Am cautat...

...sa sun de sarbatori pe cineva si nu am reusit, fiindca nu avea semnal. Am vorbit dupa un timp si am inteles ca fusese cu familia in vizita la manastire, cu sugar cu tot, undeva intr-un loc izolat, la o ora de mers de la ultima localitate accesibila masinii lor.

Daca nu as fi fost si eu in tinerete o disperata a sederii la manastire cu intreaga familie nu as fi fost atat de contrariata de reactia mea.  Eu, care cu Maria de cateva luni in brate si cu Iuliana de nici doi ani de mana mergeam pe jos, prin zapada, spre Petru Voda la pr. Iustin, dupa ce schimbasem trenuri, autobuze si ocazii pana jos in sat, m-am simtit atat de straina de ideea concediului petrecut la manastire!

E clar ca am imbatranit😊 si nu mai cuprind eu dorul de liniste si aventura in acelasi timp al tinerei generatii. Inteleg avantajul de a fi cazat si hranit gratis intr-un loc pitoresc in care ai si pentru suflet slujbe bisericesti frumoase. De asemenea, daca esti intr-o criza interioara puternica si ai gasit un om virtuos care te poate ajuta duhovniceste, merita sacrificiul de a te deplasa pana la el.

Si totusi... Ce sa cauti in creierii muntilor cu biberoanele, fierbatorul si Pampersul dupa tine? De ce sa faci un drum atat de chinuitor, atat de lung, in conditii meteo nefavorabile cand in apropiere de casa ta sunt destule biserici? Nu ai tu pace pe gerul asta in casa ta, de te duci sa stai de Revelion pe capul unor oameni care s-au jurat sa o termine cu toate cele ale lumii? E limpede ca numai o neliniste mare in combinatie cu o energie fizica debordanta poate fi motorul unor astfel de iesiri din cotidian.

Dupa multa vreme traita in felul acesta tumultuos, am inteles si eu cate ceva: Duhul lui Dumnezeu nu salasluieste intr-un anume spatiu geografic si virtutea nu o gasesti numai la anumite grupuri sociale. Pacea adevarata nu se cauta doar in exterior, ci facand ordine si disciplina pe dinauntru.

Foarte important este ca, incercand sa te inspiri pentru viata duhovniceasca in cadrul familiei sa nu tragi cu ochiul la cinul monahal si sa jinduiesti in taina anumite conditii favorabile, de tihna, pe care le ofera randuiala traiului lor, cultivandu-ti nemultumirea fata de ceea ce ai tu de infruntat si justificandu-ti scaderile prin prisma aceasta.

Later edit: A nu se intelege din postarea mea o indelunga judecare a deciziei prietenilor mei. Nu ma discut decat pe mine, cea de atunci vs cea de acum, ca mod de gandire, ca posibilitate de a imi gasi pacea, ca mobilitate si energie fizica s.a.m.d.