Versete

Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică.(Ioan 5,39) Mă doare şi mă îngrijorează sa văd ostilitatea pe care o arată lumea naşterii de prunci. Nu vorbesc aici de avorturi şi contracepţie, ci de comentariile agresive ce se fac pe această temă. Toate acestea creează o presiune psihologică asupra tinerelor mame care le împovărează, poate mai mult decât aducerea pe lume a unui om. Tot citind prin Biblie, m-au luminat două versete:  Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se bucură de fii (Ps112,9)  Câte mame se mai bucură azi de pruncii pe care îi primesc de la Dumnezeu? Judecând după felul în care arată familia astăzi, cred ca cele mai multe îşi doresc să fie sterpe cât mai curând după căsătorie. Chiar şi femeile creştine care îl lasă totuşi pe Dumnezeu să hotărască în privinţa copiilor nu par prea bucuroase. Cele mai multe (printre care sunt şi eu) se plâng de greutăţile inerente ale "căii înguste" pe care vor să păşească. Undeva facem o greşeală. Nu gândim duhovniceşte, nu ne-am lepădat de omul cel vechi care vrea comfort, iubim lumea mai mult decât pe Dumnezeu. Altfel am simţi cât de vii sunt cuvintele: "Luaţi jugul meu, că este bun, şi povara mea, că este uşoară!" .Bine am face să exteriorizăm în special sentimentele pozitive pe care le avem faţă de copii, ca să nu fim cuiva pricină de sminteală. Atotţiitorul... Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui.(Ps. 126,3) Dacă cineva ar dori să lase fiului său o moştenire importantă, iar fiul său ar refuza-o, cum vi s-ar părea gestul acesta? Nebunesc şi ofensator, aş spune. Citind psalmul, am înţeles de ce metoda calendarului este păcătoasă: pentru că fugim ca nişte smintiţi de bogăţia pe care vrea Dumnezeu să ne-o dăruiască, deşi abuzăm de mijloacele agreabile pe care El le-a conceput pentru procreere. Mesajul negrăit pe care îl transmitem despre Dumnezeu este că El nu ştie prea bine ce face când pune o viaţă în pântece şi de aceea ne ferim ca nişte oameni chibzuiţi. Dacă am crede că Dumnezeu este cel pe care-l mărturisim duminica dimineaţa am acţiona altfel. Se pare însă că suntem creştini doar 3-4 ore pe săptămână. Destul pentru mântuire?