Tot gândindu-mă la femei cărora aş dori cu adevărat să le ofer ceva de 8 martie, în afară de mama, mi-am adus aminte cum am cunoscut-o pe ginecologa mea. Eram însărcinată şi nu doream să merg la control pentru că efectiv mă înspăimânta să colaborez cu cineva care omoară copii. Citeam zilnic şi eu şi soţul acatistul şi paraclisul Maicii Domnului şi nu ştiam ce voi face. Cineva chiar m-a ironizat zicând că, dacă s-ar naşte numai cu medici care nu fac avorturi, numai eu aş fi mamă. Adevărat, Dumnezeu poate lucra prin oricine, dar la momentul respectiv aveam o reţinere, un blocaj pe ideea că trebuie să găsesc un medic diferit de ceilalţi.
Tot nădăjduind într-o minune am ajuns în luna a 7-a. Îmi aduc aminte cum coboram scările la facultate şi m-am întâlnit cu fata şefului de la secţia de ginecologie pe care o cunoşteam din liceu. Eu am salutat-o şi am dat să trec mai departe, dar ea m-a prins de mână şi m-a întrebat: "Cu cine naşti? Hai că-ţi fac eu cunoştinţă cu o tipă deosebită!" Mi-a dat adresa unei policlinici şi a adăugat "Ai să vezi că nu e nevoie să spui că vii din partea mea." .Şi într-adevăr această femeie s-a comportat exemplar cu mine (aşa cum am văzut că obişnuia să procedeze cu toată lumea): mi-a răspuns la toate nelămuririle şi temerile mele, mi-a răbdat mofturile dim timpul travaliului, mi-a adus de la ea tot ce mi-a trebuit la sală, nu mi-a grăbit mecanismele naşterii cu perfuzii, nu a acceptat nici o "atenţie" (chiar mi-a dat odată bani de taxi, scuzându-se că mă reţinuse ca să consulte mai întâi alte 2 peroane).
Bineînţeles că este marginalizată de colegii de breaslă, care i-au scornit chiar şi diagnostice - sigur că e schizofrenă dacă le "strică piaţa" şi îşi face meseria cinstit. Îi sunt recunoscătoare şi pentru că a ajutat-o pe mama să evite operaţia de fibrom la care o invitau cu amabilitate alţi 3 ginecologi. Dumnezeu să-i răsplătească şi să o ajute să supravieţuiască printre medicii-şacal care o încolţesc.
Ecaterina, îţi mulţumesc pentru vizită! Doar azi am observat şi aprobat comentariul tău care intrase, nu ştiu de ce, în spam. Iertare!
ReplyDeleteCuvântul minunat al Mitropolitului Antonie mi-a săgetat şi mie sufletul, făcându-mă să doresc să-mi fac din viaţă rugăciune şi din rugăciune, viaţă.
Doamne ajută!
Drăguţ din partea ta să mă anunţi. Oare de ce intră în spam? Ştii ce-am mai păţit? Nu-mi mai puteam accesa blogul deloc(it had been removed). Am rezolvat până la urmă:-)
ReplyDelete
ReplyDeleteMare binecuvantare e sa existe astfel de medici!
Daca pot sa intreb ... Cum a ajutat-o pe mama sa evite operatia de fibrom? Eu am fost operata de fibrom la 30 de ani. La 40 de ani am pierdut un copilas (eram undeva in luna a doua spre a treia, dar nu stiam pentru ca n-am avut deloc simptome de sarcina, iar menstruatia a existat doua luni, chiar daca mai atipica) si atunci aparusera trei fibroame ce cresteau din cauza hormonilor de sarcina. La o saptamana dupa pierdere erau mai mici, in scadere, unul nu se mai vedea deloc. Apoi a venit pandemia si n-am mai fost deloc la doctor. In medicul la care am mers in ultimii ani inainte de pandemie nu mai am incredere pentru ca, desi e un om bun, e putin cam superficial. Nu mai am tragere de inima sa incerc alti medici (am fost la mai multi in decursul timpului) si stau asa, cu teama ca se complica lucrurile. Nu mai spun ca e exclus sa raman insarcinata pentru ca fie as pierde sarcina din cauza fibroamelor, fie ar avea copilasul de suferit, sa nu aiba loc sa se dezvolte. Iar din faptul ca nu trebuie sa raman insarcinata ... ies si alte rele.
E o mare dilema cea in care ma aflu, si de sanatate, si morala, asadar mi-ar fi de folos sa aflu ce alta solutie medicala ar mai putea fi alta decat operatia (care inlatura doar efectul, nu cauza si nu garanteaza o recidiva - dupa cum a fost si in cazul meu).
Va multumesc!