Saturday, May 9, 2020

In principiu...

... eu, in perioadele am sugar activ, si eu, in perioadele in care nu alaptez suntem doua persoane total diferite.

In varianta intai, in afara de ameteala caracteristica oboselii cronice, care este un simptom subiectiv, mai am o serie de manifestari exterioare cu impact asupra celor care ma inconjoara:
-ma retrag oarecum din interactiunile obisnuite cu fiecare copil, lucru care ii face sa se simta mai nebagati in seama si sa fie mai dificili
-nu sunt foarte disponibila nici ca intimitate, ceea ce imi afecteaza jumatatea de cuplu (care nu traieste simultan aceeasi schimbare interioara ca mine) si ii solicita rabdarea si intelegerea
-am vazut mame care alapteaza in tandem, dar eu nu suport sa ma atinga copilasul mai mare in timp ce alaptez
-solicit sa fiu suplinita la treburile casnice mai mult decat de obicei si aman cateva luni tot ce nu este urgent (gen spalat geamuri, lustre).
-restrang ca numar iesirile cu familia si impun distante scurte si timp scurt pentru ele
-gatesc strictul necesar, nu ma risipesc in deserturi, pizze si conserve facute in casa
-sunt mai irascibila si pun reguli mai aspre pentru pastrarea unui interval de liniste in care sa pot dormi dupa-amiaza
-sunt mai neglijenta prin casa cu aspectul meu exterior, ceea ce regret, fiindca amintirea unei persoane are si o intensa componenta vizuala
-nu mai simt aceeasi pasiune pentru hobby-urile obisnuite, mi se par consumatoare de timp si atat.


1 comment:

  1. Eu mai intru și pe pilot automat :))).
    Din fericire, Simion a început sa mănânce ca un copilaș, are aproape 3 mese pe zi. Dar nu mereu. Sunt zile in care vrea doar tzatziiii, tzatztii, tzatztii... Câteodată îmi vine sa ma urc pe pereți. Nu mai suport nici hainele pe mine :d. Ma ustura "ficătzii" de la cât suzeteaza :)

    ReplyDelete