Unii dintre...

...opozantii cei mai ferventi ai felului in care am ales sa imi construiesc familia au fost parintii mei. Nu ii invinuiesc deloc pentru asta. Stiu ca dupa cum gandeau atunci ceea ce faceam eu era nebunie si erau convinsi ca ma sfatuiesc de bine si ca mustrarile lor erau indreptatite.

Mentionez asta pentru ca e o problema a multor cupluri tinere, de la care am primit mesaje online. Vreau sa ii incurajez sa nu se lase influentati, dar si sa faca rabdare cu parintii, ca unii care "nu stiu ce fac"

Cu timpul oamenii se schimba, si chiar daca nu se alipesc de biserica intru totul, nu se poate sa nu simta o oarecare bucurie ca bunici ai unei familii vii, roditoare, sa nu se induioseze la zambetul pruncilor si sa nu se inveseleasca de vorbele "de duh" ale copiilor mici.

Cel mai frumos exemplu in acest sens o pot da pe mama mea care s-a convertit la o varsta inaintata si care cu ajutorul duhovnicului ei, un om deosebit, a sporit mult in intelegerea vietuirii crestine in familie.

Eu am un frate cu zece ani mai mic si vad comparativ atitudinea ei acum, fata de vremea in care eram eu la inceput de drum in familie.

In primul rand s-a bucurat de venirea pe lume a ambilor lui copii (semn de sanatate sufleteasca) in timp ce atunci reactia era total dezaprobatoare cand afla de o noua sarcina.

Apoi vad ca ne sustine acum mai mult, cu toate ca e mai in varsta (pe primii doi copii eram nevoita adesea sa ii iau/duc eu la gradi, care era la o distanta considerabila, gravida fiind, fara masina si fara bani de taxi, in timp ce in ultimii ani ne-a ajutat de multe ori cu adusul de la scoala al lui Grigo)

Ce-i drept, atunci avea si serviciu, dansa fiind profesoara, dar nu cred ca asta o retinea. Pur si simplu omul care incepe sa il iubeasca pe Hristos capata cu timpul o mai mare disponibilitate de jertfa, o capacitate crescuta de a intui nevoile aproapelui si anumita sensibilitate pe care cel fara exercitiu duhovnicesc nu le are.

Deci nu e cazul nici sa lasam calea poruncilor dumnezeiesti  pentru oameni, nici sa ii consideram pierduti sau sa ii dispretuim, ci staruind in lucrarea cea dreapta sa nadajduim la intoarcerea lor catre Hristos.

PS Daca prezenta cuiva va rapeste linistea sufleteasca si uzurpa pacea in familie, atunci in buna intelegere si cu sfat de la duhovnic e firesc sa evitati astfel de persoane. Trebuie doar sa fiti atenti sa nu fie in inima ceva rau asupra cuiva.