... ma regasesc tot mai mult in descrierile HSP (persoane hipersensible) accesibile amatorilor ca mine. Ma linisteste sa consolidez intelegerea apartenentei la aceasta categorie de oameni.
Observ si eu ca nu tolerez anumite fenomene, pe care altii nici nu le observa sau chiar se simt animati de ele, cum ar fi zgomotele si luminile aglomeratiilor urbane, atmosfera tipica a distractiilor lumesti si avalansa de stiri negative cu care suntem mereu tinuti la curent. Ma simt ca un copil care, la sfarsitul petrecerii de ziua lui plange, desi totul a fost cat se poate de frumos. Oboseala isi spune cuvantul.
In relatiile interumane mi se par inadmisibile inselatoria si denaturarea adevarului. Nu pot evolua in minciuna. Simt falsitatea si prefacatoria ca pe o tradare de sine.
Detest manipularea, inscenarile, lipsa de respect, de empatie (adica narcisismele). Cunosc multi oameni care sufera din cauza lor si de asta am mai postat avertismente si solutii.
Imi displac conversatiile superficiale, formalismele, precum si obiceiul unora de a evita o viziune de ansamblu si a scoate ideile din context. Las totusi loc de buna ziua la toata lumea.
Nu pot urmari creatii ale mintilor inguste care insulta si o inteligenta medie. Inghit cu greu muzici si texte pe care mi le vara uneori copiii sub nas.
Sunt contrariata de oameni care practica/pretind obedienta si conformism orb fara sa isi puna niciun fel de probleme. Am ocazia sa vad asta la anumiti oameni care se vor credinciosi.
Sunt poate prea atenta la mine insami si constientizez prea multe amanunte
pe care nu ma pot preface ca nu le vad. Aceasta acuitate genereaza si o analiza prea intensa si prelungita a tuturor aspectelor vietii care imi pericliteaza pacea inimii. Este un proces care consuma multa energie si pe care nu il poti pur si simplu indeparta prin negare.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment