Tot omul...

...este mincinos, asa spune psalmul, inspirat de Duhul Sfant. E bine sa pleci de la premisa asta, nu ca sa dispretuiesti sau sa urasti omul, ci ca sa eviti durerea dezamagirii. Nu incerca sa iti sprijini sufletul ca intr-un toiag doar in iubirea omeneasca pe care o primesti, fiindca adesea vei fi lasat sa cazi la pamant ca sa inveti Cine este Iubirea. Deprinde-te sa te refugiezi in dragostea lui Dumnezeu si sa te hranesti cu ea. Din adapostul ei dulce poti sa te bucuri mai adevarat de dragostea pe care o primesti de la oameni si mai ales, poti revarsa asupra celor de aproape o iubire mai adanca.

Scriu astea cu gandul la fetele mele, indragostite de baieti buni, cuminti dar oameni si ei, fiecare cu framantarile lui, cu grijile lui si cu un anumit prag al sensibilitatii in relatie. Privindu-le, pot vedea pe obrazul lor cum se inteleg cu ei: cand iubirea lor incepatoare se poticneste in vreo ispita parca se ofilesc si ele, apoi, cand iarasi primesc deschidere si gingasie parca le stropeste cineva cu apa vie.

Am o nesfarsita mila pentru toti oamenii care se iubesc si totusi se ranesc reciproc, necunoscand inca in ce fel sa se odihneasca si sa se mangaie unul pe altul in chip tainic, nici cum sa isi marturiseasca unul altuia indoielile si durerile, nici cum sa primeasca in inima particularitatile omului iubit si sa le cuprinda in dragoste.