Un subiect....

... delicat pe care parintele il abordeaza mult prea voalat comparativ cu agresiunea informationala contemporana pe aceeasi tema.
 Am auzit la un moment dat in interviu o sintagma pe cat de (auto)magulitoare pentru crestini, pe atat de falsa: "noi, crestinii, nu suntem din lume". Mai ales la capitolul reproducere sexuata gasim cele mai elocvente argumente ca ne amagim crezand asta. Indreptarele de spovedanie graiesc foarte sugestiv si cu exemple concrete ca suntem si noi din lumea asta, cu toate predispozitiile ei spre decadenta. Tindem spre dezlipirea de cele trupesti, dar putini dintre noi izbutesc sa le lase in urma.

Apoi exemplul din viata bunicilor, pururea imbracati si cu o pudoare de neconceput pentru contemporani, pare total anacronic. Din pacate nu stiu daca la capitolul gingasie reciproca stateau la fel de bine; mie mi-a ramas impresia ca erau niste oameni aspri si nu se prea indeletniceau cu subtilitatile afective.

Sa zicem ca am face efortul sa translatam asa ceva in prezent. Nici asa nu mi se pare ca am avea un model familial sanatos. Probabil sunt mult prea impregnata de duhul lumesc, dar chiar nu inteleg de ce te-ai feri sa iti privesti sotia. Ca sa cazi in fantezii cu ceea ce vezi involuntar pe strada? Nu cred ca acest artificiu ajuta in mod real castitatea legaturii. Ea izvoraste din dragostea pentru celalalt si e fundamentata pe frica de Dumnezeu.

Si sincer nu mi-ar placea sa fiu protagonista unei reprize de intimitate in stil "animal planet", in care sa nu simt ca m-a placut nimeni, nu m-a mangaiat nimeni si nu s-a bucurat nimeni de mine, ci doar si-a indeplinit o functie biologica in care eu am fost doar un recipient pentru deversat un surplus de substanta.

Cred ca e cazul ca macar duhovnicii sa admita deschis ca relatia trupeasca e o parte integranta a vietii de familie si sa repereze corect unde apar deviatii, nu sa se ascunda dupa idei de genul "noi nu suntem din lumea aceasta".

Disfunctionalitatile in viata intima apar foarte des si in cuplurile crestine. Ele sunt atat comune, de natura medical-anatomica, cat si speciale, dictate de specificul religiei pe care o practicam. Decat sa le evitam in discutii, mai bine le-am identifica si incerca o solutionare a lor.
De asemenea, pe langa cele cateva restrictii pe care invatatura bisericii le are formulate concret in canoane, s-au suprapus si propagat multe altele scornite de oameni mega-piosi care se simt datori sa faca ordine in patul conjugal al altora si care nu fac decat sa tensioneze casnicia (dadea si parintele un exemplu in acest sens).

Tare mi-as dori o disectie a acestor probleme ale intimitatii (din partea marilor duhovnici) si o eliminare a tuturor greselilor de abordare "crestineasca" a lor. Din pacate aceste discutii sunt inca un mare tabu si nu prea are lumea curaj sa le analizeze.

Sub protectia anonimatului se pot da mai usor sugestii, asa ca voua va va fi mai usor sa dati exemple de incidente ale vietii intime la care sunt supusi si crestinii. Sper ca totul se va desfasura in limitele decentei.

Pentru inceput eu am comentat sumar o idee care mi se pare cel putin ciudata, daca nu patologica, aceea de a consuma relatia trupeasca imbracat si cat mai rapid. Am punctat-o fiindca am mai intalnit persoane tributare aceleiasi gandiri: ca sa fii om duhovnicesc trebuie sa practici stilul minimalist in cele placute trupului. Eu as zice ca mai bine renunti de tot, decat sa savarsesti ceva atat de umilitor pentru cea pe care zici ca o iubesti.