Friday, May 29, 2020

Ieri...


...mi-am retrait din alta perspectiva plecarea la Domnul a Elenei. Am simtit multa pace, in ciuda motivelor de emotii si agitatie pe care le aaveam. Eram doar eu, cu Dumnezeu si cu ea. Desi eram prezenta in restul intamplarilor, totusi curgeau toate pe langa mine ca ireale.
Gandurile setii:
din orice parut rau, Dumnezeu izvoraste un bine, daca vrei sa ai ochi de vazut cele duhovnicesti;
judecatile omenesti sunt inguste si chiar proaste si trebuie sa le tratam ca atare;
oamenii nu agreeaza si nu inteleg disciplina;
impreuna-petrecerea cu fratii de credinta este un lucru in care trebuie investit (micro si macro-social) ;
gandul efemeritatii vietii inlesneste iertarea;
pomenirea unui adormit nu este despre mancare, ci despre aducerea aminte de el cu dor si despre intelegerea starii lui la timpul prezent.

2 comments:

  1. Eu inca nu pot sa vad poze cu Elena fara sa plang. Desi e cu siguranta, cum zicea un Parinte caruia ii murise fiica, mai vie decat multi dintre noi, cei inca in viata asta.

    ReplyDelete
  2. Elena va trimite mangaieri de sus, e in ceata mucenicilor! Sa stiti ça pe copii ii ajuta mult astfel de relatari, ii intaresc in a crede ça Sfintii au fost oameni ça si noi! Maria chiar mi a zis o data: Mami, nu mi vine sa cred ça Sfintii au fost oameni ça noi, eu credeam ça doar pustnicii ajung Sfinti!

    ReplyDelete