...de bine din lumea larga daruiesc dulciuri pentru copii cu ocazia sarbatorilor de iarna. Familia noastra numeroasa e adesea tinta acestei generozitati declansate de apropierea Craciunului.
Pentru cei mici e prilej de bucurie, fiindca nu se gandesc la nimic pe tremen lung, ci savureaza placerea momentului. Pentru mine e o provocare la vigilenta (sa nu sterpeleasca si sa rontaie dulciuri in locul cele trei mese), o perioada de triere si distributie a bunurilor care ajung la noi in casa si un exercitiu de fermitate atunci cand trebuie sa interzic anumite produse de calitate indoielnica.
Aparent, si eu la randul meu, fac multe milostenii in zilele acestea. De fapt, nu e deloc asa: nu numai ca daruiesc exclusiv din cele primite, ci sunt intr-un fel de maraton al "detoxofierii" rafturilor din camara, care se umplu zilnic cu diverse, mai mult sau mai putin trebuincioase.
Imi vine sa rad cand imi aduc aminte de "proorociile" pe care le primeam in tinerete, despre cum vom muri de foame si ne vor coplesi lipsurile. Traiesc exact contrariul, am foarte multe categorii de lucruri care imi prisosesc si nu reusesc sa imi fac timp destul pentru a alege doar strictul necesar.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
stiu ce zici, si ale mele au primit foarte multe dulciuri si cum le-am scapat din ochi au mancat pana le-a venit rau.Candva aveam camara inchisa cu cheia, o sa revin la acest obicei.
ReplyDeleteE totuși bine că primiți atâtea, sunt oameni generoși în jurul vostru. Și le poți dărui altora. Sunt mulți copiii amărâți care se bucură de o ciocolată.
ReplyDeleteDa, doar ca fenomenul a capatat amploare😊. Nu am cumparat o bombonica, am primit tot. Si intr-adevar, sunt oameni care se bucura la randul lor de ceea ce eu am in plus.
ReplyDeleteTe inteleg, eu chestiile de calitate îndoielnică le arunc direct la gunoi. Pe cele ramase însă majoritatea le mâncăm noi, celei mari ii dam cu portia. Sper sa ma apuce și pe mine febra detoxifierii la capitolul mâncare, ca la capitolul lucruri adunate și pe care nu le folosim deja am început sa caut alți stăpâni. Mihaela
ReplyDeleteSi eu arunc deseori din dulciurile de slaba calitate pe care le primim, dar alteori ma gandesc ca sunt atâția copii care nici pe astea nu le au si atunci le pun in pachetele cu hainute de donat. Nici nu stiu cum este mai bine.
DeleteDaca sunt de calitate indoielnica cred ca putem sa le aruncam la gunoi, fara remuscari, decat sa le donam copiilor ai caror parinti nu prea au posibilitati. Mai mult ca sigur acele dulciuri sunt pline de E-uri si atunci le fac rau copiilor.
DeleteParca si mai mult ar merita acesti copii ceva dulce bun, de calitate pentru ca ei mai mereu primesc lucruri folosite.