Deci:
Sotul/prietenul face o greseala (care te afecteaza real sau potential) in prezenta ta. De exemplu face o gafa periculoasa in trafic sau ia o decizie in urma careia lucrurile evolueaza prost pt intreaga familie.
Ce atitudine va stimuleaza cel mai mult respectul pentru el?
1. Se comporta ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic (gen strut) si pretinde sa nu comentezi in niciun fel incidentul, refuzand comunicarea.
2. Se comporta ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, iar in momentul in care ii atragi atentia isi iese din fire si tot el se supara
3. Iti asculta observatiile, dar nu isi recunoaste greseala incercand sa denatureze realitatea lucrurilor (prin cuvinte intentionat alese pentru a diminua anumite aspecte si a conferi importanta unor elemente secundare)
4. Minte cu degajare (pana cand crede si el ce spune) spunand ca ti s-a parut, ca nu ai inteles corect situatia.
5. Cauta vinovati pentru ceea ce nu ii iese bine. In caz ca nu gaseste tap ispasitor in persoane din apropiere, se enerveaza chiar si pe obiecte
6. Isi asuma greseala dar nu suporta discutii mai ample pe marginea subiectului. Cel mult rosteste un "Scuze!" fugitiv ca sa poata baga tot gunoiul sub pres mai repede
7. Recunoaste ca a gresit, isi cere iertare punctual si nu se da inapoi de la o disectie si o analiza a evenimentelor la rece, utila pentru a invata ceva din incercarile care ne ies in cale in viata.
Punctele 3 si 4, ori separat ori impreuna :-(
ReplyDeleteAstea ti se intampla cel mai des, dar care te-ar face sa il respecti mai mult? Aceasta era de fapt intrebarea...
ReplyDelete7, dar ar însemna că-s eu, nu el, că vreau să-l schimb, ceea ce e utopie...
ReplyDeleteCu siguranta 7. Acum depinde cat de mare ar fi boacana si cat de grave consecintele ei. Ar fi bun si 6, daca sotul/ iubitul e un tip care in general nu prea-si cere scuze/ iertare, iar consecintele lucrului facut nu sunt foarte dramatice.
ReplyDeleteIn mod evident cea mai corecta atitudine este ca el sa recunoasca ca a gresit si sa-si ceara iertare. Dar nu sunt neaparat pentru o disectie si o analiza a evenimentelor - poate parea mustrare, chiar daca e la rece.
ReplyDeleteDe obicei cam toti ne dam seama cand o facem lata, pasul cel mai greu e sa recunoastem si verbal ceea ce-am recunoscut deja in suflet. Daca exista parere de rau si "iarta-ma", din punctul meu de vedere acordarea iertarii si apoi tacerea asupra celor intamplate sunt mai constructive.
Ah exista barbati care procedeaza ca la punctul 7?! Cred ca asa trebuia sa pui intrebarea ecaterina. :) Cel mult nr 6 daca e in toane bune. Niciodata insa 3 sau 4, ceea ce tot e de bine.
ReplyDelete😅 am gasit eu unul, cu care daca discut situatii de acu zece ani am bucuria sa aud ca gandim la fel si nu se simte lezat daca discutam ce a mers prost.
DeleteIn faza acuta insa e contraindicata orice critica
eu vorbeam de faza acuta ca dupa aia nu prea ma mai mangaie consensul. Dar stiu ca e de acord cu mine pentru ca ma lasa sa iau decizii :)))
DeleteCred ca pentru oricine în faza acuta e contraindicata critica...valabil pentru orice creștin. Nu sunt pentru disecare a situației. Doar scuze și încheiat capitolul. Așa e la noi. Disecarea duce mereu la subiectivism și nerezolvarea problemei. Alina
ReplyDelete