Cel ce priveste...

...la femeie poftind-o a si pacatuit cu ea in inima lui. Nu mi se cuvine mie a da interpretari cuvintelor Scripturii, dar gandul imi spune ca nu e suficient doar sa nu iti cultivi ganduri necurate legate de alti oameni. Cred ca un om care are cat de cat nazuinta spre curatirea de patima desfranarii are de lucru mult mai mult decat a-si tine imaginatia in frau.

Un om induhovnicit nu mai este sclavul feromonilor. E doar o parere personala si un indemn la o auto-observare mult mai atenta. Resortul care ne face sa ne invioram brusc in prezenta anumitor oameni, sa devenim instant comunicativi si interesati in special in conversatiile cu persoane de sex opus, sa colaboram si chiar sa dezvoltam intr-o oarecare masura obedienta fata de personajele sarmante din jur cred eu ca este un atavism care se manifesta in detrimentul sanatatii sufletesti.

Din pacate aceste legi animalice nescrise isi pun amprenta si in relatia duhovnic-ucenic. Repet, nu fac referire la fapte si ganduri grav alterate, ci la o receptivitate crescuta orientata biochimic, neconstientizata suficient. Asa se face ca adesea in biserici sunt mai multe femei decat barbati, cand firesc ar fi ca acela randuit sa fie cap familiei sa aiba o inclinatie naturala spre cele spirituale.

Poate atasamentul exagerat al unora fata de preot sa fie un factor care creeaza un sentiment de rivalitate, gelozie sau chiar aversiune din partea partenerilor? Nu stiu ce sa zic. Nu va transformati in "fani" ai unui anumit preot, ci tineti calea dreapta catre Hristos.

Pentru cele care sunt certate de soti ca vin prea des sau stau prea mult la biserica as recomanda sa nu dati imediat vina pe vrajmasul, ci sa va asigurati ca prin intreaga voastra atitudine bisericoasa nu stirbiti cu nimic respectul, dragostea si supunerea datorate in familie. Aratati-le cum spovedania va transforma in bine si invatati sa dati libertate celorlalti sa creada in ce vor si sa se apropie de Biserica atunci cand simt.

Preotul lui Dumnezeu nu cauta la fata omului, pentru ca in Hristos nu e barbat sau femeie, ci pune in inima lui curata gandul la chipul cel tainic lui Dumnezeu pe care il poate forma inauntrul credinciosului. Oamenii lumesti insa nu vad mai departe de  "cercul lor stramt" si trebuie mare grija pentru a nu sminti si multa delicatete in abordare. Preotul trebuie sa stie cum sa se faca simtit ca parinte al tuturor, nepartinitor si nepatimas, iubitor cat sa se poata sufletul deschide, aspru cat sa nu dea prilej indraznelii sa strice lucrarea duhovniceasca.

Probabil la oameni lucrul acesta este cu neputinta de dus la desavarsire si numai harul Domnului poate plini cele neputincioase...