Sensibilitatea...

...sufleteasca e greu de purtat. Daca nu ai grija sa te cenzurezi si sa iti iei masuri de protectie mila si empatia te pot termina interior, o vorba in vant aruncata la nervi de cineva te tine zile in sir in intristare, observi si intuiesti starile emotionale subtile ale altora si te nelinistesti din cauza lor si pentru toate astea esti catalogat drept mandru, egoist, judecator de aproapele si chiar ti se atribuie un soi de nebunie.

Nu pot sa descriu in cuvinte ce amploare ia aceasta sensibilitate pe fondul sarcinii si al alaptarii. Ca sa fiu pe deplin linistita ar trebui o acordare cosmica 😄 a intregului univers la starea mea, caci si o zi ploioasa, plansul unui pisic abandonat sau un copacel vandalizat au rasunet interior in momentele acestea.

Daca asa ceva nu se poate pretinde, mi-as fi dorit cel putin ca omuletii din familia mea sa lucreze la armonia casnica, dar se pare au si ei problemele lor si sunt neputinciosi. Ma vad nevoita sa aplic diverse strategii psihologice, sa imi sadesc in mine atitudini detasate care sa ma ajute sa supravietuiesc emotional si sa afisez echilibrul care odihneste pe toata lumea.

Daca ar fi sa gasesc o comparatie pentru impactului interior a ceea ce mi s-a intamplat de-a lungul vietii, mai ales in materie de relatii interumane, as spune ca ma simt ca o manusa de dantela 😊 folosita doar la gradinarit si zidarie.  Minunat este faptul ca lucratura delicata a firii mele plasmuite de Creator nu s-a distrus si inca nu m-am netrebnicit cu totul.

Nu, nu sunt deloc un om puternic, asa cum ma arata interfata sociala. Rezist pentru ca maica noastra, Biserica, ne pune la indemana tot felul de bandaje si plasturi duhovnicesti cu care sa ne intarim la vreme de incercare si ne reface urzeala fina a sufletelor prin lucrarea sfintelor taine.