Noi...

...parintii care suntem formati in biserica, avem o serie de provocari speciale in ceea ce priveste cresterea copiilor, o tensiune in plus, data de faptul ca ne dorim pentru ei o traire crestineasca, dar mediul in care ei se misca bombardeaza cu putere terenul pe care noi vrem sa sadim virtuti.

Bine, nici in pielea ateului lipsit de odihna gandului ca Dumnezeu poarta de grija la toata zidirea nu cred ca e deloc usor. Fara siguranta ca unde sunt eu depasita, este Cineva care tine situatia sub control, m-as teme obsesiv de microbi, de rau-facatori, de accidente si in general de orice rau neprevazut.

Revenind, oamenii evlaviosi care isi gandesc viata cu si pentru Dumnezeu si-ar dori de buna seama copii care sa se miste tot pe coordonatele învataturilor bisericii. Se silesc sarmanii sa ii faca partasi vietii duhovnicesti prin toate mijloacele pe care le stiu si ei. Problema este ca in om exista inca din copilarie o aplecare spre rau. Dupa ce copilul intra in colectivitate, fiindca nu este una ghidata dupa valorile crestine, incep sa i se para strambe cararile in care ii indruma parintii.

Dincolo de asteptarile bazale pe care cred ca si parintii lumesti le au de la copiii lor, odralele de crestini poarta inca nu stiu cate restrictii in plus care, daca nu sunt insotite de o motivare mai profunda si sadite ca obiceiuri, vor fi rapid indepartate de copil. In afara de nu fuma, nu bea, nu injura si invata cate ceva, intre noi si pruncii nostri apar o multime de reguli suplimentare. Cu multa rugaciune si hotarare am pus si eu niste jaloane: tine post, chiar daca e ziua cuiva, imbraca-te decent, ia fusta, nu barfi, arata bunatate chiar daca nu iti vine, nu te machia, nu te baga in certuri si batai, baga in seama pe cei marginalizati, rabda profesorul, nu asulta muzica nociva, nu privi tot felul de filme, nu te juca pe calculator. Nu mi-a iesit intocmai ce am nadajduit, dar mai am cu rabdare😊

O vreme, cat copilul este mic, parintele poate controla si verifica indeplinirea cerintelor lui, dar simpla oprire de la faradelegi nu este suficienta. Trebuie insuflat duhul acela care ii imputerniceste pe copii, le da intelegere a binelui si raului ascuns si ii face neclintiti in ispite. Cand copiii se maresc, pot fi lasati in anumite limite sa isi faca voia si sa guste din consecinte. Intre timp trebuie ajutati sa simta si sa identifice iubirea parinteasca si ratiunile ei: