Ma simt...

...neputincioasa in a incuraja mamici care trec prin incercarea de a avea un copil bolnav de cancer. Chiar daca am trait asa ceva si am depasit cu bine, zic eu, momentul, tot nu imi gasesc cuvinte potrivite ca sa intaresc pe altcineva.

Spun asta fiindca aseara m-a contactat o mamica in aceasta problema si tot ce as fi putut sa spun in sens motivational mi se parea absurd. Nu pentru ca nu exista posibilitatea de a traversa cineva perioada asta grea in stare de echilibru interior, ci pentru ca in situatia data bateriile chiar nu se pot incarca din exterior cu discursuri convingatoare.

Cat timp e inca in viata, ingrijeste, ocroteste si iubeste bolnavul la maxim, macar in aceste ultime clipe pe care le ai impreuna cu el. Nu te fixa pe suferinta lui, cat pe felul in care iti manifesti afectiunea alinand cat poti. La o adica, apara-l de agresiunea medicala, care uneori nu vede omul decat ca pe o bucata de carne pe care o poate cioparti si scormoni doar de curiozitatea unui diagnostic mai precis.

Daca nu ai perspectiva vietii vesnice, singura mangaietoare in astfel de cumpene, nu pot sa ti-o confectionez eu. Daca nu ai obisnuinta de a te conecta profund cu Ziditorul tau si al copilului tau in deplina convingere ca El te iubeste si iti da tot binele necesar mantuirii, nu pot eu realiza conexiunile. Nu pot traduce semnificatia evenimentului in viata ta, nu pot intrevedea cauze si nu stiu cum poti (dar sigur poti) intoarce totul in folosul tau duhovnicesc.

Credinta pe care o ai ar trebui sa iti furnizeze suficiente resorturi cu ajutorul carora sa te propulsezi afara din mlastina disperarii pe un taram al entuziasmului. Fragilitatea si efemeritatea conditiei umane sub aspectul trupesc nu ar trebui sa fie o surpriza/motiv de soc pentru niciun crestin serios. Toti trecem mai devreme sau mai tarziu pragul catre lumea duhurilor. Important e unde ne salasluim in vesnicie.

Agata-te de elementele sfintitoare si tamaduitoare oferite din belsug de Biserica drept-slavitoare. "Abuzeaza" de ele, mai ales daca e vorba de un copil bolnav, care are oricand trecere libera catre Rai. Lupta-te sa mai indreptezi din strambaturile vietii personale, fa curat in lacasul inimii si cheama pe Mangaietorul sa se salasluiasca intru tine. Odata cu venirea Lui, se rezolva de la sine multe din dilemele si framantarile tale. Ti se pot intampla chiar minuni ca acelea pe care le citesti si care inca au pentru tine iz de basm. Poti afla raspuns tainic la "de ce"- urile revoltate de pana acum.

Totul este sa iti canalizezi energia interioara, fie ea si manifestata ca durere sau chiar ca panica si dezorientare, spre simtirea Adevarului si unirea cu El.

Si inca ceva: acorda-ti timp sa te vindeci si sa te limpezesti daca ai vreo trauma. Ai nadejde ca nu vei ramane suspendata in intunericul care te bantuie.

PS A nu se intelege ca nu am avut si eu momentele mele de criza interioara, caderi la nivel de gand, dar nu mi se pare de folos sa le expun aici. Descriind anumite curse ale rautatii as putea chiar da de lucru in plus sufletelor simple si curate neprinse inca in hatisul celui viclean. Pe scurt, daca evit sa scriu cate ceva este pur si simplu fiindca nu vreau sa fiu portavocea dracilor. Vad un sens numai in a da mai departe concluziile care ti-ar netezi calea. Domnul sa ne usureze crucea tuturor in aceasta vale a plangerii!