...sa formulez scurt o opinie pe marginea unei intrebari primite recent de la o cititoare nehotarata intre cele doua cai: casatoria si calugaria. Nadajduiesc sa nu gresesc cu ceva.
Eu, una, nu cred in alegeri perfecte si nici nu cred ca Dumnezeu ne vrea neaparat pe unii calugari si pe unii mireni. Mi se pare gresit sa optam pentru un drum in viata si apoi la vreme de ispita sa ne lamentam ca nu a fost aceea voia lui Dumnezeu cu noi.
Cred sincer ca Hristos nu ne impune o cale si daca nu interceptam la timp "voia Lui" suntem pierduti. Voia Lui adevarata este sa lucram poruncile cu sarguinta potrivit caii pe care am ales-o singuri in deplina libertate.
Cand esti in dilema aceasta intre casatorie si calugarie foarte important este sa te rogi, iar marea arta este sa descoperi inauntrul inimii tale ce tip de vietuire vrei cu adevarat. Priveste cu smerenie (fara inchipuire de sine si inaltare a gandului) in sufletul tau si vezi catre ce tanjeste. Incearca temporar apropierea de ele si simte care iti aduce mai multa bucurie.
Si sa mai stii ceva: ambele cai sunt presarate cu ispite, greutati si dezamagiri. Idealistii si perfectionistii vor fi cei mai afectati in momentul deziluziei, din cauza asteptarilor nerealiste si a standardelor ridicate pe care le pun (din pacate le pretind de la ceilalti).
Nu visa la o manastire rupta ca in pustia Egiptului si nici la un barbat gata despatimit. Lasa in urma ceea ce chiar nu poti tolera, dar nu stramba din nas la orice nimic. In viata omul trebuie sa inghita muuulte de dragul consecventei in lucrarea duhovniceasca cu aproapele. Pe orice versant al urcusului spiritual o iei, pregateste-ti inima pentru rabdare, rabdare, rabdare.
Daca ai dubii ca in viata mireneasca poti ajunge la inalte masuri duhovnicesti, citeste despre cizmarul din Alexandria. Sfintenia nu este ingradita intre zidurile manastirilor. Literatura care elogiaza virtutile monahale este benefica pana in punctul in care incepe sa complexeze spiritual mirenii.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Da, și eu cunosc persoane care au încercat și viata de mănăstire, înainte de a ști pe ce drum sa o apuce... Sunt niște sfaturi înțelepte, cumpatate...
ReplyDeleteÎn ceea ce ma privește, la vârsta studenției și eu m-am lăsat în voia Domnului rugându-mă sa randuiasca El pentru mine ceea ce mi se potrivește în viață. Rugăciunea făcută cu încredere, dar nu cu acea dorință stresantă!
În alta ordine de idei, mulți tineri contemporani se plâng ca nu găsesc un el sau o ea, din cei cu care m-am intersectat, la fel le-am expus și eu cam ce sa facă și cum sa facă...
Cu nădejde ca ajutorul Domnului nu întârzie niciodată, doar ca noi nu avem răgaz...
Si dincolo de tot ce ai zis Ecaterina si ai zis foarte bine trebuie sa existe resortul care sa incline balanta pentru una din cai. Sa existe dragoste puternica pentru un barbat/femeie sau dragoste mare pentru Domnul. Nu cred ca se poate urma una din aceste cai daca acest resort nu exista. Iubirea acopera multe din neajunsurile omului de langa tine sau din neajunsurile vietii monahale. Poate inainte se putea si mergeau si casatoriile aranjate. Asa cum e lumea de acum nu prea cred ca se poate, nici nu mai sunt aranjate lucrurile si sa mergi pe calea casatoriei fara sa existe o iubire puternica pentru un om nu as recomanda si mi se pare un nonsens.
ReplyDelete