De-a lungul anilor i-am culcat in diverse moduri. Cert e ca i-am cam rasfatat si nu i-am pus sa adoarma singuri cu vreun ursulet. Nu pentru ca e mai practic asa, ci pentru ca la capitolul asta sunt eu mai sentimentala, ca una ce am suferit culcandu-ma singura.
Ca sugari mici ii culcam invariabil la san. De cand ma stiu, instinctiv, am practicat cosleeping pana la varsta scolara cel putin.
Apoi pe unii i-am leganat, ceea ce initial mi se parea ca scurteaza timpul de adormire, dar dupa ce se obisnuiau imi mancam nervii leganand prea mult la ei. In perioadele acelea, ca sa treaca vremea placut si pentru mine fie citeam, fie ma rugam, fie tricotam.
La varsta mai marisoara inainte de culcare stateam de vorba, le citeam cate o istorioara (religioasa/ laica) sau spuneam rugaciuni cu voce tare.
Se mai antrenau si ei in discutii unii cu altii, dar asta in momentul in care nu mai eram eu personajul principal, ci erau singurei in pat. Altminteri preferau sa imi vorbeasca mie. Trebuia sa fac pe moderatorul si sa dau pe rand cuvantul fiecaruia. Nu as putea spune ca ma deranja. Sunt momente de conexiune intrafamiliala si chiar le-as prelungi daca nu ar fi oboseala la mijloc. Cand nu mai puteam de somn, o mai scurtam si cu asprime.
Da, de deranjat se deranjau intre ei. Un sugar care plange sau un frate mai mic pe langa care se foieste mama pt ca vomita sau e febril nu e chiar un factor care favorizeaza somnul 😊.
Chiar si acum, fetele mari, care dorm toate trei in aceeasi camera, se deanjeaza reciproc, fiindca nu au program la unison si ba isi seteaza alarme, ba cauta in dulap haine, ba fac zgomot umbland pe la birouri in timp ce surorile dorm.
Legat de adormirea copiilor mici in general am incercat
- sa ma asigur ca sunt obositi intr-adevar, dar nu atat de obositi incat sa nu mai poata adormi
- sa asigur o atmosfera linistita (cat s-a putut) in restul casei, iar in camera unde suntem sa stam la o lumina mai slaba, de lampa, sa vorbim mai incet intre noi
- sa avem o ora relativ fixa de somn, o rutina la culcare (care sa includa scurte rugaciuni)
- sa imi fac timp sa fiu cu ei la culcare, nu sa trebaluiesc prin casa.
- sa nu consume seara alimente care sa ii agite
- sa nu priveasca la tableta chiar inainte, fiindca lumina aceea a ecranului chiar si pe mine ma face sa adorm mai greu
- sa nu transform ora de culcare intr-un moment de teroare, ci intr-unul placut, de tandrete: le faceam masaj pe spate sau talpi, iarna le aduceam un lighenas cu apa calda pt picioruse, puneam instalatia cu luminite pe un program de trecere lenta dintr-o culoare in alta, uneori le cantam
- pt somnul de dupamasa am avut nevoie de mult timp ca sa inteleg ca trebuie sa fiu flexibila si sa nu ii oblig cu prea multa indarjire daca nu vor sa doarma, chiar daca mie imi par obositi. Am gasit o cale de mijloc in care piticii se joaca linistiti sau asculta povesti intr-o camera, iar eu ma odihnesc putin in alta.
Am vazut pe fb un filmulet despre cum linistea un pediatru sugarii cu o anumita pozitie, dar nu am incercat-o niciodata. Am mai auzit de mame care adorm sugarii dificili cu feonul sau aspiratorul. Nici asta nu am probat.
Acum imi e usor, fiindca ii adorm efectiv numai pe Ghe si Grig, ceilalti fiind destul de mari doar vorbim putin inainte de culcare. Sa vad ce fel de omulet va fi Anastasia 😊
Mulțumim pentru tot ce ne- ati împărtășit!
ReplyDeleteFeonul si aspiratorul l- am folosit si eu la primii doi copilasi, la al 3- lea care are 6 luni acum, am pus pe telefon de pe youtube filmulete cu înregistrări ale sunetelor produse de astfel de aparate si a funcționat foarte bine....la noi oricât de obosiți si agitați erau bebelușii, se calmau si adormeau imediat.
Eu tre să culc trei bucăți în același timp (băiat- un an, fată-4 ani, fată-7 ani juma) pt că dorm cu ei in aceeasi cameră.Fetele dorm in paturi etajate, iar Simion doarme lângă mine. De cele mai multe ori el adoarme la sân.Maria adoarme singură, mângâiată pe mână sau cap, printre scândura de la patul ei :)), iar Ana nu adoarme până nu ne pupăm. Seara e usor...citim, povestim. Ioan doarme cu tatăl lui de ceva vreme.
ReplyDeleteZiua e mai greu, pt că doi sunt la È™coală,doi acasa. Simion încă nu a renuntat la somnul de la ora zece, si tre să îl culc.Maria de multe ori nu are stare, asa că îi aranjez programul astfel încat sa folosească “ora de tehnologie“- desene animate,povesti in momentul în care Simion adoarme.
Când nu pot să îl culc, fentez sistemul și îl pun in hamac. Avem în dormitor un hamac tip cuib, pe care îl folosesc intens toți copiii (ca leagăn). Partea grea e când tre să îi culc pe toti trei la prânz...dc simiin adoarme mai tz de zece, nu mai pot să îi culc pe toti in ac timp. Mai sar, ii culc la 2-3 zile câteodată.
Si eu am practicat cosleeping,doar de cateva luni baietii (4 si 6 ani) dorm impreuna in camera lor, si de atunci am dat de problemele de adormire... eu cu cea mica incerc sa stau putin cu ei pana isi fac rugaciunile, povestim si ne pupam,dar apoi trebuie sa merg in dormitorul nostru (al parintilor) sa o culc pe micuta (de obicei la san). Astfel, daca sotul nu merge sa stea cu ei in camera, de multe ori ii gasesc vorbind, jucandu-se. Probabil am depasit momentul optim de culcare al fiecaruia (unul doarme putin la pranz, unul nu doarme si atunci ar avea nevoie sa se culce mai repede).
ReplyDeleteDe cateva zile mi-au zis ca si-ar dori sa luam un pat mare sa dormim toti impreuna cum faceam cand erau mai mici(acum cateva luni). Si m-au pus pe ganduri...