Monday, February 24, 2020

Sa ma clarific...

... legat de pregatirea scolara a copiilor. Eu cred cu tarie mai multe chestii, nu ma puneti sa argumentez, le cred pur si simplu. Una dintre ele este faptul ca am copii inteligenti, nu geniali, dar inteligenti. A doua este ca omul are o sete naturala de cunoastere si ceea ce invata directionat de propria curiozitate asimileaza, iar ceea ce toceste in scarba fixeaza mult mai greu. A treia este ca rolul meu in formarea lor profesionala nu este acela de a ii obliga sa isi aleaga meserii dorite de mine, nici de a ii sili peste masura (pana la nervi, jigniri, cearta, bataie) la performante intelectuale. A patra este ca scoala ii suprasatureaza cu informatii, iar eu acasa trebuie sa balansez situatia spre unschooling.

Incerc sa fiu un om preocupat de cele duhovnicesti si inteleg ca succesul lumesc pe traseul vietii unui om nu este o conditie sine qua non a fericirii si linistii sufletesti. Te poti simti implinit si bucuros fara sa fii in top dpv financiar sau profesional. Nu sunt deloc interesata sa am cu ce ma mandri prin copiii mei. Ii iubesc si atat. Nu am de demonstrat nimanui nimic prin ei. As recomanda tuturor sa isi improprieze aceasta atitudine care nu amesteca slava desarta in relatia cu copilul.

Ceea ce fac este sa ii fac sa constientizeze ca nu trebuie sa isi ingroape talantii, ci sa ii descopere si sa ii cultive. Ma rog pentru ei si ii invat sa se roage ei insisi pentru netezirea cailor vietii. Incerc sa ii incurajez si sa sustin dupa posibilitati daca intreprind ceva sau vor sa se dezvolte intr-o anumita directie. In niciun caz nu i-as duce la pregatiri nedorite, dimpotriva, sunt o aparatoare a timpului liber si o adepta a "plictiselii" la copii. In acele momente ei au ocazia sa se aplece asupra propriei persoane si sa se cunoasca. Au toata viata la dispozitie pentru "deadline-uri", macar copilaria sa si-o traiasca pe indelete.

Restul timpului este umplut cu maimutareli sau ambitii de adulti...

5 comments:

  1. Total de acord! Eu încă mă întreb de studiază atatea chestii fara rost si nu au macar o ora pe zi in care sa studieze si afle viata sfinților. De ce e mai important ce a gândit despre luna un om despre care nu știm că s-a sfințit, comparativ cu ce a gândit un om care stim ca a castigat viata veșnică. Ok e importanta si cunoasterea dar de ce nu i-am inchinat-o lui Hristos, de ce nu incepe fiecare carte cu Tatăl Nostru sau Slava Tie Doamne....cine si de ce a decis să jertfim toti anii tinereții pe altarul unei cunoașteri si tehnici limitate si demonstrat limitate?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Parintii pot implementa ce vor la ei acasa, dar nu poti impune unor elevi sa citeasca vieti de sfinti la clasa. Teoretic inca se mai face religie cu cei care opteaza si acolo s-ar putea citi. E nevoie sa cunosti si aceasta stiinta. Ca sa nu mai spun ca nu poti pune sa inceapa fiecare manual cu o rugaciune in conditiile in care sunt altii de alte religii. Nici noua nu ne-ar placea sa ni se faca asa de catre respectivii.
      Sfintii nu negau stiinta si nici utilitatea acesteia (ma refer la partea reala: chimie, fizica, medicina etc, restul nu stiu). Asa ca e bine sa mai si studiezi despre "chestii fara rost", apoi te duci in manastire si ai posibilitatea sa nu mai vezi niciodata vreo informatie lumeasca si inutila :)))
      P.S.: In mod sigur studiul acestor "inutilitati" este mai folositor decat lipsa lui (a studiului). De obicei copiii nu isi petrec timpul in rugaciune daca au vreme de cheltuit dupa bunul plac

      Delete
    2. Pentru ca scoala nu mai este in grija Bisericii ca la inceputuri, ci in grija Statului, care e secularizat, laic.
      Nu cred ca invata neaparat chestii fara rost, sunt importante si celelalte materii. Chiar si daca sunt notiuni pe care nu le vor mai folosi niciodata, tot macar ajuta la dezvoltarea creierului. Probleme grave sunt cand copiii invata la scoala lucruri daunatoare sufletului (ex: educatia sexuala timpurie facuta nu stim cum la clasa, personalizata de profesor despre care nu stim ce conceptii are).

      Delete
  2. scoala invata copii sa isi dedice 80% din timpul lor pregatindu-se pentru lumea aceasta...cei 60 - 80 ani. pentru veșnicie cine cand te pregătești si cat? ptr mie e utopic tot ce se intampla. si nici nu vreau sa imi dea cineva dreptate sau sa simtă la fel.

    ReplyDelete
  3. Total de accord cu dumneavoastra, ba chiar as spune cu cat sunt mai mari , sar si de acei 80%...plus ca invata atat de multe lucruri care nici n o sa le mai tina minte peste ani si sunt epuizati...de aceea eu incerc sa le spun fetelor mai mari sa invete dupa putinta si mai ales ce le atrage ça sa le ramana timp si pentru suflet, pentru o rugaciune, pentru a Citi o carte despre sfinti, nu doar cartile care li se dau de la scoala. Eu asa am vazut...daca sunt epuizati, nu le mai arde de invat lucruri cu adevarat importante, nu i mai intereseaza vesnicia!

    ReplyDelete