trec prin filtrul propriu. Acelasi lucru l-ar putea afirma si un barbat al carei sotie sta acasa, ca el duce greul casei. De fapt lucrul asta se si intampla cand apar replici de genul "stai acasa pe banii mei" si "eu fac totul in casa, asta nu face nimic niciodata". Lipsa de iubire, asta e. Daca mai face Ecaterina? Lasand la o parte tonul mesajului care este lipsit de respect, crezi ca are cineva dreptul sa o intrebe, pe ea, pe mine sau pe orice femeie daca "mai face"? Nu ti se pare ca intri abuziv pe un spatiu extrem de intim? eu sincer ma mir ca iti raspunde asa frumos...
ReplyDeleteMaicuta Domnului sa va tina sub Sfantul ei acoperamant! Se cresc unii pe altii, cu ajutorul si sub supravegherea voastra si a Maicii Domnului! Domnul sa va inmulteasca bucuriile pentru aceste mladite de sfintenie:pruncii!
ReplyDeleteDupa ce am facut primul copil, la fel as fi intrebat si eu: "cum poti sa dormi in aceeasi camera cu doi copii fara se se scoale unul pe altul?". Primul copil ne-a chinuit cel mai mult si pana la 2 ani pur si simplu noi nu am dormit o noapte intreaga. Aveam doar o camera si nu se putea refugia nici sotul nicaieri. Dar al treilea copil, iar acum al patrulea, pur si simplu nu au plans noaptea daca nu au fost bolnavi. Se scoala,mananca si se culca la loc. Dumnezeu nu doarme si cunoaste cand puterile parintilor slabesc.
ReplyDeleteThis comment has been removed by a blog administrator.
ReplyDeleteEcaterina, tot respectul meu pentru atitudine! Iar Crinei i-as sugera să se hotărască cu privire la motivele care o fac să-și tot bage nasul în patul conjugal al altei familii: ori îți pasă foarte mult de ceea ce fac alții în casele și familiile lor și atunci tonul cald și buna cuviință trebuie să reflecte acest lucru, ori admiți că o răutate gratuită sau cine știe ce altă neputință te determină să nu te poți abține când întrebi cu impertinență așa ceva și atunci trebuie să iei seama mai mult la tine ca să nu te îndepărtezi de Dumnezeu.
ReplyDeleteNu e treaba altuia câți copii face o familie, cu câte eforturi și-i crește (mai ales atâta timp cât nu-i lasă la mila altcuiva ci îi crește cu drag). Dacă e greu? Depinde de voia și mila lui Dumnezeu și de strădania oamenilor: unii duc foarte greu sarcina de a fi părinți, alții sunt făcuți pentru asta. Pe unii îi îmbolnăvește chiar și un singur copil, alții cresc cu răbdare, bucurie și pricepere 5-6 copii sau mai mulți...